de C. H. Mackintosh
Până acum ne-am ocupat cu acea parte a lucrării lui Hristos care se referă la problema iertării păcatelor, și credem sincer că cititorul este în întregime lămurit și convins cu privire la acest punct important. Va fi cu siguranță privilegiu său fericit, doar dacă Îl crede pe Dumnezeu pe cuvânt. „Hristos a suferit o singură dată pentru păcate, Cel drept pentru cei nedrepţi, ca să ne aducă la Dumnezeu” (1. Petru 3:18 ).
Dar, dacă Hristos a suferit pentru păcatele noastre, n-ar trebui noi să cunoaștem deplina binecuvântare de a fi veșnic eliberați de povara acestor păcate? Se poate ca, potrivit cu gândul și inima lui Dumnezeu, acela pentru care Hristos a suferit să rămână într-o continuă robie, legat, înfășurat cu lanțul păcatelor sale și să strige săptămână de săptămână, lună de lună, an de an că povara păcatelor sale este insuportabilă?
