Vladimir Pustan şi evanghelia prosperităţii

Era o vreme când predicatorii unşi cu Duhul Sfânt şi aflaţi sub puterea binecuvântată a lui Dumnezeu tunau şi fulgerau împotriva păcatului, păcat care îi ţine pe oameni legaţi în legăturile lui şi îi duce, în final, în focul veşnic. Adevăraţii bărbaţi ai lui Dumnezeu, la fel ca şi profeţii în vremurile vechi, scoteau pe gură flăcări care pârjoleau inimile oamenilor care trăiau în păcat şi Duhul Sfânt se folosea de ei ca să-i convingă de vinovăţie şi să aducă oamenii la adevărata pocăinţă (Ioan 16:8). Şi de acelaşi tratament aveau parte şi cei din biserici care nu trăiau pocăinţa aşa cum ar fi trebuit, cei care iubeau încă lumea şi lucrarea lui Dumnezu în ei nu se vedea aşa cum ar fi trebuit să se vadă. Şi în cazul acestora din urmă tot păcatul şi traiul firesc erau condamnate cu vehemenţă.

Cel mai important moment din istoria postdecembristă a României

În istoria fiecărui popor sunt momente cruciale care hotărăsc destinul naţiunii pentru perioade mai scurte sau mai lungi de timp. Hotărârile care se iau în acele momente pot aduce binecuvântare şi pace sau blestem şi nenorocire.

România a avut parte de o istorie zbuciumată şi nu puţină a fost suferinţa acestui popor dar vedem cum, în astfel de momente decisive, atunci când liderii politici au avut curajul şi inspiraţia unor hotărâri ferme şi inspirate, soarta naţiunii a avut o turnură spre bine.

Una albă, alta neagră… sau, mă rog, gri…

Astăzi, 20 iulie, Curtea Constituţională a României s-a întrunit pentru a se pronunţa în două cazuri cruciale pentru România: cazul unui cuplu de homosexuali căsătoriţi în Belgia şi care susţineau neconstituţionalitatea art.277 din Codul familiei, considerând că sunt supuşi discriminării prin faptul că în România căsătoria lor nu este recunoscută de lege şi constituţionalitatea iniţiativei Coaliţiei pentru protejarea familiei privind organizarea unui referendum pentru modificarea Constituţiei, articolu 48, alin.1, care să definească astfel familia: „Familia se întemeiază pe căsătoria liber consimțită între un bărbat și o femeie, pe egalitatea acestora și pe dreptul și îndatorirea părinților de a asigura creșterea, educația și instruirea copiilor”.

LA UN PAS DE ANARHIE, AȘTEAPTĂ DICTATURA! PROFEȚIILE SE ÎMPLINESC… ORICUM!

Ceea ce se întâmplă în Franța (citește: Europa și, pe-aproape, SUA) este tipic liberalismului socio-politic. Pătruns de propria sa ideologie de trei parale – precum că oamenii sunt buni(cei) dacă-i iei cu frumosul și, parte din instinctul uman, dorința de libertate și distracție este universală – liberalului îi este imposibil să depășească limitele utopiei pe care și-a imaginat-o.

RĂZBOIUL ÎMPOTRIVA COPIILOR – Agenda programelor de educație sexuală

Scurt istoric al educației sexuale: cum s-a ajuns la nebunia de azi

Educația sexuală este o mișcare socială al cărei scop este să-i facă pe copii deschiși la orice formă de exprimare sexuală posibilă. Educația sexuală nu îi învață pe copii despre prevenirea bolilor, ci despre libertatea sexuală. Educația sexuală este despre schimbarea societății, copil cu copil, rând pe rând. Un material dedicat parinților, cu referire la cererea recentă pentru educație sexuală în școlile din România a unor organizații care doresc „binele” copiilor noștri. Autor: Dr. Miriam Grossman

                                            Partea I

Demult-demult, educația sexuala era o simpla lecție de biologie. Elevii invațau fapte de viața, și odata cu aceste fapte, invațau ca sexul este o parte dintr-o chestiune mai ampla, numita casatorie. Profesorii le explicau ca acesta era modul moral și sanatos de a trai. In acele vremuri, oamenii știau ca barbații și femeile sunt diferiți și ca uniunea lor este unica, spre deosebire de orice alta relație. Era de la sine ințeles ca baieții creșteau ca sa devina barbați și fetele, femei.