Duhul lui Ceauşescu

Peste câteva zile se vor împlini 31 de ani de când unul dintre cei mai mari dictatori pe care i-a cunoscut lumea, Nicolae Ceauşescu, murea împuşcat după o judecată sumară. Răsufla atunci uşurată o naţiune care a suferit cumplit zeci de ani, după ce i s-a impus, prin teroare, un regim satanic – comunismul. Credeam atunci că lucrurile se vor schimba în bine. Binele fiind văzut în sensul că vom putea mânca pe săturate, că vom putea călători în străinătate, că vom avea şi noi prosperitate materială şi sărăcia va fi uitată, că vom avea libertate de orice fel, inclusiv cea religioasă, că vom putea face ce vrem noi, după ce zeci de ani alţii ne-au spus ce să facem. Cei ce am trăit atunci sub regimul comunist am gândit şi sperat că acele vremuri nu se vor mai întoarce niciodată, doar intram şi noi în lumea mult dorită şi visată a libertăţii oferită de occidentul democrat, lume care, credeam atunci, nu va mai îngădui ca răul să învie. Am crezut că la moartea lui Ceauşescu, şi a altor lideri tovarăşi cu el, tot răul va rămâne îngropat sub pământ, alături de ei. Dar nu a fost aşa. Pentru că ceea ce avea Ceauşescu, ceea ce îl făcea să fie aşa cum era, nu se îngroapă sub pământ şi nu moare odată cu omul. Vorbesc de duhul rău al lui Ceauşescu, duh rău prezent şi astăzi printre noi în viaţa liderilor politici ai lumii şi, mai mult decât atât, chiar şi în viaţa unor lideri religioşi.

Ce vreau să spun când vorbesc despre duhul lui Ceauşescu?

Alegeri din Statele Unite, lumină, întuneric și implicații pentru tine omule

Conștienți sau inconștienți oamenii azi în Statele Unite sunt la o răscruce de drumuri în viitorul omenirii. De rezultatele acestui vot din Statele Unite depinde viitorul populației acestei țări, însă și viitorul occidentului și în final al tuturor țărilor de pe pământ.

Globalismul progresist nu-i o joacă de copii, ci este o luptă antihristică a unor oameni aflați sub posesia întunericului de-a pune în practică un plan diabolic de acaparare, control și subjugare a întregului pământ.

Asistăm ca și creștini aici în Statele Unite la un ”război” total, împotriva președintelui Trump, încă înainte de-a începe mandatul de președinte. Războiul se datorează faptului că acest președinte nu s-a aliniat la Noua Ordine Mondială a globaliștilor, a elitei de politicieni anticriști, a miliardarilor în frunte cu Soroș, care au un singur țel, o nouă ordine în care puterea întregului pământ să fie în mâinile lor, în care Dumnezeu și Adevărul absolut să fie eradicat și ei să devină salvatorii pământului.

Omul curajos – o specie pe cale de dispariţie.

Dacă vrem să ştim cu exactitate cum au fost lucrurile în vechime sau cum vor fi în viitor trebuie să mergem la Biblie. Acurateţea şi precizia ei confirmă faptul că această Carte are un Autor special, nimeni altul decât Dumnezeu însuşi, Cel care este în afară de timp şi spaţiu şi care a creat toate lucrurile prin Cuvântul Lui.

Referitor la vremea sfârşitului omenirii, în forma în care o cunoaştem acum, Dumnezeu vorbeşte în multe locuri din Sfintele Scripturi. O referinţă o găsim în 2 Petru 3:11, acolo unde apostolul Petru spunea, referindu-se la lucrurile create pe care le vedem, că „toate aceste lucruri au să se strice”. Şi cine are ochi să vadă nu poate spune decât că acest cuvânt este adevărat. Totul se strică, se degradează, iar pricina este păcatul în care omenirea se afundă tot mai mult, cu fiecare zi care trece. În curând se va sufoca. Prin urmare a ne aştepta ca lucrurile să nu se strice, să meargă spre bine, nu este deloc realist pentru că nu are fundament în Scripturile Sfinte.

Iadul din America. A obosit Dumnezeu?

Ceea ce se întâmplă acum în America, în Statele Unite ale Americii, este un atac concentrat asupra democraţiei, împotriva ei. Paradoxul este că, dacă democraţii înving în alegerile prezidenţiale care vor avea loc peste două luni, atunci democraţia va lua sfârşit în SUA. Cel puţin aşa cred eu.

Cuvântul „democraţie”, dar mai ales ceea ce oferea democraţia, ne-a fost tare drag nouă celor care am trăit în spaţiul aflat sub comunism. Democraţie era similar cu libertatea, cea care nu exista sub regimul comunist. Mulţi şi-au riscat viaţa ca să fugă din lagărul comunist şi să ajungă în libertatea oferită de ţările unde democraţia oferea acest deziderat. Iar ţara cea mai dorită de fugari sau visată de cei ce rămâneau în spatele Cortinei de fier, era SUA, America. Pentru că, pe drept cuvânt, America a fost ţara care a oferit o libertate aşa cum nu a mai oferit nici o altă ţară în ultimii patru sute de ani. America a oferit adevărata democraţie şi a fost un model în acest sens.

COVID în baruri şi în biserici

Nu este nici un dubiu că vremurile pe care le trăim în acest an 2020 sunt cu totul ieşite din comun. La nivel global niciodată populaţia lumii întregi nu a mai fost provocată la schimbări atât de drastice şi majore în ceea ce priveşte comportamentul zilnic şi modul de viaţă. În doar câteva luni de zile totul s-a schimbat. Despre aceste schimbări se vorbeşte şi se va mai vorbi şi sunt subiecte asupra cărora putem medita, căutând să vedem ce putem învăţa din ele. Dar eu vreau să vă îndemn să meditaţi asupra unui aspect, care, nădăjduiesc să vă fie de folos în luptele interioare pe care ştiu că le aveţi.

Dacă este adevărat că numărul cazurilor de Covid este în creştere atunci cauza pare a fi (aşa ni se spune pe canalele oficiale) faptul că populaţia s-a expus prin concedii, călătorii, evenimente în comun şi locuri publice, distracţii, tot ceea ce a făcut ca distanţarea socială să fie neglijată. S-ar putea ca lucrurile să stea aşa, nu ştiu. Ce ştiu este că, oricum, varianta care ni se propune, aceea de distanţare socială, nu este o variantă viabilă deoarece noi, oamenii, nu putem trăi aşa la nesfârşit. Sigur, ni se spune că va fi aşa doar o vreme, până va fi găsit un remediu, şi apoi totul va intra în normal. Tare mă tem că aceasta este doar propagandă şi încercare de a ne condiţiona pentru a deveni supuşi şi docili oricăror măsuri de constrângere. Ieri am citit un interviu pe care Bill Gates (iertaţi-mă că îi pronunţ numele) l-a dat unei publicaţii şi în care făcea aprecieri elogioase la adresa sistemului comunist din China care, după el, a gestionat mai bine ca alte ţări criza de corona, inclusiv prin limitarea drepturilor cetăţeneşti!

Mântuirea nu este o conlucrare între harul lui Dumnezeu, credinţă şi fapte bune!

„El ne-a mântuit şi ne-a dat o chemare sfântă, nu pentru faptele noastre, ci după hotărârea Lui şi după harul care ne-a fost dat în Hristos Isus, înainte de veşnicii…” (2 Timotei 1:9)

Cea mai răspândită predică a lumii este: „Fă cât poţi de mult bine, trăieşte o viaţă morală şi Dumnezeu te va mântui.” Dar predicarea evanghelică sună aşa: „Tu eşti un păcătos pierdut, şi nu meriţi de la Dumnezeu decât dizgraţia sa; dacă ar fi să fii mântuit, nu s-ar putea decât printr-un act de har suveran. Dumnezeu ar trebui să-ţi întindă nesilit sceptrul de argint al dragostei Sale, căci tu eşti un ticălos vinovat care merită să fie trimis în fundul iadului. Cele mai bune fapte ale tale sunt atât de pline de păcat încât nu te pot mântui cu niciun chip; harului benevol al lui Dumnezeu datorezi tu toate lucrurile.” Cineva ar putea întreba: „Ah, nu sunt de niciun folos faptele bune?” Faptele dumnezeieşti sunt de folos atunci când sunt dovezi ale mântuirii unui om, dar faptele bune nu mântuie un om şi faptele bune nu influenţează hotărârea lui Dumnezeu de a mântui vreun om, căci dacă ar fi aşa, atunci mântuirea ar fi chestiune de datorie şi nu de har. Domnul a declarat în Cuvântul Său în repetate rânduri: „Nu prin fapte, ca să nu se laude nimeni” (Efeseni 2:9); „Prin faptele Legii nu va fi nimeni îndreptăţit” (Galateni 2:16).

Lumea și viața noastră nu va mai fi niciodată cum a fost, spune un român-american

Sunt de 22 de ani în Statele Unite, în câțiva ani aș avea ani de America câți am trăit în țara mea, România. N-am prins începuturile comunismului, m-am născut mult mai târziu, însă am fost unul din tinerii care în 1989, atunci când aveam 21 de ani, am ieșit în stradă în Timișoara și am vrut dezrobirea țării de acel sistem comunist-socialist, sistem dictatorial și criminal. Îmi aduc aminte că oricine se punea împotriva sistemului, era anihilat, era urmărit, distrus, familia și viitorul unei asemenea persoane era pecetluit. Nici nu erau lăsați să plece din țară, erau ținuți la marginea societății și distruși pentru idealurile partidului comunist. Am simțit fiorul fricii în anul 1989, pe 16 Decembrie pe străzile Timișoarei foarte puțin, frica am simțit-o după aceea, atunci când mi-am pus întrebarea dacă regimul nu cade, atunci ce o să fie cu mine, cu viața mea și familia mea.

Am ajuns la circa 30 de ani după acel eveniment, locuiesc în Statele Unite și am ajuns să simt aceeași frică aici în Țara Model a Libertății, într-un Stat Democrat, ceea ce nu mă gândeam niciodată.