Atunci când liderii din cadrul Trupului lui Hristos sunt prinși în păcat, răspunsul lor la acuzații este cel care va dezvălui, în cele din urmă, adevărata stare a inimilor lor. Standardul lui Dumnezeu pentru viața și conduita unui lider nu este perfecțiunea, ci o inimă smerită, dispusă să-și recunoască păcatul, să aibă grijă de ceilalți mai presus de sine și să umble în frica Domnului.
Pocăința adevărată nu ține de carismă; ține de caracter. Când un slujitor sau o slujire se confruntă cu multiple acuzații de păcat și fapte rele din partea mai multor martori, Scriptura îi descrie pe cei care sunt cu adevărat serioși în a îndrepta lucrurile, în comparație cu cei care pur și simplu își resping vina și își apără propria reputație.
1. Pocăința adevărată numește păcatul în mod sincer și specific
. „Cine își acoperă fărădelegile nu va progresa, dar oricine le mărturisește și renunță la ele va găsi milă.” (Proverbe 28:13, NTR)
