1. Crestinul compromis in inima

Charles Finney

partea intai
INTRODUCERE
Pentru creştinii vorbitori de limbă engleză există un termen foarte grăitor pentru ilustrarea unei stări spirituale în care, din păcate (literar!), poate ajunge un creştin adevărat. Este vorba de cuvântul “backslidder”. El înseamnă, “abătut în inimă” şi este folosit pentru a descrie pe acela care a pierdut trăirea unei vieţi interioare cu Dumnezeu iar acum se rezumă doar la faptele religioase, sau la repetarea mecanică a ritualurilor.

2. Crestinul compromis in inima

Charles Finney

partea a doua

Consecinţele abaterii în inimă de la Dumnezeul tău
Proverbe 14:14 Cel cu inima rătăcită se satură de căile lui, şi omul de bine se satură şi el de ce este în el.
1) Cel cu inima abătută, sau rătăcită, va fi sătul de greşelile lui.
El nu trăieşte cu Dumnezeu şi nu este condus de Duhul Său, ci umblă în întuneric spiritual. Aflat în această stare este sigur că va cădea în multe greşeli oribile: greşeli în afaceri, greşeli în relaţiile cu alţii, greşeli în utilizarea timpului său, a limbii sau a banilor săi. Cu adevărat, se poate spune că totul îi merge pe dos atâta vreme cât rămâne în această stare de abatere a inimii sale.
2) Va fi plin de propriile lui sentimente (trăiri).
În loc de a avea aceea pace plăcută şi odihnă în Duhul Sfânt pe care odată a avut-o, el se va găsi într-o stare de tulburare şi de nemulţumire faţă de el însuşi, şi faţă de cei din jurul său. Uneori poate fi o încercare foarte grea să trăieşti alături de om abătut în inima lui.

Daca...



Autor:
Rudyard Kiplingl


Dacă te poţi stăpâni, când norodul din jur se frământă,
Brav înfruntând insolentul reproş, cu linişte sfântă,
Dacă-ţi păstrezi, în virtute, credinţa şi-ncaleci sfiala,
Când se îndoieşte de tine mulţimea, şi-i ierţi îndoiala...

Dacă aştepţi cu nădejde şi nu te răpune-aşteptarea,
Dacă minciunii, stăpână pe lume, îi spulberi chemarea,
Dacă asaltul mâniei te lasă senin, fără ură,
Dacă păşeşti peste dorul de-a fi cel dintâi, cu măsură...

Dacă te leagănă visul, dar stărui stăpân peste vise
Dacă din gânduri măreţe, renunţi să-ţi faci ţeluri prezise,
Dacă cuvântul, izvor de ispite şi cruntul dezastru,
Nu-s pentru tine oprelişti, nici vâsle în drumul spre astru...

Dacă suporţi să auzi, despre spusele tale cinstite,
Gânduri jelene, scornite de răi, pentru gloate smintite,
Dacă din opera ta s-au ales doar ruine şi spaţii,
Singur, cu scule stricate, de poţi s-o refaci, din fundaţii...

Dacă pierzând, într-o clipă de risc pe o şansă, avutul,
Poţi să începi, de la capăt, uitând în tăcere trecutul,
Ferm adunând o răbdare, întregul pe lungă durată,
Fără să sufli o vorbă, de pierderea grea îndurată...

Dacă superb, prin voinţă forţezi, când îţi vine sorocul,
Inima, capul, tăria, să nu îşi astâmpere jocul
Gol de puterea vieţii, urmându-ţi destinul spre ţinte,
Tare, cu vrerea de tine, ce-ţi spune mereu înainte!...

Dacă mulţimilor poţi să vorbeşti, cu deprinderi egale,
Dacă constant îţi păstrezi modestia, şi-n cercuri regale
Dacă eşti nevulnerabil, la prieteni, la cei cu pornire,
Dacă pe toţi îi stimezi îndeajuns, însă nu peste fire...

Dacă momentul cumplit al prăpădului crâncen şi mare
Calm vei putea să-l asemeni, în timp, c-un minut oarecare,
Lumea cu tot ce cuprinde va fi stăpânită de tine,
Tu, peste toţi vei răzbate: om al puterii depline!

Traducere: Corneliu Coposu, 1967

cerul si marea

Puterea lui Dumnezeu

   Cele trei componente care întregesc fondul aspiraţiilor umane, asigurate şi alimentante constant din rezervele proprii inepuizabile ale lui Satan, dictatorul unei lumi subjugate prin corupţie, sunt: puterea, gloria şi resursele materiale. (Mat.4.8,9). Eliberarea de sub acest jug împovărător şi obositor se realizează numai prin credinţa vie în jertfa ispăşitoare a Mantuitorului(Mat.11.28) „care S-a dat pe Sine Însuşi ca preţ de răscumpărare pentru toţi.”(1Tim.2:6). Prin răstignirea înfăptuită pe crucea de la Golgota, act premergător, indisolubil legat de regenerarea umană, omul născut din nou devine incoruptibil. (1Ioan 3.9). Elementele menţionate şi enumerate mai sus, caracteristice sistemului lumesc: puterea, gloria şi bogăţia, care i-au înrobit sufletul şi trupul omului vechi, adamic, sunt translatate de omul nou regenerat, pe coordonate spirituale.

Planul lui Dumnezeu cu lumea

   O lectură superficială a textului din Cartea Geneza (Gen.1.3), produce impresia falsă că, împreună cu toare lucrările foarte bune create de Dumnezeu, şi inima omului ar fi fost la fel. (Gen.6.7). Întradevăr, anatomic, omul a fost făcut desăvârşit dar, sufleteşte, spiritual, se afla încă în stare imatură. Prin însăşi constituţia sa, omul a fost atras firesc de elementele din care a fost zămislit, aspirând la independenţă faţă de Creator prin satisfacerea propriilor pofte în dauna voinţei lui Dumnezeu. Poftele din inima lui erau stârnite de roadele pomului cunoaşterii binelui şi răului, chiar prin interdicţia Creatorului de a le mânca. (Rom.7.8)