A. W. Tozer

,,In multe biserici crestinismul a fost diluat pana cand solutia a devenit atat de slaba, incat, daca ar fi otrava, nu ar face rau nimanui, iar daca ar fi medicament, nu ar vindeca pe nimeni!”.

EVOLUTIA SPIRITUALA

   Spre deosebire de făptura desăvârşită prin creatie, precum a fost Lucifer, dar care a ajuns, abuzând de liberul său arbitru, victima propriei frumuseţi eşuând tragic, Dumnezeu,în viziunea Sa, l-a conceput pe om după chipul şi asemănarea Sa, de o maturitate spirituală care să sfideze legea egoismului.
    Dacă lui Lucifer actul său rebel(Isa.14.13,14) i-a marcat brusc, iremediabil destinul, transformându-i menirea de slujitor devotat în aceea de„emancipat”, pentru om, actul său de ignorare a poruncii restrictive impusă de Creator(Gen.3.6) a iniţiat procesul de dezvoltare spirituală menit să-l sustragă de sub dictatura nefastă a eu-lui.
    Cei doi factori care concură la atingerea plafonului de maturitate spirituală sunt: cugetul activat de consumarea fructului interzis din pomul cunoştinţei binelui şi răului ,coroborat cu iubirea nutrită pentru Dumnezeu.(1 Ioan 5.3)

Păcate de comitere: mândria

De câte ori ați dovedit îngâmfare prin modul de a vă îmbrăca, sau prin înfățișarea voastră în general! De câte ori ați petrecut mai multă vreme gândindu-vă cum să vă îmbrăcați și să vă împodobiți trupul pentru a merge la adunare, decât să vă pregătiți sufletul pentru întâlnirea cu Dumnezeu! Ați fost mult mai preocupați de modul în care veți apărea înaintea omului muritor decât de felul în care sufletul vostru se va înfățișa înaintea Aceluia care certetează inimile! În realitate v-ați propus să fiți apreciați de oameni, să fiți lăudați de ei, mai degrabă decât a vă pregăti să lăudați și să adorați voi înșivă pe Dumnezeu. Ați ajuns până acolo încât, prin înfățișarea voastră, să distrugeți privirile celor veniți ca să asculte Evanghelia. Pretenția voastră de a fi indiferenți față de privirea și gura lumii nu este decât o minciună. Fiți drepți și recunoașteți: dacă toți ceilalți oameni ar fi orbi, v-ați mai trudi atâta cu toaleta voastră?

C. G. Finney, Discursuri despre trezirile ...,Ed. Stephanus, București, 1995, p. 56-57.

UNDE ESTE CENTRUL UNIVERSULUI?

Unii ar zice că acolo unde se iau decizii care afectează milioane și chiar miliarde de oameni: instituțiile și personalitățile politice și guvernamentale. Alții cred că acolo unde idolii sportivi își culeg succesul performanței, în vacarmul zecilor de mii de spectatori și multelor milioane de telespectatori. Sau, poate, în laboratoarele de știință și cercetare, clasele de studiu, muzeele și centrele culturale… Desigur, mulți cred că locul de referință al cosmosului este acolo unde se plănuiesc și se negociază afacerile care adună colosale venituri și posesiuni, valorile materiale ale acestei lumi.

O deplină eliberare de sub puterea păcatului

de C. H. Mackintosh

Până acum ne-am ocupat cu acea parte a lucrării lui Hristos care se referă la problema iertării păcatelor, și credem sincer că cititorul este în întregime lămurit și convins cu privire la acest punct important. Va fi cu siguranță privilegiu său fericit, doar dacă Îl crede pe Dumnezeu pe cuvânt. „Hristos a suferit o singură dată pentru păcate, Cel drept pentru cei nedrepţi, ca să ne aducă la Dumnezeu” (1. Petru 3:18 ).
Dar, dacă Hristos a suferit pentru păcatele noastre, n-ar trebui noi să cunoaștem deplina binecuvântare de a fi veșnic eliberați de povara acestor păcate? Se poate ca, potrivit cu gândul și inima lui Dumnezeu, acela pentru care Hristos a suferit să rămână într-o continuă robie, legat, înfășurat cu lanțul păcatelor sale și să strige săptămână de săptămână, lună de lună, an de an că povara păcatelor sale este insuportabilă?

Ce se ascunde sub zâmbetul nostru?

Sunt mai multe diferenţe între ceea ce vezi în România şi ceea ce vezi atunci când ieşi din ţară şi te îndrepţi spre vest. Una este curăţenia, ordinea. În România nu există iar în Occident da. Şi mai sunt şi altele dar aş vrea să mă opresc azi asupra unui alt aspect.

În România oamenii sunt aproape tot timpul supăraţi şi nervoşi, irascibili, iar în Occident sunt amabili, zâmbitori. Acest aspect nu este lipsit de importanţă deoarece are implicaţii semnificative asupra vieţii de zi cu zi. Una este să ai în preajma ta tot timpul oameni morocănoşi şi nemulţumiţi, suspicioşi chiar, şi alta să ai în preajmă oameni amabili şi deschişi. Eram cu soţia undeva într-o ţară din Europa şi ne plimbam într-un parc. Aveam un aparat foto şi mai făceam câte o poză. Un alt cuplu de localnici, vârsta lor era în jur de 55 de ani, a trecut pe lângă noi şi, fără ca să-i cerem, domnul a venit la noi şi ne-a spus că vrea să ne facă câteva poze. A luat aparatul şi ne-a făcut mai multe poze dar nu s-a mulţumit cu orice poze. Dacă nu zâmbeam destul trebuia să mai încercăm o dată, căuta unghiurile mai potrivite şi era foarte dornic să ne facă poze frumoase, până acolo că risca să devină agasant.