Când Biserica cedează la presiunea străzii

Zilele trecute, un domn userist cu vederi destul de înguste, nu îl pot numi altfel pe Andrei Caramitru Jr cu toate școlile sale elvețiene, a scăpat din gură o păsărică-virus, ecluzionată în mintea domniei sale (și a partidului său, ori de câte ori se ivește ocazia): intrarea bisericilor în carantină! Nu discut aici pe marginea „aberației neo-marxiste” cum o numește un ziar uriaș, ci despre efectul pe care l-a avut asupra Biserici Ortodoxe, care a făcut o gafă și mai de proporții: a cedat în fața unui pamflet! Prin urmare, Patriarhul Daniel a făcut recomandări enoriașilor: să sărute acasă icoanele, să vină cu linguriță la împărtășanie, să rămână acasă suspecții (!) etc. Ne întrebăm oare unde să mai apeleze bolnavii?

Coronavirusul numit Ecumenism

Mi s-a cerut în aceste zile să scriu un material despre subiectul care a adus lumea în stare de panică: coronavirusul mortal care, aşa ca multe alte rele, vine din China. Posibilitatea unei pandemii îi îngrozeşte pe oameni. Dar nu am avut tragere de inimă să scriu despre încă un subiect de senzaţie. Am observat că oamenii, creştinii chiar, nu au aplecare spre lucrurile cu adevărat folositoare şi că interesul lor este după lucruri ieşite din comun, ştirile de senzaţie, care nu le aduc nici un folos spiritual. Un material de senzaţie, fără mare sau deloc beneficiu spiritual, atrage pe internet zeci de mii de ascultători dar un mesaj cu adevărat duhovnicesc, care are potenţialul de a face mult bine, abia dacă este urmărit de câţiva puţini. Cu toate acestea m-am hotărât să scriu ceva despre un coronavirus mult mai toxic şi mai dăunător, cu un potenţial de-a dreptul distrugător, şi care îşi are originea nu în China ci în lumea creştină. Cum a ajuns el aici este o altă poveste, interesantă şi aceasta, dar nu despre acest lucru voi vorbi azi.

Adevărata viță

William Wooldridge Fereday (1863–1959)

Ioan 15.1-8: Eu sunt viţa cea adevărată şi Tatăl Meu este viticultorul. Pe orice mlădiţă în Mine care nu aduce rod, o îndepărtează; şi pe oricare aduce rod, o curăţă, ca să aducă mai mult rod. Deja voi sunteţi curaţi, datorită Cuvântului pe care vi l-am spus. Rămâneţi în Mine şi Eu în voi. După cum mlădiţa nu poate aduce rod de la sine, dacă nu rămâne în viţă, tot aşa nici voi nu puteţi aduce rod, dacă nu rămâneţi în Mine. Eu sunt viţa, voi mlădiţele. Cine rămâne în Mine şi Eu în el, acela aduce mult rod; pentru că fără Mine nu puteţi face nimic. Dacă cineva nu rămâne în Mine, este aruncat afară ca mlădiţa şi se usucă; şi ei le adună şi le aruncă în foc şi sunt arse. Dacă rămâneţi în Mine şi cuvintele Mele rămân în voi, cereţi orice vreţi şi vi se va face. În aceasta este glorificat Tatăl Meu: că aduceţi mult rod şi Îmi veţi fi ucenici.

Pr. Ilarion Dan de la Crucea, vorbe profetice: România nu mai este o țară creștină, în ea creștinii sunt minoritari. Actualmente se prefigurează un regim totalitar terifiant, care va nega tot ce ține de Adevăr

Pr. Ierom. Ilarion Dan de la Mănăstirea „Izvorul Tămăduirii” Crucea (jud. Constanța) atrage atenția, la conferința susținută în 02.12.2019 la invitația ASCOR Cluj-Napoca, asupra faptului că România s-a descreștinat și că, în această țară creștină, creștinismul a devenit minoritar. Cauzele sunt multiple, de la îndepărtarea de Dumnezeu și degradarea morală, până la patima pentru politică și nevoia unei conduceri autoritare, care ar putea să ne coste chiar libertatea.

Despre modul în care am ajuns noi, românii, în situația deplorabilă din prezent, ieromonahul face o paralelă între destinul nostru și cel al vecinilor noștri sârbi.

„Are Sfantul Nicolae Velimirovici o carte foarte, foarte frumoasă, se numește „Prin fereastra temniței”, în care face o critică a culturii europene în sens larg și a aspectului materialist european și analizează și istoria poporului sârb, care este în multe privințe similară cu a noastră. Poate că poporul sârb a suferit și mai mult decât noi, dacă ne gândim la istoria recentă. Și explicația este foarte simplă: faptul că poporul sârb L-a părăsit pe Dumnezeu într-o bună măsură. Noi trecem prin ce trecem pentru că ne-am depărtat de Dumnezeu!

Frații Mandici - Ce minunat e în lumină

CHEIA DE INTERPRETARE A CAP. 15 DIN IOAN

Momentul discursului

Primul aspect care deschide textul înaintea noastră este momentul în care Domnul Isus Hristos vorbește despre Adevărata Viță.

Hristos stă de vorbă doar cu ucenicii Săi și prezintă o schimbare majoră în felul de lucru a lui Dumnezeu cu oamenii. Această schimbare este prezentată chiar la intersecția și tranziția dintre cele două legăminte. Ce presupune această tranziție? Domnul Isus urma să moară și să inaugureze Noul Legământ, dar în același timp scotea din funcțiune Vechiul Legământ care a avut rolul de a fi un îndrumător, un semn, un pedagog, o săgeată către Hristos.

Dar un aspect major care urma să se întâmple odată cu tranziția aceasta este schimbarea paradigmei de lucru a lui Dumnezeu. Dumnezeu nu va mai lucra cu un popor etnic, cu Israel în cazul nostru, pentru că acest popor a falimentat în a respecta condițiile legământului și a sfârșit tragic de nenumărate ori. Dumnezeu va lucra acum direct prin Hristos și mântuirea se extinde de la Israel către toate neamurile prin Domnul Isus.

Crăciunul – sărbătoarea tristeţii

Sărbătoarea naşterii Mântuitorului Isus Hristos trebuie să fie o sărbătoare a bucuriei, pentru că Dumnezeu a coborât printre noi pe acest pământ şi a făcut posibilă împăcarea noastră cu Dumnezeu Tatăl. Luând asupra Lui vina, păcatul mult şi mare al omenirii întregi, şi plătind în locul nostru, pedepsit fiind în locul nostru, ne-a dat ocazia să scăpăm de mânia lui Dumnezeu şi să primim, prin credinţa în El, darul nemeritat al iertării şi al fericirii veşnice. Ce motiv mai mare de bucurie ar putea fi?

Dar sărbătoarea de azi nu mai este ceea ce pretinde că este, o sărbătoare a bucuriei, ci este una a tristeţii, pentru că tot ce se face în această sărbătoare este îndreptat împotriva lui Isus Hristos, aşa cum a fost şi atunci când El a venit în lume. Toţi (cu excepţia a câtorva foarte puţini) au fost împotriva Lui. Părinţii au fost nevoiţi să plece din ţinuturile natale şi să se ascundă în Egipt, o vreme. Isus Hristos, singura sursă reală a bucuriei, a fost tot timpul asuprit, batjocorit, alungat, vorbit de rău. Astăzi se întâmplă la fel. Du-te oriunde vrei în lume în aceste zile de sărbători (şi nu doar cu această ocazie) şi vei vedea că Isus a dispărut.