Raportul Matic sau Europa aflată în pragul sinuciderii

Se zice că avva Antonie cel Mare ar fi spus următoarele: „Va veni vremea ca oamenii să înnebunească, şi când vor vedea pe cineva că nu înnebuneşte se vor scula asupra lui, zicându-i că el este nebun, pentru că nu este asemenea lor”.

Sunt cuvinte grele şi ofensatoare pentru omul modern care are pretenţia că merge spre perfecţiune şi desăvârşire, care şi-a făcut din ştiinţă un idol în care se încrede pentru fericirea lui. Dar oricât de grele ar fi ele se dovedesc a fi fost cuvinte profetice şi starea umanităţii arată desluşit că spre această nebunie ne îndreptăm.

Biblia, vorbind despre nebuni şi nebunie, spune că la acestea se ajunge din pricina relaţiei oamenilor cu Dumnezeu. Să cităm doi psalmi:

Atacurile agresive asupra Bisericii lui Hristos

Tot mai mult observăm în ultimul timp atacurile agresive asupra “bastioanelor” Bisericii creștine, care cu părere de rău putem spune, cad pe rând în mijlocul unei lumi amorțite de ”beția” unei vieți premergătoare vremii anticristului.

Astfel sub egida toleranță și corectitudine politică, bisericile locale de astăzi sunt presate să-și schimbe standardele, în așa fel încât să placă lumii și cu scopul astfel de-a fi lăsată în pace și de-a trăi și ea bine pe lângă lumea aceasta. Ce nu vede însă în biserica de astăzi, este că lumea este egoistă ca întotdeauna și nu-i pasă deloc de biserică, astfel lumea nu ridică nici măcar un deget în favoarea bisericilor distruse din țările musulmane, de către statul Islamic sau alte grupări musulmane, nu se cutremură presa acestei lumi cu privire la crimele asupra creștinilor din țările islamice, se cutremură doar la idea că anumite state sau țări de pe diverse continente nu accepta parteneriatele homosexualilor drept legale sau prezența transsexualilor în toaletele și intimitatea copiilor noștri, la școală sau în locuri publice.

Eliberarea câinilor şi încarcerarea oamenilor

În urmă cu doar câteva zile în Londra, în minunata lume nouă a Marii Britanii, un pastor evanghelic în vârstă de 71 de ani, în cadrul unei festivităţi ţinută în aer liber, cu ocazia unei căsătorii, a citat din Biblie versete care vorbesc despre relaţia de căsătorie aşa cum a lăsat-o Dumnezeu, adică unirea dintre un bărbat şi o femeie. Trei poliţişti tineri, până în patruzeci de ani fiecare, au tăbărât asupra pastorului, l-au lovit cu brutalitate şi l-au încătuşat, ducându-l apoi la secţia de Poliţie, pedepsindu-l astfel pentru ofensa mare pe care a adus-o bravilor LGBT-işti care suferă cumplit din pricina persecuţiei.

Pe 12 mai anul acesta, 2021, presa relata cu mândrie patriotică faptul că, tot în Marea Britanie, aleşii poporului au votat o lege prin care animalelor le este recunoscut dreptul de „fiinţe conştiente” şi că de acum înainte ele vor avea drepturi sporite la respectul nostru. The Guardian scrie: „Reformele urmează să fie introduse printr-o serie de proiecte legislative, în cadrul cărora va fi introdusă şi o lege legată de gradul de conştiinţă a animalelor, care va conţine prevederi atât pentru animalele de companie, cât şi pentru cele de fermă”

Comparație între răpire și a doua venire a Domnului Isus

Virusul Inimilor Moarte

Cel mai important organ al trupului uman, după cum mărturisesc Scripturile Sfinte, este inima. Dacă inima este după voia lui Dumnezeu atunci omul acela este fericit. Orice altă variantă nu este de dorit. Cu toate acestea, în general, inimile oamenilor nu sunt într-o stare bună, acesta fiind până la urmă motivul răului din această lume, rău care creşte pe măsură ce inimile sunt tot mai departe de ceea ce vrea Dumnezeu.

Într-un cuvânt rostit în faţa ucenicilor Săi, Domnul Isus Hristos afirma că sursa tuturor relelor pe care le fac oamenii, a celor mai mari rele, este inima, evident inima rea. Matei 15 cu19: „Căci din inimă ies gândurile rele, uciderile, preacurviile, curviile, furtişagurile, mărturiile mincinoase, hulele.”

Înţeleptul Solomon spunea şi el (Proverbe 6) „12 Omul de nimic, omul nelegiuit, umblă cu neadevărul în gură.14 Răutatea este în inima lui, urzeşte lucrurile rele într-una, şi stârneşte certuri.15 De aceea nimicirea îi va veni pe neaşteptate; va fi zdrobit deodată, şi fără leac.”

De ce vrea Satan să omoare?

Fac parte din generaţia care ştie bine ce a însemnat regimul comunist; am trăit în acea vreme şi am suferit şi eu, dar nu la nivelul la care adevăraţii martiri au suferit. Evident că m-am bucurat nespus de mult atunci când în România şi Europa de Est acest sistem diabolic şi-a pierdut puterea şi, desigur, mi-am dorit ca niciodată să nu mai revină. Dar zilele acestea am realizat nu doar că a revenit dar pare a fi mai puternic ca în urmă cu 30-50 de ani şi este evident că, dacă Dumnezeu nu va pune capăt acestei expansiuni a neo-comunismului satanist, lumea va intra într-o perioadă de mari provocări şi încercări, mai mari ca niciodată în istoria ei.

Se vorbeşte mult, şi ştiu de ce se vorbeşte mult, despre teoria conspiraţiei. Aceasta nu pentru că n-ar exista conspiraţii împotriva oamenilor ci pentru a-i deruta pe cei împotriva cărora se fac conspiraţii, pentru ca ei, noi cei mulţi, să nu creadă în aceste conspiraţii şi să se lase duşi de nas până în punctul în care nu mai pot face nimic. Dar pentru cine are ochi să vadă, lucrurile sunt clare, cu toată furia propagandei care luptă la disperare pentru a numi minciuna adevăr.

Biserica, o sursă de infecţie. Scrisoare deschisă pentru liderii religioşi.

În timpul unui război între două naţiuni, dar nu doar în această situaţie de criză, crima cea mai mare este trădarea. În această situaţie cineva dintr-o tabără trece în tabăra inamicului. O poate face în mod fizic, dezertând, ceea ce este un lucru grav, dar nu cel mai grav. Cel mai grav este, cu consecinţe mult mai nefaste pentru tabăra din care a făcut parte, atunci când rămâne în tabără, pretinzând că este loial, dar trimiţând informaţii inamicului, colaborând cu el. În acest fel trădătorul lucrează pentru distrugerea propriului popor. Dacă este descoperit este împuşcat imediat, ca pedeapsă pentru trădarea lui dar şi pentru a fi un exemplu pentru alţii care ar fi ispitiţi să procedeze în acelaşi fel.

Trădarea vine din mai multe cauze. Una ar fi nemulţumirea pentru care cineva a fost tratat în tabăra lui, poate i s-a făcut un rău (sau doar i s-a părut că aşa ar fi fost), dar, de obicei, trădarea vine pe fondul unei oferte a inamicului care, în schimbul informaţiilor, a colaborării, oferă avantaje materiale, mai mici sau mai mari. Şi chiar acest motiv face ca trădarea să fie un lucru josnic, acel om care ajunge la actul trădării fiind unul de cea mai joasă speţă deoarece el nu se gândeşte la poporul, prietenii, familia în care s-a născut ci doar la interesul lui material. În actul trădării sunt cuprinse ură, laşitate, viclenie, perfidie, minciună, egoism, avariţie şi multe altele asemenea.