Libertatea risipită

O discuţie pe care am avut-o zilele trecute, când m-am întâlnit cu un frate în vârstă pe care nu l-am întâlnit de multă vreme, mi-a dat de gândit şi am meditat asupra subiectului despre care urmează să scriu.

Printre altele fratele m-a întrebat cum merge munca la radio şi mi-a spus că este bucuros că se poate folosi de acest mijloc pentru zidire sufletească. I-am răspuns că este şi acesta un har şi că, atât timp cât Dumnezeu va păstra împrejurările favorabile, să căutăm să folosim din plin orice mijloc pentru a răspândi Evanghelia. Am vorbit despe faptul că azi, spre deosebire de perioada de tristă amintire a comunismului, Evanghelia se poate vesti prin radio, TV, cărţi, conferinţe, etc. La aceasta fratele a replicat: „Şi totuşi azi creştinismul este mai slab decât era în perioada de persecuţie”. Această replică mi-a dat de gândit şi în zilele ce au urmat am meditat asupra acestui adevăr trist.

SCHIMBĂ-ȚI GÂNDIREA, SCHIMBĂ-ȚI VIAȚA!

„Să nu vă potriviţi chipului veacului acestuia, ci să vă prefaceţi, prin înnoirea minţii voastre…” (Romani, 12:2)

Uneori încercăm să ne scuzăm negativismul spunând: „A fost numai o idee, nu înseamnă nimic.” Dar nu e așa! Atunci când îi dai voie unui gând greșit să pătrundă în mintea ta, el poate prinde rădăcină și poate crește, ajungând ceea ce Biblia numește „întăritură” (vezi 2 Corinteni 10.4 ).

Când un gând devine atât de puternic, el începe să-ți controleze perspectiva, atitudinea și faptele.

Nu uita, unde îți este mintea, acolo îți vor merge și picioarele! Cu toții ne confruntăm cu provocări și cu dificultăți în viață. Poate îți îngădui să ai gânduri precum: „nu mai suport” ori „dacă se mai întâmplă ceva, o s-o iau razna!” sau „dacă lucrurile nu se schimbă în cel mai scurt timp, mă dau bătut!” Acest fel de gândire te pregătește pentru înfrângere înainte ca măcar să întâmpini o problemă. Gândirea care spune „nu mai suport” sau „renunț” nu are în ea nicio urmă de putere, de forță, de motivare sau de izbândă. Toate acestea sunt atitudinile unui învins, nu ale unui victorios. În schimb, ar trebui să gândești: „Dacă atacul este atât de mare, înseamnă că binecuvântarea din spatele lui este și mai mare!” Sau: „Dacă Satan mă atacă atât de dur, înseamnă că Dumnezeu mi-a pregătit ceva nemaipomenit.” Trebuie să te străduiești să devii o persoană pregătită din punct de vedere spiritual, emoțional și mental pentru orice provocare care îți depășește priceperea și să nu te lași descurajat așa de ușor sau învins. Poți face lucrul acesta – dacă „îți înnoiești mintea” prin Cuvântul lui Dumnezeu!

sursa: https://armoniamagazineusa.com/2018/02/25/schimba-ti-gandirea-schimba-ti-viata/

Când Dumnezeu dă ordinul, chiar și Diavolul se supune…

O femeie săracă dintr-o familie mică era foarte credincioasă. Într-o zi, când banii nu mai erau suficienți, nici măcar pentru a hrăni copiii, ea a sunat la un post de radio și a lăsat acolo un apel către Dumnezeu. În timp ce angajații de la radio au compătimit femeia credincioasă, unul dintre ascultătorii a fost insa foarte furios.

Acest ascultător era un ateu convins și a decis să-și satisfacă plăcerea, batjocorind femeia credincioasă. Barbatul a aflat adresa, a sunat-o pe secretară și a instruit-o să cumpere multe daruri și produse alimentare. Astfel, secretara s-a întors la el cu cea mai bună carne, brânzeturi și dulciuri. Imaginează-ți uimirea ei atunci când șeful i-a dat următorul ordin: ”livrează produsele la această adresa, iar în cazul în care femeia întreabă cine a trimis alimentele să-i spui că Diavolul.”

Când secretara i-a dat femeii pachetul cu produse alimentare, ea a fost foarte emoționată. Femeia era atât de recunoscătoare încât lacrimile îi curgeau din ochi. Nu a încetat nici o clipă să-i mulțumească și să o binecuvânteze pe fată. Dar când secretara și-a luat ramas bun, a întrebat-o pe femeie:

– Nu vreți să aflați cine a trimis aceste produse?

Femeia a răspuns:

– Nu. Nu are absolut nici o importanță, pentru că atunci când Dumnezeu dă ordinul, chiar si Diavolul se supune.

sursa: https://dininimapentrutine.com/2018/02/25/cand-dumnezeu-da-ordinul-chiar-si-diavolul-se-supune/

Creştini fără idealuri înalte

Nu se poate să fii un creştin dedicat şi să nu simţi un imbold adânc înspre a căuta sfinţenia. Scripturile, de la început şi până la sfârşit, sunt pline de îndemnuri la sfinţenie, porunci chiar, ale lui Dumnezeu înspre om. Câteva exemple doar:

Leviticul 20:26 „Voi să-Mi fiţi sfinţi, căci Eu Sunt Sfânt, Eu, Domnul; Eu v-am pus de o parte dintre popoare, ca să fiţi ai Mei.”

Romani 1:7 „Deci, vouă tuturor, care sunteţi prea iubiţi ai lui Dumnezeu în Roma, chemaţi să fiţi sfinţi: Har şi pace de la Dumnezeu, Tatăl nostru, şi de la Domnul Isus Hristos!”

1 Petru 1:16 „Căci este scris: „Fiţi sfinţi, căci Eu Sunt Sfânt”.

Citesc o carte despre sfinţenie, scrisă de un om al lui Dumnezeu în urmă cu circa o sută de ani. Îmi place să citesc autori consacraţi, validaţi de timp şi de Scripturile Sfinte şi nu pun mare preţ, ca să nu spun deloc, pe multa maculatură religioasă ale autorilor moderni, de care sunt pline rafturile librăriilor creştine. Foarte multe dintre aceste cărţi ar trebui duse în piaţa publică, aşa cum se proceda în trecut, şi arse. Sigur că glumesc dar măcar cei ce veghează în dreptul turmei ar trebui să avertizeze oiţele în legătură cu otrava din aceste cărţi. Din nefericire nu prea mai veghează nimeni dintre cei din fruntea turmei, ba chiar oiţele sunt îndemnate să citească orice şi să ia ce este bun. Consecinţele sunt teribile.

Predicator sau comediant?

Multe slujbe sunt pentru om, pe acest pământ şi mari lupte se duc pentru ceea ce oamenii cred a fi o slujbă bună. Criteriile după care se evaluează slujbele ţin, în special, de bani, influenţă şi renume. Dar, peste toate şi înainte de orice, cea mai înaltă slujbă la care omul este chemat este slujba de a vesti Cuvântul lui Dumnezeu, de a predica, după cum ne-am obişnuit să spunem, adică de a vorbi despre planul lui Dumnezeu de mântuire a omului. În termeni biblici înseamnă că omul ajunge să fie lucrător împreună cu Dumnezeu. Această ofertă întrece orice imaginaţie omenească. Nu sunt promise beneficii materiale şi nici recunoaştere şi apreciere omenească, dimpotrivă, cel chemat la această slujbă este avertizat că s-ar putea să fie sărac şi respins de oameni. Răsplătirea pentru slujba făcută este păstrată pentru veşnicie, deşi slujitorul nu este uitat nici pe pământ.

Ce aşteptăm de la Dumnezeu şi ce aşteaptă El de la noi

Trecerea dintr-un an în altul şi felul în care ne imaginăm că va fi noul an sau cererile pe care cei ce cred că există Dumnezeu I le fac, spun multe despre noi şi cât de mult Îl cunoaştem pe Dumnezeu. Să ne oprim acum doar asupra celor ce cred că există Dumnezeu şi că depind de El, că de la El vin toate şi că, prin El, putem avea parte de ocrotire, protecţie, călăuzire, etc. Iar pentru cei ce nu cred că există Dumnezeu să ne rugăm să poată primi lumina care să îi conducă spre o relaţie de credinţă şi ascultare de El, spre mântuirea sufletelor lor.

Intrarea într-un an nou se face, pentru cei credincioşi, prin exprimarea multor dorinţi către Dumnezeu. De obicei credincioşii îşi doresc şi îi cer lui Dumnezeu mai mult bine din toate punctele de vedere: mai multă sănătate şi protecţie împotriva bolilor; mai puţini (sau deloc) duşmani; protecţie faţă de orice rău peste familie, copii, rude; succes în planurile ce le facem (în plan profesional, financiar, un loc de muncă în care să se câştige bine, aspecte ce ţin de domeniul material, etc).

Nu un tron, ci o cruce

Evenimentul unic şi execepţional care a avut loc la Naşterea Domnului Isus Hristos greu poate fi descris în cuvinte, atât ca semnificaţie dar şi ca eveniment propriu zis, de senzaţie, după termenii folosiţi astăzi, atunci când vorbim despre ceva ieşit din comun. S-a întâmplat în vremea aceea, în ieslea din Betleem, că Dumnezeu a coborât pe pământ luând trupul de carne al unui om. Dumnezeu Şi-a mai manifestat prezenţa pe pământ şi până la acest eveniment al Întrupării, în forme diferite, în chip de om sau chip de înger, în manifestările naturii, dar niciodată nu a venit în lume exact ca un om, prin naştere fizică, din femeie. Aspectul acesta este, pentru necreştini, un subiect care le dă mari bătăi de cap şi nu trebuie să ne mirăm. Nu este puţin lucru ca Dumnezeirea fără de margini să se coboare în finitul lutului din care omul este făcut, în ceea ce a fost pângărit de păcat încă de la Marea Cădere.