EL ÎNSUŞI

Vreau să vă vorbesc despre Isus şi numai despre Isus.

Adesea, aud pe oameni spunând: „Vreau să dobândesc vindecarea divină, dar nu pot“. Uneori, unii oameni spun: „Am primit-o“. Dacă îi întreb atunci: „Ce aţi primit?“, răspunsul care mi se dă este uneori: „Am primit binecuvântarea“, alteori: „Am dobândit sfințenia“; uneori: „Am dobândit vindecarea“, alteori: „Am primit satisfacţia“.

Mulţumesc lui Dumnezeu că am fost învăţaţi că ceea ce vă lipseşte nu este nici binecuvântarea, nici vindecarea, nici sfnţirea, nici un lucru în sine, nici un ceva anume, ci ceva mai bun. Este „Cristosul“, este El Însuşi. Cât de adesea apare în Cuvântul Lui – „El Însuşi a luat neputințele noastre şi a purtat bolile noastre“; „Propriul Lui Eu a purtat păcatele noastre în trupul Lui pe lemn“! Ceea ce ne lipseşte este Persoana lui Isus Cristos. Mulţi oameni sunt obişnuiţi cu această idee, dar nu merg mai departe. O posedă în mintea lor, în conştiinţa lor, în voinţa lor, dar, într-un fel sau altul, nu Îl primesc pe El în mintea şi în duhul lor, întrucât posedă numai ceea ce este expresia exterioară şi simbolul realităţii spirituale.

Educație parentală sau manipulare ideologică?

Am citit cu atenție documentul intitulat “Strategia Națională de Educație Parentală 2018-2025”, pus în dezbatere publică de către Ministerul Educației Naționale ca o prioritate imediată pentru viitorul societății românești, în general, și al școlii românești, în special.

De la primul paragraf până la ultimul, acest document programatic seamănă izbitor cu Planul Vyshinsky impus României după al Doilea Război Mondial de ideologia sovietică cu sprijinul propagandei comuniste și a tancurilor sovietice. Se pare că astăzi, Strategia Națională de Educație Parentală 2018-2025 este impusă de Think-tank -urile ateiste cu sprijinul propagandei progresiste care caută terenul potrivit (vulnerabilitățile românești) pentru a face noi experimente sociale.

Cine şi ce stă în spatele paradelor diversităţii

Unul dintre cele mai mari rele care se întâmplă azi în România, dar şi în lumea întreagă, este ofensiva prin care homosexualitatea şi toate celelalte practici asociate (pornografie, perversiuni sexuale, pedofilie, schimbare de sex, etc) caută să se impună prezentându-se ca ceva benefic şi normal. Normal nu este şi nu a fost niciodată, şi nici benefic pentru om. Toate acestea, acceptate şi practicate, aduc după ele mari nenorociri şi drame care afectează pentru totdeauna pe cei ce au experimentat astfel de practici. Rareori cineva implicat în aşa ceva mai poate scăpa. Pentru că nu este vorba doar despre o boală ce poate fi tratată ci este vorba despre o posesiune demonică ce se instalează în mintea omului atunci când acesta se deschide la astfel de practici.

A mărturisi adevărul este un act de curaj

Fiecare om crede cu tărie (sunt şi excepţii, dar puţine) că se află în adevăr, că felul în care înţelege el lucrurile este cel corect şi că alte variante sunt greşite.

Dacă vorbim despre felul în care ne organizăm viaţa, cum muncim, cum ne câştigăm existenţa, etc. atunci unii, da, sunt în adevăr, adică au o înţelegere corectă asupra acestor aspecte şi văd lucrurile mult mai sănătos decât mulţi alţii. Ţine şi de mediul în care au fost crescuţi şi formaţi, de educaţia primită, de influenţa la care au fost expuşi încă din copilărie, inclusiv de factorul religios care i-a modelat. Este evident că unii văd lucrurile mai bine comparativ cu alţii, viaţa fiind etalonul după care, privind tot timpul la parcursul oamenilor prin ea, putem aprecia dacă felul în care aceştia şi-au organizat-o şi trăit-o a fost urmare a unei alegeri corecte sau greşite. Dar felul în care ne organizăm viaţa aici pe pământ, chiar dacă are o mare importanţă, are efecte doar pentru scurtă vreme, să zicem pentru maxim o sută de ani, puţini ajungând la această vârstă. Există însă o componentă spirituală după care oamenii se ghidează, un „adevăr” care îi conduce, şi care are efecte veşnice. Aşa cum o viaţă care se conduce după principii sănătoase poate duce la o viaţă împlinită din punct de vedere social şi material pentru maxim o sută de ani (şi lucrul acesta îl putem observa cu uşurinţă în jur) tot aşa, o viaţă care, din punct de vedere spiritual se conduce după Unicul Adevăr şi după adevăratele principii sănătoase care decurg din acesta, se poate împlini pentru veşnicie.

Israel – Colosul care se trezeste

Israel – Colosul care se trezeste dintr-o lunga adormire ca sa sfarseasca istoria prafuita de pacat si sa inceapa o noua era – Regatul Cerurilor

“Cand vor incepe sa se intample aceste lucruri, sa va uitati in sus, si sa va ridicati capetele, pentru ca izbavirea voastra se apropie…” Luca 21:28

Privind panoramic peste evenimentele care se succed la nivel global cu o repeziciune atipica zilelor noastre, remarcam cu uimirea inocentilor cum toate energiile lumii converg in jurul misticului si tainicului tinut al Israelului, de parca toata aversiunea acumulata in intreaga istorie ar vrea sa se descarce odata pentru totdeauna acolo in Ierusalim, in eternal “Oras al pacii”; ca sa mai tina macar si pentru ceva vreme inchis in temnita istoriei, “Colosul” arhaic de trezirea caruia se leaga sfarsitul acestei ere prafuite de pacatul omului.

Cu cine suntem prieteni la sfârşitul vremurilor?

Nu multe sunt motivele pe care aleşii poporului român ni le dau pentru a ne putea bucura. Deja ne-am obişnuit ca domniile lor să lucreze împotriva intereselor poporului, urmărind interese numai de ei ştiute. De aceea trebuie să ne bucurăm şi să apreciem orice iniţiativă bună, care poate aduce poporului propăşire şi binecuvântare.

Gestul guvernanţilor noştri de a sprijini mutarea ambasadei americane la Ierusalim, de a se opune unei rezoluţii a Uniunii Europene prin care să fie condamnată mutarea ambasadei Americii la Ierusalim şi afirmarea intenţiei ca şi România să fie printre ţările care să îşi mute ambasada în capitala poprului evreu mi-a produs multă bucurie şi mi-a dat noi speranţe că Dumnezeu va avea milă de ţara noastră şi ne va ajuta să trecem de partea celor buni, aşa cum spunea şi doamna Tzipi Hotovely, adunctul ministrului de externe israelian, într-o întrevedere pe care a avut-o cu şeful diplomaţiei române, domnul Teodor Meleşcanu. Ea a declarat că „este timpul să alegeţi să vă aflaţi de partea cea bună a istoriei şi să fiţi una din ţările pioniere care-şi mută ambasada în capitala nostră Ierusalim”. Aceste cuvinte, după cum văd eu lucrurile, sunt cuvinte profetice şi exprimă adevărul fără nici o urmă de îndoială. România are şansa istorică şi ultimă de a trece de partea celor buni, într-o lume în care cei buni (evreii şi creştinii) sunt tot mai marginalizaţi şi ostracizaţi.

Cum se părăsește o biserică

Îmi amintesc, la ceva ani distanță, de timpul când m-am întors cu adevărat la Domnul Isus, când am fost conștientă de prezența Lui, când am înțeles cu adevărat ce a făcut El pentru mine.

Îmi amintesc de ziua când am mers la o întâlnire cu frații în vederea cercetării pentru a intra la Cină! Când i-am văzut prima dată, strânși în jurul unei mese rotunde, cu ochii ațintiți cercetători spre mine, aproape că mi-am uitat numele. Simțeam că, undeva, în încăpere, dincolo de ei, este Domnul Isus, că Lui Îi spun viața mea, ca o spovedanie târzie, cu regretul că am venit la El așa de târziu, că am îndrăznit să-L ignor atâția ani, iar El m-a așteptat răbdător, iar acum mă privea blând și se bucura că în sfârșit am venit...