Orb(an) să fii, să nu vezi lesa

La începutul săptămânii, premierul proaspăt desemnat, Ludovic Orban, a avut o întâlnire cu „societatea civilă”. Așa ne-au informat agențiile de presă. E de bine, am spune noi. Așa procedează un premier „nou-nouț”.

Ceea ce a omis, însă, presa să ne spună este fapul că invitațiile la consultări s-au trimis doar unor anumite ONG-uri, preferențial, și printr-o triere riguoasă. Care au fost criteriile alegerii, e vizibil prin ceea ce reprezintă organizațiile participante. Adică cele progresiste din zona „Accept”. Organizații pro- homosexualitate.

Au fost omise organizațiile din zona conservatoare, cele religioase, adică cele care reprezintă majoritatea covârșitoare a populației. Cele invitate reprezintă 0,5% din populație. Și dacă premierul se consultă cu organizații nereprezintative, pe cine reprezintă el, de fapt? Sau a fost redefinită democrația?

Centrul morții spirituale

CENTRUL MORȚII SPIRITUALE

„Voi erați morți”

„Între ei eram și noi toți”

„…eram din fire copii ai mâniei, ca și ceilalți”

Acest pasaj conține o bogăție de adevăr inepuizabilă și vedem cum fiecare termen este așezat în mod intenționat pentru a transmite niște detalii importante despre starea de păcat a omenirii. Apostolul Pavel prezintă starea noastră de păcat astfel: „Voi erați morți în greșelile și păcatele voastre în care trăiați”. Trebuie să observăm legătura dintre cele două cuvinte „erați” și „trăiați”. Ordinea este crucială deoarece noi nu suntem răi din cauza a ceea ce facem, ci facem rău din cauza a ceea ce suntem.

CĂCI PENTRU MINE A TRĂI ESTE HRISTOS ŞI A MURI ESTE UN CÂŞTIG !?

„Căci pentru mine a trăi este Hristos şi a muri este un câştig.” FILIPENI. 1:21

Iată care trebuie să fie ţelul fiecărui credincios care-L iubeşte pe Domnul Isus. Pentru Pavel, centrul vieţii lui era Domnul Hristos. Şi noi cităm adesea: „…pentru mine a trăi este Hristos şi a muri este un câştig…” dar în realitate suntem departe de starea de spirit a lui Pavel; este doar o formulă, idee abstractă, un clişeu frumos dar nereal. Cine prezintă o astfel de copie care nu se potriveşte cu realitatea, vrea să atragă atenţia asupra lui însuşi. Este uşor să te strecori de la slujirea Domnului Isus şi să treci la slujirea de tine însuţi. Putem să fim foarte activi şi totuşi în realitate să nu-I slujim Lui. Putem sluji idealuri, principii, adevăruri, metode, oameni, şi totuşi să nu slujim Domnului. Putem face multe lucrări, dar cu dragostea dintâi părăsită. Este bine să ne liniştim şi să ne gândim sincer dacă în adevăr slujim Domnului, dacă viaţa noastră este Hristos.

Îndemnuri scrise de A.W.Tozer

1. Straduieste-te sa treci dincolo de o simpla tanjire a gandului. – Fa-ti fata ca o cremene si incepe sa iti pui in ordine viata. Orice om este atat de sfant pe cat isi doreste sa fie. Dar dorinta trebuie sa fie, intr-adevar, irezistibila.

2. Leapada orice obicei necrestin. – Daca alti crestini il practica fara sa ii mustre constiinta, poate ca Dumnezeu te cheama pe tine sa te apropii mai mult de El decat sunt dispusi acesti alti crestini sa o faca. Aminteste-ti cuvintele: “Altii au voie, tu nu”. Nu condamna si nu critica, ci cauta o cale mai buna. Dumnezeu te va onora.

3. Adu-L pe insusi Hristos in centrul inimii tale si pastreaza-L acolo in mod continuu. – Doar in Hristos vei gasi implinire totala. In El poti fi unit cu Dumnezeu intr-o constienta lucida, vitala.

4. Deschideti inima pentru Duhul Sfant si invita-L sa te umple. – O va face. Nu lasa pe nimeni sa iti interpreteze Scriptura in asa fel incat sa elimine darul Tatalui, Duhul. Fiecare om este atat de plin de Duhul pe cat vrea sa fie.

5. Poarta-te mai aspru cu tine si mai bland cu altii. – Poarta-ti crucea, dar nu pune niciodata una pe spatele altcuiva. Cultiva partasia cu Dumnezeu prin rugaciune, smerenie, ascultare si renuntare la sine.

Biserica şi corectitudinea politică

Păcatul este cel ce îl desparte pe om de Dumnezeu. Conflictul omului cu Dumnezeu şi tot şirul lung de suferinţe ce au urmat, a început cu primul păcat. Şi conflictul se încheie iar omul intră din nou într-o stare de har şi pace prin credinţa în Domnul Isus Hristos, prin revenirea sub autoritatea lui Dumnezeu, prin rezolvarea problemei păcatului.

Oricâte căi şi-ar imagina omul spre a intra în graţia lui Dumnezeu, acestea nu au nici o valoare dacă nu Îl pun pe Hristos în centrul ispăşirii, iertării, şi nu ţintesc în păcat. În păcatul trecut şi înfăptuit sau în cel posibil de înfăptuit de aici înainte. Satan ştie bine lucrul acesta. Aşa că el atacă pe două fronturi: (1) să-i ţină pe oameni departe de Hristos şi (2) să îi facă să fie toleranţi, îngăduitori, cu păcatul. El vrea ca oamenii să nu creadă în Hristos, şi nu îl deranjează dacă aceştia au o anumită străduinţă spre moralitate, ori, dacă totuşi ajung să creadă (cel puţin să aibă o formă de credinţă), să fie cât mai îngăduitori cu păcatul, spunând că harul lui Dumnezeu acoperă totul.

De ce sunt disprețuite familiile cu mulți copii

Am crescut într-o familie alături de alți cinci frați și nu o dată am fost jigniți de anumiți vecini, de anumiți profesori, de oameni de nimic care vedeau într-o familie cu mulți copii o anomalie. Auzeam mereu vorbe de ocară despre părinții mei care sunau cam așa: “Ce se înmulțesc ăștia ca iepurii!”; “Ăștia știu doar să facă copii!”; “Oare ce le-or da să mănânce la bieții copii?” Acestea sunt doar câteva dintre sutele de jigniri auzite ca și copil, oare părinții mei câte au auzit? De unde vine sila aceasta la români față de familiile cu mulți copii, când aceste familii ar trebui să fie puse pe piedestalul societății.

Biserica de azi între Ahab și Mica sau prigonirea celor ce spun Adevărul

Trăim în vremuri tulburi de compromis, vremuri în care comportamentul celor care se numesc creștini este cel descris de Dumnezeu în 2 Timotei 3, unde El spune astfel: “Să ştii că în zilele din urmă vor fi vremuri grele. Căci oamenii vor fi iubitori de sine, iubitori de bani, lăudăroşi, trufaşi, hulitori, neascultători de părinţi, nemulţumitori, fără evlavie, fără dragoste firească, neînduplecaţi, clevetitori, neînfrânaţi, neîmblânziţi, neiubitori de bine, vânzători, obraznici, îngâmfaţi; iubitori mai mult de plăceri decât iubitori de Dumnezeu; având doar o formă de evlavie, dar tăgăduindu-i puterea. Depărtează-te de oamenii aceştia.”

Ce este bine să știm, este cum funcționează o asemenea biserică și în sensul acesta am luat ca exemplu perioada din Israel când era împărat Ahab, foarte asemănătoare cu perioada descrisă în epistola lui Pavel către Timotei. E bine să știm că în astfel de perioade viața religioasă sau spirituală funcționează și totul pare că merge bine în aparență, însă în realitate nu este așa.