Biserica, o sursă de infecţie. Scrisoare deschisă pentru liderii religioşi.

În timpul unui război între două naţiuni, dar nu doar în această situaţie de criză, crima cea mai mare este trădarea. În această situaţie cineva dintr-o tabără trece în tabăra inamicului. O poate face în mod fizic, dezertând, ceea ce este un lucru grav, dar nu cel mai grav. Cel mai grav este, cu consecinţe mult mai nefaste pentru tabăra din care a făcut parte, atunci când rămâne în tabără, pretinzând că este loial, dar trimiţând informaţii inamicului, colaborând cu el. În acest fel trădătorul lucrează pentru distrugerea propriului popor. Dacă este descoperit este împuşcat imediat, ca pedeapsă pentru trădarea lui dar şi pentru a fi un exemplu pentru alţii care ar fi ispitiţi să procedeze în acelaşi fel.

Trădarea vine din mai multe cauze. Una ar fi nemulţumirea pentru care cineva a fost tratat în tabăra lui, poate i s-a făcut un rău (sau doar i s-a părut că aşa ar fi fost), dar, de obicei, trădarea vine pe fondul unei oferte a inamicului care, în schimbul informaţiilor, a colaborării, oferă avantaje materiale, mai mici sau mai mari. Şi chiar acest motiv face ca trădarea să fie un lucru josnic, acel om care ajunge la actul trădării fiind unul de cea mai joasă speţă deoarece el nu se gândeşte la poporul, prietenii, familia în care s-a născut ci doar la interesul lui material. În actul trădării sunt cuprinse ură, laşitate, viclenie, perfidie, minciună, egoism, avariţie şi multe altele asemenea.

Petrecăreţii lumii şi creştinii

Mai întâi vreau să vă spun că mass-media principală (televiziunile, presa scrisă, principalele platforme social-media), ar trebui evitate de fiecare om care vrea să rămână sănătos la cap, sau, cel puţin, urmărite cu mare atenţie şi neîncredere, cu un spirit critic foarte ascuţit. După revoluţia din 1989 poporul român striga, cuprins de întristarea venită în urma înşelării pe care a realizat-o prea târziu: „Aţi minţit poporul cu televizorul!” Era adevărat şi era prea târziu, dar ceea ce se întâmplă azi este mult mai mult decât atunci, minciuna este la cote nemaiîntâlnite. Dacă poporul suferă de ceva este de telemanie nu de Covid. Abstinenţa de la televiziune, în special, ar aduce sănătate pentru miliarde de oameni, cel puţin sănătate mentală. Şi nici Covid-ul nu ar mai avea efect. Dar ştiu că nu se va întâmpla aşa ceva, nu se va renunţa la idolul televizor, şi oamenii vor continua să-şi facă rău urmărind minciunile revărsate peste ei din aceste canale cu scursuri.

Risc cu vaccin şi risc fără vaccin. Ce alegem?

În 1 Tesaloniceni, capitolul 5 cu 22, găsim următorul îndemn: „ Feriţi-vă de orice se pare rău.” În traducerea sa din 1931 Cornilescu traduce astfel: „Feriţi-vă de orice înfăţişare a răului”. La începutul capitolului Pavel le spune credincioşilor din Tesalonic că sunt „fii ai luminii şi ai zilei” dar, cu toate acestea, ei trebuie să fie treji, să nu doarmă ca ceilalţi, purtând platoşa credinţei şi a dragostei iar pe cap, drept coif, nădejdea mântuirii. Înţelegem de aici că un creştin care are credinţă, dragoste, mântuire, nu poate să se culce liniştit aşteptând să fie dus în cer, ci trebuie să fie atent, treaz, veghetor. Să se ferească de orice pare a fi rău, de orice înfăţişare a răului.

Acest verset 22 pe care l-am citat mi-a venit în minte când am constatat în aceste zile că foarte mulţi creştini evanghelici tratează cu multă superficialitate subiectul zilei – vaccinul anti Covid – şi nu fac, aşa cum recomandă autorităţile, o analiză serioasă a temei, informându-se cât mai bine asupra consecinţelor ce decurg din administrarea sau nu a acestui vaccin. O să încerc să vă ajut în această privinţă.

AUR-ul nu este chiar curat

Dumnezeu ne spune, prin Cuvântul Sfintelor Scripturi, că în vremurile din urmă înşelarea va fi pericolul cel mai mare cu care oamenii se vor confrunta. Vremurile vor fi cumplite şi înşelarea va fi la cote nemaiîntâlnite. Nu că până acum nu ar fi fost înşelare şi minciună pe acest pământ, dar în vremurile din urmă acestea vor ajunge la un vârf. Prin urmare mulţi vor fi înşelaţi. Înşelarea nu va avea ca şi consecinţă anumite pierderi materiale ci ea va nenoroci pentru veşnicie sufletele oamenilor. Acesta era aspectul de care Domnul Isus a fost preocupat şi în această idee spunea: „Băgaţi de seamă să nu vă înşele cineva!”. Şi apoi El aduce în discuţie pe cei ce vor produce această înşelare: Hristoşi mincinoşi, profeţi şi învăţători mincinoşi. Adică oameni care au de-a face cu mediul religios, cărora li se va acorda credit în această privinţă.

Acest duh de înşelare deja a început să lucreze cu putere de o bună bucată de vreme. Ceea ce vedem azi prin această pandemie şi tot ceea ce s-a construit în jurul ei, este un exemplu de minciună şi lucrurile vor continua să se adâncească în acest duh de minciună şi distrugere, dar nu la aceasta se referea Domnul Isus Hristos, deşi cine este atent azi va fi mai vigilent şi pregătit pentru mâine. Deocamdată duhul de înşelare de azi are mult de-a face cu trupul nostru, cu partea fizică, dar adevăratul pericol este acel ce ţine de partea spirituală.

Care-i scopul meu și scopul tău ca și creștini într-o lume globalistă?

Trăim într-o lume în care vedem tot mai mult marginalizarea noastră ca și creștini, promovarea de către societate a unui sistem anti biblic și anti-Hristos, ridicarea păcatului la loc de cinste și drept normă în societatea de astăzi.

Într-o asemenea circumstanță, creștinii evanghelici, cei care rămân conservatori legat de principiile Scripturii și le consideră ca venite de la Dumnezeu, respectiv Cuvântul Lui, suntem tot mai marginalizați, cenzurați, aruncați la marginea societății, punând-ne eticheta de extremiști și oameni reduși. Pentru cei dintre români care au crescut în familii de pocăiți în România comunistă, nu-i nimic nou, deoarece comuniștii așa au lucrat cu creștinii în toată perioada de dictatură și prigoană comunistă, însă marea mirare este pentru noile generații crescute în ideologia progresistă și care nu realizează pericolul unei astfel de ideologii bolnave și agresive.

VA TRECE BISERICA PRIN NECAZUL CEL MARE? ESTE PANDEMIA COVID INCEPUTUL NECAZULUI CEL MARE?

Să ne uitam rapid prin Cuvant asupra acestui subiect esențial pentru timpul nostru.

Evanghelie cu doua accente.

Uită-te la ce are de spus apostolul Pavel în Galateni 2:7-9 „...Ba dimpotrivă, cînd au văzut că mie îmi fusese încredinţată Evanghelia pentru cei netăiaţi împrejur, după cum lui Petru îi fusese încredinţată Evanghelia pentru cei tăiaţi împrejur, - căci Cel ce făcuse din Petru apostolul celor tăiaţi împrejur, făcuse şi din mine apostolul Neamurilor- şi cînd au cunoscut harul, care-mi fusese dat, Iacov, Chifa şi Ioan, cari sînt priviţi ca stîlpi, mi-au dat mie şi lui Barnaba, mîna dreaptă de însoţire, ca să mergem să propovăduim: noi la Neamuri, iar ei la cei tăiaţi împrejur”.

Astfel, pe măsură ce apostolul Pavel a continuat să slujească neamurilor, Duhul Sfânt a dezvoltat o doctrină a Bisericii potrivită pentru neamuri. Acest aspect este esențial în modul în care înțelegem doctrinele Noului Testament, inclusiv lucrurile referitoare la vremurile de sfârșit, care poarta numele de escatologie. Pe de altă parte, Petru scrie evreilor creștini. Observați cum se adresează în mod specific congregațiilor evreiești: „ către aleşii cari trăiesc ca străini, împrăştiaţi prin Pont, Galatia, Capadocia, Asia şi Bitinia,” (1 Petru 1:1). Cei împrăştiaţi din propoziția de mai sus sunt evreii creștini răspândiți în zonele menționate în verset.

Cine ne-a fermecat?

Daca pentru necredinciosi, obiectivul Satanei este acela de a le orbi mintea „ca sa nu vada stralucind lumina evangheliei slavei lui Hristos” (2 Corinteni 4:3), respectiv sa nu costientizeze starea lor de pacat si mantuirea prin credinta in jertfa lui Isus, fata de cei credinciosi, cel rau lupta din rasputeri sa le intoarca privirile de la Cel ce este Mantuitorul si Domnul lor.

Uneori, asa cum s-a intamplat ani la rand in cazul meu, ispita vine imbracata in cele mai sfinte straie cu putinta, diavolul incercand sa ne intoarca privirile spre noi, sub pretextul ca nu suntem suficient de sfinti, de buni si de placuti inaintea lui Dumnezeu. Folosindu-se de realitatea launtrica a vietilor noastre imperfecte si chiar de dorinta noastra de sfintenie, dusmanul sufletelor noastre seamana in noi indoieli, teama si descurajare, facandu-ne sa ne preocupam cu noi, mai mult decat cu Mantuitorul nostru