Aspiraţia sufletului uman de a escalada condiţia de creatură, considerată nefavorabilă, nesatisfăcătoare pentru el(Gen.3.5,6) , s-a materializat în urma unui lung şi anevoios proces derulat în conştiinţa omului, declanşat în ziua în care Adam şi Eva au mâncat din pomul cunoaşterii binelui şi răului şi finalizat, concretizat în ziua Cincizecimii, de când Duhul Sfânt „adevereşte împreună cu duhul nostru că suntem copii ai lui Dumnezeu” (Rom.8.16) „născuţi nu din sânge, nici din voia firii, nici din voia vreunui om, ci născuţi din Dumnezeu.” (Ioan 1:13).
