Repetarea cuvintelor in cadrul staruintei dupa Duhul Sfant

Botezul cu Duhul Sfant aduce cu sine o bucurie supranaturala. In cadrul acestei experiente, sufletul credinciosului intra intr-o stare euforica, intr-un fel de extaz spiritual inimaginabil. In momentul in care Duhul cuprinde sufletul credinciosului in imbratisarea dragostei Sale, acesta experimenteaza emotii pe care nu le poate experimenta in domeniul material. Evanghelistul Finney spune ca in momentul cand a fost botezat cu Duhul Sfant, sufletul lui “a fost scaldat in raze de lumina”, timpul a stat in loc – patru ore i s-au parut cateva minute – iar extazul sufletesc a fost asa de puternic incat a fost nevoit sa se roage ca Dumnezeu sa il opreasca. Simtea ca moare ,scaldat in dragostea fara de margini a lui Dumnezeu.
Staruintele dupa Duhul Sfant aduc cu sine si astfel de momente euforice. Sa cauti emotiile nu este neaparat ceva gresit, dar cu siguranta este gresit sa cauti doar emotiile si sa nu incadrezi experientele tale intr-un context biblic serios, care sa iti ofere o baza serioasa pentru praxis. Din dorinta de a experimenta cat mai des stari de euforie sufleteasca, in anumite medii penticostale si carismatice s-au inventat metode de a grabi experienta si de a garanta euforia spirituala. Banuiesc ca este destul de greu de inventariat toate metodele intalnite, cel putin in mediul penticostal romanesc – o imparatie nu se poate dezbina pe ea insasi! – dar una dintre cele mai intalnite metode este, fara doar si poate, repetarea cuvintelor.

Despre ce este vorba? In timp ce te rogi, ti se cere sa repeti anumite cuvinte, ca “sa-ti golesti mintea”. Asta inseamna sa te concentrezi doar asupra experientei botezului cu Duhul Sfant si sa nu incepi sa te rogi pentru cauze care te pot abate de la scopul pe care il ai. Asa cum femeia din pilda judecatorului nedrept cerea intr-una: “fa-mi dreptate in cearta cu parasul meu”, tot asa si credinciosul se concentreaza pe o singura cerere: vreau botezul cu Duhul Sfant. Pentru a-l ajuta pe credincios sa intre in aceasta stare de golire a mintii, i se sugereaza sa repete, din ce in ce mai intens, anumite cuvinte. Sunt patru cuvinte de baza care se folosesc in Romania, in functie de zone si traditii: botez, slava, sange si aleluia.
Am fost tot timpul deranjat de aceasta practica despre care am spus, la un moment dat, ca este un fel de Ismail nascut in bisericile penticostale. E ca si cum noi – la fel cum a facut si Avraam – l-am ajuta pe Dumnezeu sa-si duca la indeplinire fagaduinta si i-am forta mana. Bineinteles ca se va naste ceva din toata aceasta straduinta a noastra, dar oare ce se va naste va fi copilul fagaduit? Ne-am focalizat prea mult pe ceea ce vrem noi si nu am asteptat ca Duhul fagaduintei sa se reverse cand vrea El si cum vrea EL. Le-am dat oamenilor experiente emotionale si (pseudo)vorbiri in limbi, dar prea putina plinatate. Starea de euforie vine ca rezultat al plinatatii Duhului, dar noi vrem euforie fara plinatate, pentru ca plinatatea Duhului aduce cu sine foc, iar focul curatitor produce durere.
Aceasta practica a repetarii cuvintelor, care a produs in multe cazuri un fel de vorbire in alte limbi, este vinovata de scaderea ingrijoratoare a evlaviei in multi credinciosi. I-am asigurat pe credinciosi ca au primit semnul botezului cu Duhul Sfant, ei nu au mai putut de bucurie – pentru ca aveau de acum si pecetea mantuirii – si au plecat acasa plutind, dar au ramas la fel de nepocaiti. Diferenta fundamentala dintre un botez al Duhului autentic si unul nascut din eforturile noastre este focul. Cand cineva e botezat cu Duhul Sfant, sufletul lui este curatit in focul sfinteniei lui Dumnezeu pentru a primi, ulterior, focul pasiunii pentru Dumnezeu. Cand noi ii punem pe oameni sa repete cuvinte pana isi vor goli mintea, le oferim, de fapt, un botez de tip fast – food. Ai mancat, ai plecat acasa bucuros, iar cand ti se face foame mergi din nou la staruinta. Revarsarea Duhului este supranaturala. Sa il lasam pe Duhul sa se reverse cum stie El, la mometul ales de El si aducand cu Sine darurile pe care le vrea El!
Intr-una dintre conferintele pastorale de la Sovata a fost atinsa cu mare ezitare aceasta chestiune a repetarii cuvintelor. Se pare ca pastorii penticostali nu vor inca sa discute despre aceasta practica. O trateaza ca pe o problema interna, intima, care are loc doar la staruintele dupa Duhul Sfant si, cum acolo majoritatea participantilor sunt credinciosi, de ce sa intereseze pe cineva ce facem noi in casa noastra? Intr-un final, s-a ajuns la concluzia ca practica repetarii cuvintelor functioneaza, deci o putem continua.
S-au incercat, totusi, justificari biblice cu privire la repetarea cuvintelor. Lucrul acesta este greu de facut, din moment ce nu avem niciun caz biblic care sa prezinte o astfel de practica. Unul dintre teologii pe care ii avem a venit – in plina Conferinta! – cu explicatia socanta ca Psalmul 35: 27 – “… sa zica neincetat: Marit sa fie Domnul!” – poate sustine biblic aceasta practica.

Oare?

In primul rand, repetarea cuvintelor nu poate fi considerata rugaciune. O rugaciune ar trebui sa aiba cel putin un subiect si un predicat. Cand cineva repeta intr-una: “botez, botez, botez, botez”, sau “slava, slava, slava, slava”, te intrebi daca nu cumva la astfel de lucruri se referea Domnul Isus cand spunea sa nu bolorosim – adica sa nu repetam obsedant – aceleasi cuvinte, ca paganii. Psalmul 35:27 are si subiect si predicat. Subiectul rugaciunii mele este Domnul. Nu repet intr-una: marit, marit, marit, marit, s.a.m.d. In al doilea rand, cand psalmistul spune “sa zica neincetat” nu se refera neaparat la repetarea neincetata a frazei enuntate. Cand Pavel ne spune sa ne rugam neincetat, nimeni nu interpreteza versetul ca referindu-se la rostirea neincetata de cuvinte. Cei mai multi il interpretam ca referindu-se la o atitudine a inimii si a mintii de a sta in prezenta lui Dumnezeu, chiar daca facem si alte lucruri. La fel trebuie sa interpretam si versetul din Psalmul 35:27.î
Repetarea cuvintelor in cadrul staruintelor pentru Duhul Sfant este o practica ce trebuie analizata si combatuta. Este posibil ca implicatiile acestei practici sa fie mult mai adanci si mai nocive decat ne imaginam. Ea nu poate fi sustinuta biblic, iar argumentul “functioneaza, deci o putem continua” este atat de periculos, incat nici nu vreau sa ii analizez implicatiile.

Laurentiu Balcan (https://penticostalul.wordpress.com)