De la "majoritatea morală" la minoritatea morală

Ziua de 26 Iunie va rămâne o zi tristă în memoria multor americani de acum înainte. După cum se știe, Curtea Suprema a SUA, printr-un vot de 5/4 a decis legalizarea căsătoriilor între persoane de același sex pe tot cuprinsul SUA. Aceasta înseamnă că și statele care au impus interdicții acestui tip de”căsatorie” vor fi obligate de renunțe la aceste restricții. Este o zi cand forțele răului jubilează la faptul ca păcatul, anormalitatea nu este numai celebrată și incurajată, ci -de acum încolo normalizată și instituționalizată. Repercursiunile acestei decizii sunt relativ ușor de întrezărit- consecințele ei pentru familia tradițională, libertatea religioasă și moralitatea publică fiind devastatoare.

Într-un fel, această decizie nu surpinde pe nimeni. De o bună bucată de vreme, America se află pe un tobogan moral pe care coboară cu o viteză amețitoare. Așa- numitul “război cultural”, între adepții moralității tradiționale iudeo-creștine (care a stat la baza etosului american) și adepții liberalizării moravurilor și care nu s-a încheiat, arată clar acest lucru. Au existat în ultimele decenii unele episoade clare- de la interzicerea rugăciunii în școliile publice, la legalizarea avorturilor în 1973, decizia Curții statului Massachusetts de a legaliza căsătoriile gay (2004), decizia Curtii Supreme de a obliga recunoșterea căsătoriilor gay în California și care culminează acum cu aceasta decizie. Practic, o instanță trece peste dreptul statelor de a decide legea în cadrul lor, ignoră milenii de istorie și ceea ce înseamnă normal și natural în materie de căsătorie și familie și impune o „noua moralitate”. Nu este de mirare reacția îndreptațită a unor lideri evanghelici proeminenți care au denunțat aceasta decizie, de la Franklin Graham (BGEA) care a spus ca această instituție nu are dreptul sa redefinească ceea ce Dumnezeu a definit clar, la John Perkins (lider evanghelic de culoare), sau John Piper sau Al Mohler.

Nu mai puțin de 50.000 de lideri religioși (Catolici,Ortodocși, Protestanți,Iudei) au semnat o declarație prin care s-a solicitat Curții Supreme sa nu legalizeze căsătoriile între persoane de același sex. Printre motivele invocate, pe lângă faptul ca nimeni nu are dreptul sa redefinească ceea ce instanța supremă în univers a stabilit deja (un barbat și o femeie într-o legatură monogamă până la moarte), au fost exprimate și temeri cu privire la încălcarea libertații religioase, prin impunerea instituțiilor crestine, a unor bussines-uri operate de creștini să accepte noua lege. Ei bine,momentan toate aceste acțiuni s-au dovedit a fi în zadar în fața unei majorităti (simple, e drept) , dar puternice. Se pare că, cel puțin, pe termen scurt, bătălia este câstigată de „ceilalți”. De ce s-a ajuns aici?

Unii se vor grăbi să comenteze că retragerea creștinilor din sfera politică este cauza. Ei bine, realitatea este mult mai complexă. De fapt, în opinia unora, tocmai implicarea politică deșănțată, cu o retorică lipsită de întelepciune și uneori, lipsită de dragoste (vezi cazul Westboro Baptist Church) a condus la o contra-reacție. Pentru lipsa unui echilibru între adevăr și dragoste (între denunțarea păcatului și compasiunea față de gay ca persoane umane, păcătoși care au nevoie de mântuire ca toți ceilalți) s-a ajuns ca o mare parte din tineretul evanghelic din SUA de azi să nu mai fie curios de temele morale clasice(avorturi, homosexualitate) de care erau interesați părinții lor. Asta a condus la o toleranță crescândă in societatea americană cu privire la gay. În plus, o campanie mediatica foarte bine pusă la punct, sustinere financiară puternică și o strategie țintită au condus aici. Dar dincolo de explicațiile umane, ramâne Scriptura care ne spune că „în zilele din urmă vor fi vremuri grele. Căci oamenii vor fi...fără dragoste firească..iubitori mai mult de plăceri decât de Dumnezeu” (2 Tim.3:1-4) și „că oamenii răi și înșelători vor merge din rău în mai rău” (2Tim.3:13).Trebuie sa ne mirăm? Nu. Trebuie sa disperăm, știind că aceste tendințe vor veni ca un tăvălug și peste noi, pe plaiurile mioritice? Nu. Russel Moore, un lider baptist respectat (Comisia de Etica a SBC) a spus ceva intersant în legatură cu decizia de ieri: „Curtea Supremă poate face multe lucruri, dar nu Îl poate întoarce pe Isus înapoi în mormânt. Isus din Nazaret este încă viu.El va chemă universul spre Împărăția Sa”. Este o aducere aminte a faptului că nu trebuie să ne panicăm.(Evident, nici să stăm pasivi). Dar dacă o bătălie (sau mai multe) au fost pierdute, războiul știm cum se va termina. Căci, în final, nu este lupta noastră, ci a Domnului. Ce trebuie sa facem este să decidem clar de partea cui vrem să fim.

Pastor Marius Birgean -http://newsnetcrestin.blogspot.ro/2015/06/pastor-marius-birgean-de-la-majoritatea.html