Lumea în care trăim este un labirint cu numeroase căi întortocheate, încâlcite, în care omenirea rătăceşte în întuneric, căutând asiduu calea de ieşire la lumină, la viaţă. Orice suflet născut pe pământ intră în acest labirint, începându-şi aventura de explorare în tentativa de a evada, fiecare după înţelepciunea lui, din împărăţia întunericului. Toţi rătăcesc ca nişte oi pierdute, fiecare îşi vede de drumul lui.
La început nu era aşa. Atunci omul umbla în lumină, după cum Creatorul său era în lumină. Însă, măcar că L-a cunoscut, nu L-a respectat, nici nu I-a mulţumit, ci s-a dedat la gânduri deşarte şi inima sa fără pricepere s-a întunecat, facilitându-i în felul acesta, pătrunderea în labirintul spiritual în care orbecăieşte şi care este lumea de azi.
Totuşi, Creatorul atât de mult a iubit lumea încât a trimis Lumina Sa, singura lumină adevărată care luminează pe orice om venind în lume, pentru ca oricine o primeşte să nu mai rătăcească, ci să afle calea spre viaţă. Odată venită Lumina în lume nu toţi oamenii au primit-o.
Unora, celor ignoranţi, li s-a părut că toate căile sunt bune pentru ieşirea din întuneric, dar până la urmă au văzut că duc la moarte. Aceştia se măguleau că sunt o călăuză a orbilor, neştiind că sunt, de fapt, nişte călăuze oarbe, întunericul le-a orbit ochii; şi atunci când un orb călăuzeşte pe un alt orb, nu vor găsi nici unul ţinta dorită.
Altora, celor ce căutau adevărul, li s-a descoperit Lumina care le poate arăta singura cale care duce la viaţă. Aceştia sunt adevărata lumină a lumii, a celor ce sunt în întuneric. Lor li s-a luminat inima pentru a face să strălucească lumina cunoştinţei slavei Creatorului şi să vestească puterile minunate sle Celui ce i-a chemat din întuneric la Lumina Sa minunată.
Odinioară eram întuneric dar acum suntem lumini în Domnul. Să umblăm deci ca nişte copii ai Luminii, care cunosc adevărul, în neprihănire şi plini de bunătate.Samuel Muntean, Sighişoara 14.07.2015
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu