SUA A ALES INTRE UN CRESTIN FALS SI UN MORMON

Unul dintre cele mai mediatizate evenimente mondiale este spectacolul alegerii unui nou preşedinte american. Aşa cum ne-am obişnuit aceasta se desfăşoară cu mare fast şi cursa electorală începe cu foarte mult timp înaintea alegerii preşedintelui.
De câteva zile SUA au decis din nou în ceea ce priveşte cine va conduce ţara pentru următorii patru ani. Barack Obama a fost preferat de majoritatea americanilor în competiţia lui cu Mitt Romney.
Din perspectiva mea aceste alegeri au fost cele care i-au pus cel mai mult în dilemă pe creştinii din această ţară. SUA, ţara care a dus multă vreme steagul credinţei creştine, a ajuns în situaţia să aleagă fie între un creştin declarat dar fals, cum este Barack Obama, fie între un mormon, în cazul lui Mitt Romney.
După mine nici un preşedinte american nu a făcut atât de mult rău acestei ţări ca şi Barack Obama. Sub mandatul lui creştinii au pierdut teren ajungând în situaţia de a fi puşi la colţ şi marginalizaţi. Sub mandatul lui Obama păcatul sodomiei a fost legiferat în foarte multe state şi nu am nici o îndoială că lucrarea aceasta se va extinde în toate statele din această ţară şi Obama va duce la bun sfîrşit acest proiect de sodomizare a ţării şi apoi a lumii.
Sub mandatul lui creştinii au ajuns să se simtă ameninţaţi şi să dea înapoi, de teamă. Legile au început să-i incrimineze pe creştinii radicali, care au curajul să se manifeste public şi să mărturisească că doar prin Domnul Isus Hristos este mântuire. Am văzut, în anumite înregistrări video, pastori renumiţi care au fost întrebaţi direct ce părere au despre homosexualitate, dacă este păcat sau nu? Răspunsul a fost că datoria lor nu este să spună dacă un lucru sau altul este păcat ci să spună oamenilor despre dragostea lui Dumnezeu. Este clar că multora le este frică şi caută să aibă un discurs politic corect ca să nu poată fi acuzaţi şi condamnaţi.
A fi creştin azi în SUA este tot mai dificil. Am scris odată despre Hari Miheţ, un român plecat în SUA, avocat, care lucrează pentru Liberty Council, o organizaţie care apără în instanţă pe creştinii care sunt hărţuiţi şi puşi sub acuzare în SUA pentru convingerile lor religioase. În ultimul email pe care Hari mi l-a trimis îmi scria despre un român, Doru Neamţu, care a predicat Evanghelia în stradă, împreună cu alţi tineri români, în oraşul Tempe din Arizona. A fost arestat de către poliţia care îl hărţuia de mult timp şi încarcerat pentru o scurtă perioadă. A fost eliberat dar tot va avea un proces în luna decembrie anul acesta. Lucrul bun, de care m-am bucurat din toată inima, a fost că în ziua următoare Doru era din nou pe stradă, în acelaşi loc, predicând Evanghelia.
Tocmai aici a lovit Satan sub administraţia lui Obama. A căutat să bage pumnul în gura celor ce predică adevărata Evanghelie şi în întregime, nu doar părţi din ea. Şi în mare parte a reuşit.
Faptul că majoritatea americanilor se declară încă creştini, iar Obama este ales din nou preşedinte, îmi arată că creştinii din SUA nu mai ştiu ce cred, ce e bine şi ce nu. Pentru ei credinţa este ceva ce poate fi discutat, pusă în legi, adaptată, ajustată, făcută să sune bine şi confortabil chiar şi pentru păcătoşi.
Ceea ce se întâmplă azi nu este decât o consecinţă a credinţei superficiale a celor ce nu au vegheat şi nu au tratat aspectul credinţei cu seriozitate atunci când era încă libertate în ţară, care nu au vegheat atunci când se mai putea veghea. O credinţă superficială pusă alături de dragostea de lume şi lucrurile ei nu poate duce altundeva decât la moarte. Am avut ocazia să cunosc părinţi care au tratat credinţa cu superficialitate multă vreme, jucându-se cu pocăinţa. Din cauza aceasta şi-au pierdut copiii care acum sunt în lume. După o vreme unii dintre aceşti părinţi au înţeles greşeala lor şi s-au pocăit, s-au întors la Domnul recunoscându-şi nevegherea şi alunecarea în superficialitate, dar copiii lor tot în lume sunt. Acum este mult mai greu, dacă nu imposibil, pentru aceşti copii pierduţi să se întoarcă la Dumnezeu decât ar fi fost dacă părinţii ar fi avut tot timpul o relaţie vie cu Dumnezeu. Acum sunt lacrimi şi tot felul de greutăţi, dar cel mai greu este să vezi că cei ce sunt carne din carnea ta merg spre iad. Situaţia este similară azi în multe adunări.
Dumnezeu a binecuvântat America şi i-a dat mult. Dar la un moment dat America a început să se joace cu credinţa şi cu pocăinţa. În urmă cu 60-70 de ani, marele profet şi om al lui Dumnezeu, Aiden Wilson Tozer, avertiza în legătură cu faptul că America are o credinţă de paie, că a devenit o distracţie credinţa creştină, acuza liberalismul şi divertismentul din adunările creştinilor, profeţind că lucrurile vor ajunge rău dacă continuă tot aşa. Şi profeţia lui s-a împlinit. America a ajuns rău de tot, şi nu doar în ceea ce priveşte credinţa creştină.
A ajuns atât de rău şi atât de confuză încât acum, în timpul ultimei campanii electorale, unul dintre cei mai cunoscuţi evanghelişti din SUA din ultimii 70 de ani, Billy Graham, a recomandat credincioşilor să-l aleagă ca preşedinte pe Mitt Romney, contracandidatul lui Obama. Motivul a fost că Romney militează pentru apărarea valorilor morale, este pentru familie şi împotriva avortului. Şi aşa au spus majoritatea evanghelicilor din SUA.
Având în vedere că Obama este tocmai pe dos şi luptă împotriva familiei aşa cum este ea instituită de Dumnezeu, împotriva valorilor creştine, este pro avort, ai zice că Billy Graham a judecat bine şi a îndrumat bine pe alegătorii creştini. Dar nu este aşa nici pe departe.
Mitt Romney este de credinţă mormonă. Mormonii sunt recunoscuţi de către toate cultele creştine ca fiind eretici. Secta a fost înfiinţată în urmă cu circa 200 de ani de Joseph Smith care a afirmat că a avut revelaţii deosebite de la Dumnezeu, că Dumnezeu i-a spus că tot creştinismul este apostat şi că doar ei sunt aleşi ca păstrători ai adevărului. Aceleaşi afirmaţii le fac şi Martorii lui Iehova, o altă sectă eretică.
Doar ca să ştiţi pe cine recomandă ca preşedinte cunoscutul Billy Graham, şi alţi evanghelici marcanţi, vă dau cîteva date despre ce au crezut sau cred mormonii.
Ei cred că Dumnezeu nu a fost dintotdeauna Fiinţa Supremă din Univers ci a atins acest statut prin trăirea unei vieţi corecte şi prin eforturi continue. Mormonii cred că Dumnezeu Tatăl are un trup de carne, ca şi al nostru. Chiar la început au mărturisit că Adam a fost de fapt Dumnezeu şi tatăl Domnului Isus Hristos. Liderii mormoni au afirmat că încarnarea Domnului Isus a fost rezultatul unei relaţii fizice dintre Dumnezeu Tatăl şi Maria. Spre deosebire de Martorii lui Iehova care nu cred că Isus este Dumnezeu, mormonii cred că Isus este Dumnezeu dar ei cred şi că orice om poate să devină un dumnezeu.
Pentru mormoni nu Biblia este sursa supremă de adevăr. Ei au patru astfel de surse, Biblia fiind doar una dintre ele. Dar mai importantă decât Biblia, despre care ei, ca şi Martorii lui Iehova, spun că nu a fost corect tradusă, este “Cartea lui Mormon”, carte “tradusă” de Joseph Smith şi publicată în 1830. El spune că această carte are adevărul absolut şi că oamenii pot ajunge mai aproape de Dumnezeu doar urmând preceptele acestei cărţi. Este apoi “Doctrina şi Legămintele”, o carte care, spun ei, conţine revelaţii moderne în ceea ce priveşte “biserica lui Isus Hristos, restaurată”. Iar cartea “Perla de mare preţ” este considerată de mormoni ca având scopul de a clarifica aspecte doctrinare şi de învăţătură care, după cum afirmă ei, s-au pierdut din Biblie.
Biserica mormonă propovăduieşte posibilitatea salvării şi a vieţii eterne pentru toţi, inclusiv pentru cei ce nu ştiau în timpul vieţii lor despre Isus Hristos, că toţi morţii vor primi ocazia de a auzi evanghelia în lumea spiritelor şi că acea persoană care aude în acea lume şi primeşte evanghelia poate să primească un botez făcut, pentru el, de un membru viu al bisericii mormone, într-un templu mormon. Despre căderea lui Adam şi Eva mormonii afirmă că a fost un eveniment important şi necesar pentru progresia eternă a omenirii.
Mormonii au practicat de-a lungul timpului poligamia, un bărbat putând avea mai multe femei, această practică existând şi astăzi, chiar dacă la un nivel mai restrâns.
Pentru a fi obiectivi trebuie spus şi faptul că mormonii sunt recunoscuţi pentru spiritul lor de întrajutorare. Practic, în comunităţile lor, nimeni nu este lăsat fără ajutor şi cei mulţi se îngrijesc de cei aflaţi în nevoi. Dar aceasta nu îi face un grup creştin. Iată-i acum pe americani îndemnaţi de liderii lor creştini să voteze pentru un mormon.
De fapt, după o întâlnire pe care Billy Graham a avut-o cu Mitt Romney, în timpul campaniei electorale, de pe site-ul oficial al lui Billy Graham au fost scoase referinţele care au fost făcute până atunci în legătură cu doctrina eretică a cultului mormon. Mie aceasta mi se pare a fi compromis. Adevărul este adevăr şi minciuna este minciună, indiferent cât de mari ar fi costurile.
După această întâlnire Billy Graham a spus: “Mă apropii de 94 de ani şi realizez că aceste alegeri ar putea fi ultimele pentru mine. Cred că este vital să dăm voturile noastre candidaţilor care îşi bazează deciziile lor pe principii biblice şi care susţin naţiunea Israel”.
Afirmaţia este corectă dar, având în vedere că destinatarul voturilor ar fi fost Mitt Romney, nu văd cum el îşi bazează deciziile pe principii biblice, când de fapt, mormonii le încalcă, iar în privinţa statului Israel nu Mitt Romney îl apără ci Dumnezeu.
De multe ori noi oamenii credem că Îl ajutăm pe Dumnezeu ca să-Şi ducă planurile la îndeplinire. Desigur că un creştin trebuie să se roage, dar să se roage conform planurilor lui Dumnezeu, nu împotriva lor, şi apoi trebuie să le lase pe toate în mâna lui Dumnezeu şi să stea liniştit.
Mă întristează confuzia pe care o văd între cei declaraţi creştini, din SUA şi de peste tot.
Acum mă gândesc aşa: Dumnezeu este Suveran, face tot ce vrea. El a îngăduit ca în SUA să vină la conducere un om care luptă direct, pe faţă, cu toată artileria din dotare, împotriva Cuvântului lui Dumnezeu, deşi se declară creştin. Dacă ar fi ajuns Mitt Romney preşedinte nu ar fi fost mai bine. De fapt americanii nu au avut o variantă bună de a alege. Au trebuit să aleagă între două rele, aşa cum am fost şi noi românii obligaţi să o facem de mai multe ori şi cred că o vom mai face şi pe viitor. Prin urmare Dumnezeu a hotărât că aşa este mai bine: cu un prieten al sodomiţilor la Casa Albă şi cu o mare putere de influenţă în lume. Pentru că dacă America tuşeşte răceşte toată lumea. Deci Dumnezeu spune că vremurile de pace pentru creştini se cam duc. Suntem în faţa unui nou îngheţ. Cred că unul mult mai mare decât a fost în vremea blocului comunist. Vom vorbi despre aceasta în editorialul următor.
Acum mai spun doar atât: Ce se întâmplă în SUA este un avertisment pentru cei ce se numesc creştini. Aşa cum a ajuns SUA vor ajunge toţi cei ce se joacă cu credinţa, cu pocăinţa. La nivel individual, de familie, de adunare. Dumnezeu îi va vărsa din gura Lui pe toţi cei căldicei, aşa cum bine ştim cu toţii că scrie în cartea Apocalipsa. Pentru cei superficiali, care nu se dăruiesc cu totul lui Dumnezeu, care nu rămân în toate credincioşi lui Dumnezeu, care nu delimitează foarte bine lumea de viaţa de credinţă şi le amestecă, care cred că nimic rău nu li se poate întâmpla şi că viaţa creştină este distracţie sau poate chiar circ, nu poate urma altceva decât confuzie şi moarte. Deja acestea există. Nu a fost, cred, niciodată atât de multă confuzie în ceea ce priveşte viaţa creştină. Atât de mult gri. Aproape orice este posibil azi, putem trăi la fel ca cei din lume, putem face orice şi totuşi să stăm liniştiţi pentru că mântuirea este doar prin credinţă şi oricum nu se poate pierde. Şi toate acestea se trag de la faptul că undeva, cândva, cineva a adormit, nu a vegheat şi a venit duşmanul şi a semănat confuzie.
Mă doare să văd că noi românii preluăm aceleaşi metode pe care americanii le-au inventat acum câteva decenii şi care i-au adus în starea de derută spirituală în care se află, derută în care au ajuns chiar mari lideri creştini! Aceleaşi metode superficiale atât în ceea ce priveşte evanghelizarea şi proclamarea Cuvântului lui Dumnezeu cât şi în ce priveşte viaţa de credinţă. Cu acordul liderilor creştini de la noi am introdus superficialitatea şi divertismentul în adunări. Marile conferinţe care îi adună pe tinerii creştini de peste tot din ţară sau de pe unde mai sunt tineri români, cu acordul celor ce ar trebui să păzească turma de lupi, nu fac altceva decât să le înlesnească tinerilor drumul către rătăcire şi apostazie. Noi preluăm metode care în SUA au fost un eşec şi care au adus creştinii la o masă uşor manevrabilă care nu mai ştie ce crede! Preluăm un faliment!
Formaţii româneşti de muzică rock “creştină” bântuie prin ţară şi prin toată Europa ca nişte stafii şi tinerii aleargă după ele, cu consimţământul părinţilor şi a liderilor lor religioşi, lideri care ţopăie şi ei şi dau din cap zdruncinându-şi creierele şi aşa prea sensibile la minciună. Aceştia fac exact ceea ce apostolul Petru spunea la 2 Petru 2 cu 19 : “Făgăduiesc slobozenia, în timp ce ei înşişi sunt robi ai stricăciunii. Căci fiecare este robul lucrului de care este biruit.”
Cred că, pentru aceştia, se poate parafraza cam în felul următor Matei 7 cu 22: “Doamne, Doamne! N-am organizat noi conferinţe în Numele Tău? N-am organizat noi concerte de muzică în Numele Tău? N-am făcut noi multe astfel de lucrări în Numele Tău?” Răspunsul Domnului este în versetul următor. Sau în Matei 23:15 “Vai de voi…! Pentru că voi înconjuraţi marea şi pământul, ca să faceţi un tovarăş de credinţă; şi, după ce a ajuns tovarăş de credinţă, faceţi din el un fiu al gheenei, de două ori mai rău decât sunteţi voi înşivă.”
Mulţi cred, şi se înşeală, că credinţă înseamnă să spui câteva cuvinte, ca un papagal, cu gura ta. Aşa au fost învăţaţi şi tot de la americani ni se trage. Dar nu este adevărat! Adevărata credinţă înseamnă să realizezi cât de păcătos eşti, apoi să să ştii cu adevărat în Cine crezi, să te laşi transformat, să primeşti o natură nouă, să laşi lumea, să îţi iei crucea în fiecare zi şi să-L urmezi pe Isus în fiecare zi!
Adevărata credinţă te naşte de sus, din Dumnezeu, îţi dă un alt chip şi alte dorinţe. Adevărata credinţă este ceva radical, o transformare radicală, nu doar o cosmetizare parţială. Credem că dacă ne dăm cu puţin fard din cutia religiei suntem frumoşi şi buni de duşi în cer. Nu este adevărat! Cei ce sunt în situaţia aceasta nu vor vedea cerul niciodată! Iată ce spunea apostolul Ioan:
1 Ioan 5:1 “Oricine crede că Isus este Hristosul, este născut din Dumnezeu; şi oricine iubeşte pe Cel ce L-a născut, iubeşte şi pe cel născut din El.
2 Cunoaştem că iubim pe copiii lui Dumnezeu prin aceea că iubim pe Dumnezeu şi păzim poruncile Lui.
3 Căci dragostea de Dumnezeu stă în păzirea poruncilor Lui. Şi poruncile Lui nu sunt grele;
4 pentru că oricine este născut din Dumnezeu, biruieşte lumea; şi ceea ce câştigă biruinţă asupra lumii, este credinţa noastră.
Chiar prin apostazie şi derută spirituală America mai vorbeşte şi azi celor ce vor să ia aminte.
sursa: RADIO UNISON ZALAU