Există azi o presiune asupra oamenilor cum nu cred că a mai fost vreodată. Confuzia este la maxim şi foarte mulţi sunt cuprinşi de teamă şi îngrijorare. Din nefericire această stare se vede şi printre cei ce se numesc creştini. Despre aceste zile vorbea Mântuitorul Isus Hristos în Evanghelia lui Luca, capitolul 21:
8 „Isus a răspuns: „Băgaţi de seamă să nu vă amăgească cineva. Căci vor veni mulţi în Numele Meu, şi vor zice: „Eu Sunt Hristosul” şi „Vremea se apropie.” Să nu mergeţi după ei. 9 Când veţi auzi de războaie şi de răscoale, să nu vă înspăimântaţi; pentru că întâi trebuie să se întâmple aceste lucruri. Dar sfârşitul nu va fi îndată. 10 „Apoi” le-a zis El „un neam se va scula împotriva altui neam, şi o împărăţie împotriva altei împărăţii. 11 Pe alocuri vor fi mari cutremure de pământ, foamete şi ciumi; vor fi arătări înspăimântătoare, şi semne mari în cer. 12 Dar înainte de toate acestea, vor pune mâinile pe voi, şi vă vor prigoni: vă vor da pe mâna sinagogilor, vă vor arunca în temniţe, vă vor târî înaintea împăraţilor şi înaintea dregătorilor, din pricina Numelui Meu. 13 Aceste lucruri vi se vor întâmpla ca să fiţi mărturie.
14 Ţineţi bine minte, să nu vă gândiţi mai dinainte ce veţi răspunde; 15 căci vă voi da o gură şi o înţelepciune, căreia nu-i vor putea răspunde, nici sta împotrivă toţi potrivnicii voştri.
16 Veţi fi daţi în mâinile lor până şi de părinţii, fraţii, rudele şi prietenii voştri; şi vor omorî pe mulţi dintre voi. 17 Veţi fi urîţi de toţi din pricina Numelui Meu. 18 Dar nici un păr din cap nu vi se va pierde. 19 Prin răbdarea voastră, vă veţi câştiga sufletele voastre.(…)
25 Vor fi semne în soare, în lună şi în stele. Şi pe pământ va fi strâmtorare printre neamuri, care nu vor şti ce să facă la auzul urletului mării şi al valurilor; 26 oamenii îşi vor da sufletul de groază, în aşteptarea lucrurilor care se vor întâmpla pe pământ; căci puterile cerurilor vor fi clătinate.
27 Atunci vor vedea pe Fiul omului venind pe un nor cu putere şi slavă mare.
28 Când vor începe să se întâmple aceste lucruri, să vă uitaţi în sus, şi să vă ridicaţi capetele, pentru că izbăvirea voastră se apropie.”
Dacă ar fi să găsesc un singur cuvânt pentru zilele ce le trăim cred că cel mai potrivit este CONFUZIA. Mai mult ca niciodată oamenii sunt derutaţi şi nu mai ştiu ce să creadă.
Dumnezeu a lăsat pentru noi oamenii nişte repere sigure, repere care să ne asigure linişte şi siguranţă atunci când le urmăm şi rămânem în perimetrul trasat de El. Exact aşa cum s-a întâmplat cu Adam şi Eva. Chiar dacă Dumnezeu le-a dat pământul întreg să-l stăpânească, ei erau aşezaţi în grădina Edenului iar perimetrul trasat de Dumnezeu nu era doar grădina pe care ei trebuia să o păzească şi să o lucreze ci, mai ales, porunca Lui de a nu mânca din pomul cunoştinţei binelui şi răului. Dacă ar fi rămas în acest perimetru al ascultării de El nimic rău nu li s-ar fi putut întâmpla. Dar ispita a venit prin şarpe, care a spus că nu este chiar aşa cum a vorbit Dumnezeu, şi din momentul în care nu au mai ascultat de Dumnezeu, au părăsit acel perimetru trasat de El, imediat a apărut teama, nesiguranţa, confuzia, durerea. S-a întâmplat exact pe dos de cum Adam şi Eva şi-ar fi dorit.
Mai târziu Dumnezeu a dat poporului Său Legea. Repere sigure care, dacă erau respectate, asigurau întregului popor linişte şi pace, confort şi fericire. De fiecare dată când aceste repere au fost încălcate şi neglijate asupra poporului a venit durerea şi nenorocirea.
La momentul hotărât de El, Dumnezeu a venit pe pământ pentru a restaura omul aflat într-o stare jalnică de decădere. El nu a venit pentru a-i oferi omului o soluţie de compromis ci pentru a-i arăta calea spre felul în care poate fi restaurat, felul în care Dumnezeu acordă iertare şi vindecare de boala grea a neascultării şi îndepărtării de El. Isus Hristos era şi este soluţia oferită de Dumnezeu pentru omul căzut adânc în păcat. Prin El Dumnezeu a trasat un nou cadru în care omul putea să intre şi în care trebuia să rămână pentru a se bucura din nou de liniştea şi bucuria prezenţei lui Dumnezeu.
Dar lupta a fost mereu aceeaşi şi Satan nu a încetat să-i mintă şi să-i înşele pe oameni. Aşa că cei mai mulţi nu au primit noua ofertă a lui Dumnezeu de reconciliere, prin credinţa în Domnul Isus Hristos. În ziua intrării în Ierusalim Domnul Isus a plâns pentru cetate pentru că a refuzat oferta lui Dumnezeu. Şi pentru că a refuzat acest nou perimetru în care Dumnezeu promitea să îşi reverse binecuvântarea, urma să vină pustiirea şi jalea.
Oamenii se revoltă de multe ori pe Dumnezeu şi Îl acuză de nenorocirea din lume dar nenorocirea din lume nu este altceva decât alegerea făcută de oameni. Oferta lui Dumnezeu din vechime este valabilă şi azi. El spunea atunci că pune înaintea oamenilor binecuvântarea şi blestemul. Omul va avea ceea ce va alege. Binecuvântarea urma să vină în urma ascultării de Dumnezeu iar nenorocirea, blestemul, în urma neascultării de El. Oamenii nu vor să asculte de Dumnezeu dar vor să trăiască în pace şi linişte şi fără nici un fel de probleme. Aşa ceva nu se poate.
Pentru că ştia acest lucru Satan mereu a căutat să aducă confuzie şi să întunece căile omului pentru a nu cunoaşte cu adevărat calea şi pentru a se abate de la adevărul care îi putea conferi liniştea şi pacea.
În vremurile noastre, aşa cum spuneam, confuzia este la maxim şi lucrurile au ajuns într-un punct de criză şi derută cum nu a mai fost niciodată.
Imaginaţi-vă doar că azi este posibil ca un popor care se declară creştin, inclusiv liderii lui, să poată spune şi afirma că în România homosexualitatea trebuie protejată şi familia trebuie redefinită ca uniunea nu dintre un bărbat şi o femeie ci ca uniunea dintre un bărbat şi un alt bărbat sau femeie cu altă femeie. Ştim ce forţe oculte promovează astfel de idei dar nu înţelegem cum de în România, înaintea multor altor ţări, se doreşte cu insistenţă ca aceste idei care distrug familia tradiţională să fie incluse în noua Constituţie. Personal credeam că dacă alte ţări dau undă verde acestor uniuni, în România va mai trece multă apă pe Dîmboviţa până când se va întâmpla acest lucru. Pentru ca să aflu că s-ar putea de fapt să fim printre primele vreo cinci state din lume care au astfel de prevederi monstruoase incluse în constituţiile lor.
În acest caz ce ne mai defineşte ca şi creştini? Ne putem lăuda cu cei 2000 de ani de creştinism cât vrem pentru că nu suntem altceva decât un popor păgân şi idolatru care a părăsit total perimetrul trasat de Dumnezeu, acceptând minciunile lui Satan care tot vine cu vremurile noi şi cu noua lui ordine (care de fapt este veche de când lumea numai îmbrăcată într-un limbaj nou şi perfid). Părăsirea acestui perimetru nu va aduce bine şi prosperitate ci mai multă nenorocire peste acest popor, şi aşa mult năpăstuit.
Faptul că liderii politici, precum Crin Antonescu care a iniţiat acest nou proiect al Constituţiei, gândesc în aceşti termeni nu mă miră deloc. Numai ei ştiu ce puteri oculte îi mână şi îi adună. Dar faptul că poporul român începe să spună „da” unor astfel de propuneri care nu au nimic de-a face cu creştinismul aceasta mă sperie şi mă face să înţeleg încă o dată că creştinismul nu are de-a face cu cuvintele (decât în măsura declarării adevărului instituit de Dumnezeu şi a afirmării lui cu tărie) dar mai mult decât orice are de-a face cu ascultarea de Dumnezeu, de adevărul Lui. Nu la întâmplare spunea Mîntuitorul Isus Hristos: „Degeaba-Mi spuneţi, Doamne, Doamne şi nu faceţi ce vă spun Eu”.
Un popor care spune că este creştin dar nu ascultă de Dumnezeu nu este decât un popor de mincinoşi.
În ce priveşte familia Dumnezeu a spus clar că uniunea este între un bărbat şi o femeie. El merge mai departe şi spune că nici cu divorţul nu este de acord, ci că cei doi trebuie să rămână credincioşi unul altuia. În ceea ce-i priveşte pe homosexuali Biblia este plină de exemple în care Dumnezeu condamnă acest păcat monstruos. Nici nu mă mir că promotorii acestor perversiuni se ridică împotriva Bibliei şi a creştinilor care se ţin de adevăr pentru că Biblia şi creştinii sunt ca un ghimpe în coasta lor. Nu mă mir de furia lor crescândă faţă de Biblie şi creştini şi nu mă mir de cât de intoleranţi pot fi cei ce vorbesc despre toleranţă. Mă mir însă de creştinii care dau înapoi şi care nu mai ştiu ce cred de fapt. Un om care spune că este de acord cu homosexualitatea de fapt spune că Dumnezeu nu ştie ce face şi că ar trebui să ia lecţii de la om, Îl face nepriceput pe Dumnezeu, ca să nu zic mai mult.
Am ajuns azi să fim confuzi şi nesiguri pentru că presiunea este imensă iar noi în loc să practicăm credinţa creştină am pus-o într-o ramă şi am atârnat-o în cui, undeva unde să nu o vedem prea des. Şi ne alimentăm tot mai mult, cu fiecare zi care trece, învăţaţi de Tv şi Internet, cu spurcăciunile cere ni se servesc într-un ambalaj frumos de prăjitură. Dumnezeu ne îndeamnă să avem ochii aţintinţi mereu spre Isus Hristos şi spre cer, să lăsăm lumea şi lucrurile ei, să căutăm înainte de orice Împărăţia Lui şi neprihănirea care vine de la El. Însă nu vrem să ascultăm şi vrem să trăim cum ne place nouă, dar să ne numim creştini. Pentru că duşmanul a semănat confuzie şi a împăştiat un nor greu de ceaţă peste noi.
Când liderii religioşi, cei mai mari dintre ei aduc confuzie, atunci la ce să ne mai aşteptăm? În orice confesiune şi în orice grupare religioasă compromisul este la el acasă. Liderii Îl trădează şi Îl înjunghie pe la spate pe Isus Hristos, chiar dacă afirmă că Îl slujesc. În vremea comunismului din urmă cu câteva decenii aproape toţi liderii creştini au fost cumpăraţi şi compromişi şi controlaţi de un sistem satanic. Azi lucrurile stau mult mai rău decât atunci. Confuzia vine de la vârf şi cei mulţi, care nu veghează asupra sufletelor lor sunt înşelaţi şi duşi ca mielul la tăiere.
Ştim cu toţii şi cunoaştem ce s-a întâmplat în istoria de două mii de ani a creştinismului, de conflictele care au avut loc în creştinism între diferite grupări religioase. Mult sânge a curs de-a lungul istoriei pentru că unii au sesizat că lucrurile au luat-o pe o direcţie greşită, care nu mai este conform cu adevărul Scripturii. Conflictul a fost, în principal, între catolici şi protestanţi. De aceea s-au şi numit cei din urmă protestanţi pentru că au protestat împotriva practicilor nebiblice care se găseau în Biserica Catolică. Nu o să intru în detalii dar cel mai grav lucru era că se predica o mântuire a omului prin fapte şi prin supunerea faţă de instituţia Bisericii Catolice. Preotul catolic Martin Luther a fost iluminat de Duhul Sfânt şi a înţeles că această învăţătură a Bisericii Catolice este o rătăcire de la adevăr şi că face mult rău oamenilor, aşa că s-a ridicat hotărât împotriva ei, atunci când a înţeles, citind din Epistola lui Pavel către Romani, că mântuirea este doar prin credinţă, prin har, fără fapte. Acesta a fost punctul de la care s-a dezlănţit prigoana împotriva lui şi a altora care au primit acest adevăr. Crime şi atrocităţi inimaginabile s-au petrecut pentru că unii doreau să rămână în adevărul lui Dumnezeu. S-au lansat anateme şi blesteme care nu s-au ridicat decât abia în zilele noastre.
De ce era atât de supărat diavolul? Pentru că cineva a venit şi a adus la suprafaţă adevărul Evangheliei şi a risipit confuzia în care Biserica Catolică i-a ţinut pe oameni sute de ani.
De ce se ridică azi diavolul cu putere şi furie împotriva celor ce cinstesc şi onorează adevărul lui Dumnezeu şi nu vor să facă rabat de la el şi nu vor nici un fel de compromis? Pentru că numai în confuzie el îi poate duce pe oameni către iad. Şi de aceea vor veni acele zile de prigoană despre care vorbea Domnul Isus şi pe care le citam la începutul acestui material.
Aşa cum spuneam, sute de ani Biserica Catolică s-a luptat împotriva celor ce mărturiseau calea credinţei şi a mântuirii aşa cum este scrisă în Scripturi. A făcut tot ce a putut pentru a opri oamenii să citească Scripturile în limbile lor, pentru-ca oamenii să nu ajungă la adevăr şi să fie ţinuţi în întuneric. Nu doar ei au procedat în felul acesta. În vremurile moderne însă nu se mai poate face acest lucru. Bibliile se tipăresc încă liber şi oricine poate avea acces la ele. Aşa că a fost nevoie acum de mai multă confuzie. Şi de prin 1971 din câte ştiu eu, dar data nu este atât de importantă, Biserica Catolică sub conducerea Papei Ioan Paul al II-lea a iniţiat mişcarea ecumenică. O mişcare prin care au fost aduse laolaltă toate religiile lumii, afirmându-se că drumul către cer nu este doar unul ci sunt mai multe. Prin urmare Biserica Catolică s-a dezis de atunci pe faţă de Isus Hristos, afirmând că nu doar El este Calea, Adevărul şi Viaţa (aşa cum El a afirmat despre Sine) şi că oamenii pot fi mântuiţi dacă spun că cred în orice altceva. S-a spus că Dumnezeu este acelaşi doar că noi avem, pentru El, nume diferite. Nu s-a spus aceasta direct dar exact aşa s-a lăsat a se înţelege, că Isus Hristos a venit şi a murit degeaba. Că putea foarte bine să nu vină pentru că oricum oamenii ar fi găsit calea către cer. Că nu trebuie să I te închini lui Dumnezeu ca să mergi în cer ci că te poţi închina şi la o vacă sau la o piatră, sau la un duh, la orice. Biserica Catolică, prin aceste întîlniri ecumenice s-a dezis de Hristos. Dar nu doar biserica Catolică ci şi alte biserici care în trecut erau protestante (!!!) şi care, atrase numai ele şi liderii lor vânduţi ştiu de ce, au acceptat să facă parte din această mişcare.
Nu este, prin urmare, nici o mirare că Biserica Catolică şi-a ridicat anatemele şi blestemele asupra protestanţilor, puse în urmă cu sute de ani.
Dar lucrurile nu s-au oprit aici, pentru a face confuzia şi mai mare.
Nu cu mult timp în urmă a avut loc acel eveniment care a uimit lumea, atunci când Papa Benedict al XVI-lea a renunţat la tron în favoarea celui ce s-a numit Papa Francisc. Ce a fost în spate numai Dumnezeu ştie. Posibil să fi fost declaraţia lui Benedict al XVI-lea din urmă cu câţiva ani şi care a adus ofensă islamului, atunci când a spus că profetul Mohamed a adus în lume ce este mai rău şi mai inuman iar islamul a fost răspândit prin sânge. Cert este că aşa ceva, adică un papă în viaţă să abdice, nu s-a întîmplat de vreo 600 de ani. Papii erau înlocuiţi atunci când cel în funcţie murea.
Dar a venit un nou Papă şi toată lumea era cu ochii pe el. Imediat a devenit foarte popular, renunţând la papamobil şi umblând cu autobuzul şi făcînd mare vâlvă prin faptul că a început să spele picioarele săracilor de prin Roma. Toţi au rămas impresioanţi de carisma şi modestia acestui nou Papă. Eu nu prea, nu mi se pare normal să speli picioarele săracilor sub lumina camerelor de luat vederi. Domnul Isus era supărat pe cei din vremea lui, farisei şi cărturari, care procedau la fel. Iată ce spunea Domnul Isus: (Matei 23) 1 „Atunci Isus, pe când cuvânta gloatelor şi ucenicilor Săi, 2 a zis: „Cărturarii şi Fariseii şed pe scaunul lui Moise. 3 Deci toate lucrurile pe care vă spun ei să le păziţi, păziţi-le şi faceţi-le; dar după faptele lor să nu faceţi. Căci ei zic, dar nu fac. 4 Ei leagă sarcini grele şi cu anevoie de purtat, şi le pun pe umerii oamenilor, dar ei nici cu degetul nu vor să le mişte.
5 Toate faptele lor le fac ca să fie văzuţi de oameni. Astfel, îşi fac filacteriile late, îşi fac poalele veştmintelor cu ciucuri lungi; 6 umblă după locurile dintâi la ospeţe, şi după scaunele dintâi în sinagogi; 7 le place să le facă oamenii plecăciuni prin pieţe, şi să le zică: „Rabi! Rabi!”
8 Voi să nu vă numiţi Rabi! Fiindcă Unul singur este Învăţătorul vostru: Hristos, şi voi toţi sunteţi fraţi.”
Spălatul picioarelor şi facerea de bine nu se fac în faţa camerelor de luat vederi ci în ascuns, „să nu ştie stânga ce face dreapta” (Matei 6:3), pentru că nu oamenii trebuie să aprecieze şi să laude ci Dumnezeu. Nu ştie aceasta Papa Francisc? Dacă facem ceea ce facem pentru ca oamenii să ne vadă şi să ne aprecieze nu suntem decât farisei.
Apoi am văzut că la o întâlnire de felul acesta, întîlnire unde nu mai aveai loc de camerele de luat vederi, Papa a spălat picioarele unei tinere musulmance. Şi ea şi toţi ceilalţi au fost de-a dreptul impresionaţi. Dar eu m-am întrebat cum se poate aceasta? Pentru că Isus a spălat picioarele ucenicilor Lui, a celor ce credeau în El. Părtăşia lor a fost restrânsă la cei ce cred, nu la cei din lume. Pe cei ce credeau în El şi ascultau de El în toate i-a numit fraţi, nu pe ceilalţi.
Semnalul dat încă o dată de Papă a fost clar. Şi musulmanii sunt fraţii noştri, chiar dacă ei nu cred că Isus Hristos este Dumnezeu, Mesia, şi chiar dacă cred că Mohamed a fost mai mare decât Isus Hristos.
Creştinii nu pot spune că musulmanii le sunt fraţi. Ucenicii Domnului Isus s-au numit „fraţi” pentru că au crezut în El şi pentru că au ascultat de El. Credinţa în Isus şi ascultarea de El i-a înfrăţit. Şi chiar faţă de cei ce au crezut în El dar nu au mai umblat în ascultare de El a fost şi trebuie să fie o delimitare (1 Corinteni 5:11, 2 Tesaloniceni 3:6), dar atunci faţă de cei ce nu cred în Isus Hristos?
Dragostea faţă de musulmani sau faţă de oricare alţii care au altă credinţă decât cea creştină se arată nu prin faptul că tac ci prin faptul că le mărturisesc adevărul Evangheliei. Pentru că îi iubim le spunem despre Domnul Isus Hristos şi le arătăm rătăcirea în care se află. Biblia spune la Proverbe 27 cu 6: „Rănile făcute de un prieten dovedesc credincioşia lui, dar sărutările unui vrăjmaş sunt mincinoase.” Creştinii au ales să spună adevărul din dragoste pentru oamenii care au nevoie de Hristos, nu din ură. Pentru că i-au iubit şi îi iubesc pe oameni propovăduiesc Evanghelia. Au acceptat martiriul şi suferinţa din dragoste de Dumnezeu şi oameni. Cine a iubit mai mult omenirea decât Domnul Isus? Şi totuşi El a venit să ne spună că suntem răi, că suntem în păcat şi că trebuie să ne pocăim, să ne schimbăm viaţa. Că altfel ne aşteaptă nenorocirea veşnică. Dragoste nu este atunci când taci sau spui că răul este bine, ci atunci când mărturiseşti adevărul care te face liber, oricât de mult ar durea şi ar ofensa.
Istoria creştinismului a fost udată cu sânge de martir nu pentru că creştinii au urât omenirea, pe cei ce nu cred în Isus Hristos, ci tocmai pentru că i-au iubit. Să accepţi să fii omorât de către cei pe care îi vrei mântuiţi – este o dovadă mai mare a dragostei? Dar să taci atunci când ştii sigur că cei ce nu cred în Isus Hristos ajung în iad şi vor sta acolo o veşnicie – nu este aceasta dovada urii şi a nepăsării? A-i numi fraţi şi a le da de înţeles celor ce nu cred că Isus Hristos este Mesia, Mântuitorul lumii, că vor fi şi ei în cer, aceasta este dovada lipsei de dragoste faţă de ei. Şi aceasta face Papa. El pare că ar avea dragoste dar nu are. El şi toţi care vorbesc despre toleranţă şi despre un discurs „corect politic” au sărutările unui vrăjmaş. Pe Domnul Isus nu L-a interesat că discursul Lui nu a fost „corect politic” şi că unii au găsit în El o pricină de poticnire, El ştia ce le face bine oamenilor şi nu i-a îmbătat cu apă rece. Şi la fel ştiu şi adevăraţii Lui urmaşi de azi care nu dau speranţe false oamenilor, doar din dorinţa de a nu-i ofensa.
Dar nu despre aceasta vreau să vorbesc atunci când spun că actualul Papă a adus şi mai multă confuzie. Aceasta s-a întâmplat în urmă cu puţină vreme când el a afirmat, în cadrul unei liturghii oficiate la Vatican, că toţi oamenii (nu doar catolicii), chiar şi ateii, sunt răscumpăraţi prin Isus Hristos, dacă fac fapte bune. Din nou mântuirea prin fapte. Aceasta nu ar fi nici o surpriză, dar să spui că va fi mântuit şi unul care nu crede în existenţa lui Dumnezeu, aceasta întrece orice imaginaţie. În cuvântarea sa Papa a spus:
„Avem chipul lui Dumnezeu; El face bine iar noi avem cu toţii porunca aceasta în inima noastră: fă binele şi nu răul. Toţi. „Dar, Părinte, acesta nu e catolic! Nu poate face binele!” Ba da, poate! Trebuie! (…) Domnul ne-a răscumpărat pe toţi, pe toţi, cu sângele lui Hristos: pe toţi, nu doar pe catolici. Pe toată lumea! „Părinte, chiar şi pe atei?! Chiar şi pe atei! Pe toată lumea! (…) Trebuie să ne întâlnim unii cu alţii prin facerea binelui. „Dar eu nu cred, Părinte; eu sunt ateu!” Dar fă binele: ne vom întâlni acolo!”
Aş putea să vă dau multe citate din Scripturi ca să vă dovedesc că Papa nu spune adevărul şi că intră în conflict cu Scriptura, cu apostolul Pavel de exemplu. La Romani capitolul 3 cu 21 scrie: „Dar acum s-a arătat o neprihănire (Greceşte: dreptate) pe care o dă Dumnezeu, fără lege – despre ea mărturisesc Legea şi proorocii- 22 şi anume, neprihănirea dată de Dumnezeu, care vine prin credinţa în Isus Hristos, pentru toţi şi peste toţi cei ce cred în El. Nu este nici o deosebire.”
Iar în cartea Evrei scrie clar şi lămurit ( Evrei 11 cu 6 ): „Şi fără credinţă este cu neputinţă să fim plăcuţi Lui! Căci cine se apropie de Dumnezeu, trebuie să creadă că El este, şi că răsplăteşte pe cei ce-L caută.”
Actualul Papă, iubitul şi carismaticul Papă, cel ce spală picioarele săracilor şi care umblă cu autobuzul a dus lucrurile mai departe decât oricare altul înaintea lui atunci când a afirmat că toţi vor fi mântuiţi, chiar şi cei ce nu cred, deşi Scriptura spune exact invers.
Am aşteptat să văd reacţii din parte unora sau altora. Dar nu am văzut nimic din ceea ce ar fi trebuit să fie. Şi confuzia creşte în minţile bieţilor oameni. De fapt de ce homosexualii sau ateii să nu meargă în cer? Care este problema lor, dacă fac şi ei bine?
Mă bucur că Papa şi Biserica Catolică nu sunt de acord cu homosexualitatea şi cu căsătoriile între persoane de acelaşi sex. Dar mulţi homosexuali se declară creştini, credincioşi! De ce să nu fii de acord cu ei, dacă cred? Dacă un ateu va merge în cer, pentru că face fapte bune (adică unul care nu crede în existenţa lui Dumnezeu), atunci de ce să nu meargă în cer un homosexual care spune că crede în Isus şi face şi fapte bune?… Iată la ce aberaţii şi lucruri lipsite de sens şi logică ne duce inconsecvenţa noastră în ceea ce priveşte adevărul Scripturii.
Problema este că oricând în istorie abaterea de la reperele trasate de Dumnezeu a însemnat durere şi necaz pentru om. Iar azi, mai mult ca niciodată, adevărul lui Dumnezeu este sucit şi distorsionat în asemenea hal încât oamenii ajung să nu mai cunoască acest Adevăr, singurul care îi poate face liberi. Isus Hristos spunea: „Veţi cunoaşte adevărul şi adevărul vă va face liberi”. Diavolul ştie aceasta şi ştie bine că pervertirea adevărului, minciuna şi confuzia îi vor ţine pe oameni legaţi, departe de Dumnezeu şi binecuvântările Sale.
Mai mult ca oricând azi este confuzie şi derută. Şi o stare de presiune fantastică asupra oamenilor. Soluţia este întoarcerea la Adevăr, adică la Isus Hristos. Dar nu oricum ci cu toată inima şi cu toată puterea fiinţei noastre. Dumnezeu spunea în cartea Ieremia: „Mă veţi căuta, şi Mă veţi găsi, dacă Mă veţi căuta cu toată inima.”Şi pentru că ştia ce vremuri grele vor veni, Domnul Isus Hristos, spunea: „Căutaţi mai întâi Împărăţia lui Dumnezeu şi neprihănirea Lui, şi toate aceste lucruri vi se vor da pe deasupra”.
Să nu uităm că lenea, lâncezeala, frica, căutarea lucrurilor lumeşti, confortul şi comoditatea, lipsa căutării cu ardoare a lui Dumneze ne expun confuziei şi apoi morţii. Să ne ridicăm şi să stăm tari, în credinţă, pentru Adevărul cu care Dumnezeu ne-a binecuvântat şi să nu îngăduim vrăjmaşului să îl ascundă. Şi să o facem în dragoste, chiar dacă trebuie să acuzăm şi să condamnăm minciuna şi compromisul. Dumnezeu să ne ajute!
sursa: RADIO UNISON ZALAU
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu