Influenţa cea mai puternică a Bisericii se simte atunci când ea este diferită de lumea în care trăieşte. Puterea ei stă în faptul că este diferită, creşte în măsura în care diferă şi scade atunci când diferenţa se diminuează. Faptul acesta este atât de clar şi de deplin prezentat în Scripturi şi atât de bine ilustrat în istoria Bisericii încât este greu să înţelegem cum am putea să-l ratăm. Dar îl ratăm cu siguranţă, fiindcă auzim constant că Biserica trebuie să încerce să fie ca lumea cât de mult posibil, exceptând, desigur, punctele în care lumea este prea, prea păcătoasă; şi ni se spune să ne adaptăm lumii şi „să ne facem tuturor totul”. (Această folosire a pasajului, apropo, arată spre cuvintele lui Petru potrivit cărora „preaiubitul nostru frate Pavel” a scris unele lucruri pe care cei neînvăţaţi şi nestatornici le răstălmăcesc spre pieirea lor.) Un semn sigur al caracterului ceresc al Bisericii este acela că e diferită de restul omenirii; similaritatea este un semn al decăderii ei. Fiii lui Dumnezeu şi fiii oamenilor sunt separaţi din punct de vedere moral şi spiritual şi între ei este o mare prăpastie de nestrămutat. Când persoanele religioase încearcă să treacă peste această prăpastie prin compromis, ei violează înseşi principiile Împărăţiei lui Dumnezeu.
duminică, 1 iunie 2014
Adevăratul sfânt este diferit
Influenţa cea mai puternică a Bisericii se simte atunci când ea este diferită de lumea în care trăieşte. Puterea ei stă în faptul că este diferită, creşte în măsura în care diferă şi scade atunci când diferenţa se diminuează. Faptul acesta este atât de clar şi de deplin prezentat în Scripturi şi atât de bine ilustrat în istoria Bisericii încât este greu să înţelegem cum am putea să-l ratăm. Dar îl ratăm cu siguranţă, fiindcă auzim constant că Biserica trebuie să încerce să fie ca lumea cât de mult posibil, exceptând, desigur, punctele în care lumea este prea, prea păcătoasă; şi ni se spune să ne adaptăm lumii şi „să ne facem tuturor totul”. (Această folosire a pasajului, apropo, arată spre cuvintele lui Petru potrivit cărora „preaiubitul nostru frate Pavel” a scris unele lucruri pe care cei neînvăţaţi şi nestatornici le răstălmăcesc spre pieirea lor.) Un semn sigur al caracterului ceresc al Bisericii este acela că e diferită de restul omenirii; similaritatea este un semn al decăderii ei. Fiii lui Dumnezeu şi fiii oamenilor sunt separaţi din punct de vedere moral şi spiritual şi între ei este o mare prăpastie de nestrămutat. Când persoanele religioase încearcă să treacă peste această prăpastie prin compromis, ei violează înseşi principiile Împărăţiei lui Dumnezeu.
Abonați-vă la:
Postări (Atom)