Ceea ce trebuie auzit înainte de toate este glasul conștiinței. Tot ce nu vine din încredințare este păcat. Nu pot și nu vreau să fiu cu inima împărțită.
Dacă cineva dorește să picheteze ambasada Norvegiei din București este liber să o facă. Așa cum liber sunt și eu în a alege să nu procedez în acest fel. Poruncile biblice nu sunt negociabile dar sunt aspecte în viață – ca acesta al pichetării – în care acționăm potrivit libertății de conștiință.
Este extraordinară dăruirea unor oameni, pastori care se implică cu atâta ardoare în soluționarea acestui caz al familiei Bodnariu. Cred că întreaga comunitate de credincioși este alături de durerea unor părinți care au rămas fără copii. Cred deasemenea că rugăciunea, postul și susținerea financiară – dacă va fi cazul – sunt porunci biblice și orice credincios le practică cu deplina încredere că Dumnezeu aude și lucrează.
Cât privește însă stabilirea unor strategii de implicare aici părerile pot fi diferite și nu este nicio supărare faptul că altcineva are o opinie diferită. Pichetarea ambasadei Norvegiei este o acțiune pe care unii, poate cei mai mulți, dar cu siguranță nu toți, o consideră potrivită pentru a creea presiune asupra autorităților norvegiene.
Din discuția avută cu domnul Titus Corlățean împreună cu Daniel Bodnariu, acesta ne-a explicat că a mai avut în trecut un dialog cu ambasada Norvegiei pe o temă diferită dar care privea tot o intervenție referitoare la drepturile omului, iar ambasada Norvegiei a răspuns târziu și diplomatic, în sensul că nu poate interveni în problemele care privesc administrația statului datorită autonomiei acesteia. De aceea, personal, nu cred în eficiența acestui demers. Să dea Dumnezeu să mă înșel de data aceasta.
Lucrând de atâta timp în Comisa privind protecția drepturile copilului am convingerea că trebuie abordată o altă strategie. Știu din practică faptul că demonstrațiie publice pot avea și revers și pot creea dificultăți familiei Bodnariu. Cred însă că problema trebuie abordată spiritual – rugăciune, post - și juridic.
Problema la ora actuală, privită din unghiul autorităților norvegiene, nu este una de natură religioasă. Cu tot respectul cuvenit unei asemenea situații este bine de știut faptul că motivația protecției copilului din Norvegia este aceea de a asigura securitatea fizică și psihică a copiilor. Este evident că sunt în conflict două sisteme de valori: unul biblic în care corecția fizică – sunt multe de vorbit pe această temă – este un drept parental și unul legal care prevede că pedepsele fizice cu privire la copii sunt total interzise sub sancțiunea de a fi decăzut din drepturile părintești. Nu am nicio îndoială privind părinții, Marius și Ruth, pe care îi cunosc personal și care au lucrat cu mine. Știu că sunt persoane sensibile, educate și credincioase. Totuși nu putem susține legal că este o discriminare a libertății religioase pentru că nu acesta este temeiul legal al acuzațiilor.
Protecția copilului a săvărșit un abuz prin faptul că nu oferă părinților posibilitatea unui program de consiliere în urma căruia aceștia să poată recupera copiii. Asistentele de la protecția copilului au sugerat mamei, lui Ruth, să mintă cu privire la Marius și să declare că acesta este violent cu ea pentru ca astfel bebele și mama să rămână împreună într-un centru maternal. Imediat trebuia făcută plângere penală împotriva acestora și pe cale de consecință să se atace integritatea profesională a întregului sistem care, dacă își permite să instige la minciună un adult, ce credibilitate mai are atunci când evaluează un copil? Marius trebuie asistat de un avocat specializat pe problemele drepturilor copilului care să cunoască mecanismul intern al funcționării protecției copilului. În acest sens s-a recomandat un avocat nou și cred că noi ar trebui să susținem, dacă va fi necesar, financiar familia.
Desigur toate aceste sunt gândurile și rugăciunile mele. Oricine este liber ca în limitele legale și biblice să acționeze potrivit conștiinței sale. Dar nu se cade să facem din încredințarea noastră un motiv de polemică. Binele familiei Bodnariu este mai presus de părerile noastre privind o strategie sau alta.
Mulțumesc lui Dumnezeu pentru orice inimă care simte durerea aproapelui său și îi este alături în suferința sa. Până la urmă Dumnezeu este singurul care știe totul și poate totul.
Fiți binecuvântați!
Florin Ianovici- http://newsnetcrestin.blogspot.ro/2015/12/florin-ianovici-binele-familiei.html?m=1
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu