Poți controla păcatul din viața ta!

În viața creștinului există momente de cădere, momente cânt păcătuiește. Aceste accidente aduc întristare Duhului și celui care păcătuiește. Decoarece cazurile de cădere sunt bine cunoscute de toți creștinii – apare o întrebare, cum să le evităm?

Apostolul Iacov ne prezintă mecanismul, sau mai bine-zis algoritmul nașterii păcatului:

„Ci fiecare este ispitit, când este atras de pofta, lui însuşi şi momit. Apoi pofta, când a zămislit, dă naştere păcatului; şi păcatul, odată făptuit, aduce moartea.” (Iacov 1:14-15)

Omul păcătuiește atunci când nu își controlează gândurile, poftele inimii. Nu în zadar spune Solomon „Păzește-ți inima mai mult decât orice, căci din ea ies izvorarele vieți”. Inima, gândurile noastre trebuie să fie o prioritate. Atunci când nu veghezi nu poți păzi ceva. O minte care nu alege ce să vadă, ce să discute, ce să asculte – este o inimă care îți poate afecta negativ viața. Bătălia vieții trebuie să fie pentru mintea noastră, mai mult decât pentru orice altceva.
Citind Predica de pe munte observ că și Domnul nostru Isus Hristos interiorizează poruncile auzite sau scrise mai dinainte. Poruncile nu sunt ascultate doar de frica pedepsei ci din inițiativă proprie de a fi plăcut Celui ce le-a dat.

Apostolii care au scris cărțile din Noul Testament vin cu aceiași soluție, iată cum o formulează fiecare dintre ei:

Ce spune Pavel

„16 Zic, dar: umblaţi* cârmuiţi de Duhul şi nu împliniţi poftele firii pământeşti.
17 Căci firea* pământească pofteşte împotriva Duhului, şi Duhul împotriva firii pământeşti: sunt lucruri potrivnice unele altora, aşa că* nu puteţi face tot ce voiţi.
18 Dacă* sunteţi călăuziţi de Duhul, nu sunteţi sub Lege.
19 Şi faptele* firii pământeşti sunt cunoscute şi sunt acestea: preacurvia, curvia, necurăţia, desfrânarea,
20 închinarea la idoli, vrăjitoria, vrăjbile, certurile, zavistiile, mâniile, neînţelegerile, dezbinările, certurile de partide,
21 pizmele, uciderile, beţiile, îmbuibările şi alte lucruri asemănătoare cu acestea. Vă spun mai dinainte, cum am mai spus, că cei* ce fac astfel de lucruri nu vor moşteni Împărăţia lui Dumnezeu.
24 Cei ce sunt ai lui Hristos Isus şi-au răstignit* firea pământească împreună cu patimile şi poftele ei.” (Galateni 5:16-21,24)

Apostolul Pavel afirmă că cel ce a crezut poate trăi influiențat de Duhul Sfânt care îl primește la pocăință, sau de poftele firii sale. Condamnearea faptelor firii vine și din motivul că cei care își trăiesc viața conduși de poftele firii nu vor moșteni Împărăția lui Dumnezeu. Ori, ori. Nu poți trăi condus de fire și de Duhul. Atunci când dorința ta e să păcătuiești Duhul, fiind politicos, nu îți încurcă. Unicul lucru care îl poate face Duhul e să te convingă de faptul că trăiești în păcat, dar nu te poate călăuzi.
Cum să indentifici o persoană care nu e condusă de Duhul? Pavel spune că el cultivă poftele firii, investește în poftele descrise mai sus, nu în lucrurile sfinte.

Ce spune Iacov

„1 De unde vin luptele şi certurile între voi? Nu vin oare din poftele voastre, care* se luptă în mădularele voastre?
2 Voi poftiţi, şi nu aveţi; ucideţi, pizmuiţi, şi nu izbutiţi să căpătaţi; vă certaţi şi vă luptaţi, şi nu aveţi, pentru că nu cereţi.
3 Sau cereţi*, şi nu căpătaţi, pentru că* cereţi rău, cu gând să risipiţi în plăcerile voastre.
4 Suflete preacurvare!* Nu ştiţi că prietenia* lumii este vrăjmăşie cu Dumnezeu? Aşa că cine* vrea să fie prieten cu lumea se face vrăjmaş cu Dumnezeu.
5 Credeţi că degeaba vorbeşte Scriptura? Duhul* pe care L-a pus Dumnezeu să locuiască în noi ne vrea cu gelozie pentru Sine.
6 Dar, în schimb, ne dă un har şi mai mare. De aceea zice Scriptura: „Dumnezeu* stă împotriva celor mândri, dar dă har celor smeriţi.”
7 Supuneţi-vă, dar, lui Dumnezeu. Împotriviţi-vă* diavolului, şi el va fugi de la voi.
8 Apropiaţi-vă* de Dumnezeu, şi El Se va apropia de voi. Curăţaţi-vă* mâinile, păcătoşilor; curăţaţi-vă* inima, oameni* cu inima împărţită!
9 Simţiţi-vă* ticăloşia; tânguiţi-vă şi plângeţi! Râsul vostru să se prefacă în tânguire, şi bucuria voastră în întristare:
10 smeriţi-vă* înaintea Domnului, şi El vă va înălţa.” (Iacov 4:1-10)

Iacov afirmă că poftele care apar în viața credinciosului sunt datorate influienței din afară, numită prietenia cu lumea. Dur este mesajul pentru cei care prietenesc cu lumea, căci ei sunt numiți vrăjmașii lui Dumnezeu. Nu poți fi cu poftele lumii și să fii prieten cu Dumnezeu. Oricum trebuie să faci o alegere pentru tine. Să ai dușman pe Dumnezeu sau pe întreaga lume? Prietenia cu lumea aduce pofte nerealizate, himere vândute ieftin, bune de privit și care doresc să deschidă cuiva mintea, lucruri la modă și necesare pentru a fi consumate. Prietenia cu Dumnezeu aduce o dependență de El, o promovare ce vine din partea Lui, o schimbare a faptelor mâinilor noastre și o curățare a gândurilor noastre. Dacă e să alegi – atunci trebuie să te uiți și la sfârșitul unui mod de viață, nu doar la publicitate.

Ce spune Ioan

Ioan e cel care o spune cu dragoste categorică:

„4 Cine* zice: „Îl cunosc”, şi nu păzeşte poruncile Lui, este* un mincinos, şi adevărul nu este în el.
5 Dar cine* păzeşte Cuvântul Lui, în el* dragostea lui Dumnezeu a ajuns desăvârşită; prin* aceasta ştim că suntem în El.
9 Cine* zice că este în lumină, şi urăşte pe fratele său, este încă în întuneric până acum.
10 Cine* iubeşte pe fratele său rămâne în lumină, şi în el* nu este niciun prilej de poticnire.
11 Dar cine urăşte pe fratele său este în întuneric, umblă* în întuneric, şi nu ştie încotro merge, pentru că întunericul i-a orbit ochii.
15 Nu* iubiţi lumea, nici lucrurile din lume. Dacă* iubeşte cineva lumea, dragostea Tatălui nu este în el.
16 Căci tot ce este în lume: pofta firii pământeşti, pofta ochilor* şi lăudăroşia vieţii, nu este de la Tatăl, ci din lume.
17 Şi lumea* şi pofta ei trec; dar cine face voia lui Dumnezeu rămâne în veac.” (1 Ioan 2:4-5,9-11,15-17)

Ioan vorbește despre o dragoste categorică cu orice ar putea-o compromite. O dragoste care se vede doar într-un singur mod – să iubești pe aproapele tău. Această dragoste este o dovadă că ești de la Dumnezeu, din Dumnezeu. A fi creștin înseamnă să iubești, din punctul de vedere a lui Ioan.
Însă dragostea nu are nimic cu poftele lumii. Ioan avertizează că lumea te momește cu ceva foarte atractiv: a ceea ce vezi, a ceea ce simți și iluzia a ceea ce poți fi în ochii altora.
Rămâi să alegi tu ce iubești.

Ce spune Petru

„13 De aceea, încingeţi-vă* coapsele minţii voastre, fiţi* treji şi puneţi-vă toată nădejdea în harul care vă va fi adus la arătarea* lui Isus Hristos.
14 Ca nişte copii ascultători, nu* vă lăsaţi târâţi în poftele pe care le aveaţi altădată, când eraţi în* neştiinţă.
15 Ci*, după cum Cel ce v-a chemat este sfânt, fiţi şi voi sfinţi în toată purtarea voastră.
16 Căci este scris: „Fiţi* sfinţi, căci Eu sunt sfânt”.” (1 Petru 1:13-16)

Petru aliniază poftele cu modul nostru vechi de a gândi, nu cu cel care îl iubește pe Isus Hristos și ne amintește că poftele sunt cele care ne dictau modul nostru de viață, el spune că ele ne „târau”. Pe de cealaltă parte, sfințenia trebuie să fie o caracteristică trăită și purtată ca o podoabă a fiecărui creștin.
Tot aici Petru ne prezintă un contrast între pofte și Domnul nostru – dacă poftele ne târau ele încotro voiau, atunci Dumnezeu ne chiamă să îl urmăm. O chemare la sfințenie, o chemare la identificare cu Dumnezeu, în comportament.

Indiferent de autor a epistolei suntem puși în față cu același adevăr – ori ascultăm de Dumnezeu ori de poftele noastre, ori trăim fără păcat ori suntem târâți de păcat. Bătălia se duce la nivelul minții, acolo trebuie să fie investiția noastră – să veghem și să rămânem alipiți de Dumnezeu ca nu cumva să ne întoarcem la modul nostru de viață pe care l-am urât și care nu ne-a adus decât un gol și nici o bucurie.
Fiți atenți și nu reacționați doar la publicitate ci verificați produsul întâi!

CURBET ALEXANDRU- https://alexcurbet.wordpress.com/2016/06/20/poti-controla-pacatul-din-viata-ta/