Luat în singularitatea lui, așa pare; luat însă în dimensiunea lui publicitară, în propagarea lui frenetică și în plăcerea lui mondială, care angrenează companii întregi și oameni serioși, vedem că lucrurile bat într-o cu totul altă direcție.
Iată cu cum aș evalua eu forța distructivă a acestui fenomen. Fără a avea studii de folcloristică celtică și fără a umbla în sertarele de la Vatican, aș spune că primul semn îngrijorător este plăcerea pentru malefic.
Nu obiectele în sine sunt rele (dovleacul e bun de plăcintă), dar există un gust, un apetit inocent în fața răului. Ne distrăm de realități metafizice precum moartea, iadul, focul iadului, ca de o înghețată pe băț. Acest „funny” mi se pare suspect. Scamatoria Diavolului este ipostazierea în forme care să trezească chiar o admirație globală; să fie ceva care să placă bunicilor, copiilor, părinților... să ne distrăm toți sub mască. Masca, în definitiv, nu este decât proiecția istorică a imaginarului nostru; moartea nu e un schelet, demonul nu este cu dinți ascuțiți... e ceva comic și fain.
Când iei în ridicol lumea de dincolo vei tinde să râzi ori de câte ori vei intra într-o biserică și vei auzi despre dracii scoși de Isus din oameni - te vei distra de minune de secvența aceasta, mai ales dacă o să observi cât de serios este predicatorul.
Există un Halloween cu oameni speriați pe bune, cu demoni chinuiți, cu zgomote infernale, cu plâns înfiorător... dar cine mai crede în Iad de vreme ce ne-am exorcizat frica prin dovleci luminoși și vrăjitoare simpatice ?
Pentru un lucru bag mâna în foc: atunci când vom sta în fața morții, majoritatea vom îngheța de frică.
Vasi Duma - http://newsnetcrestin.blogspot.ro/2016/10/vasi-duma-halloween-este-dracul-chiar.html#more
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu