Evident că s-a făcut multă reclamă acestui eveniment, prin tot felul de mijloace. Organizatorii deigur că şi-au dorit o participare cât mai numeroasă şi au folosit mijloace şi slogane care să atragă pe tineri. Dar, din nefericire, evenimentul a început şi s-a sfârşit în mod tragic. Nu pentru că ar fi explodat vreo bombă sau s-ar fi prăbuşit vreo tribună sau altceva de felul acesta, ci pentru că, de la început şi până la sfârşit festivalul a fost o închinare adusă lui Satan.
Titlul de pe afiş a fost: „Untold – The World Capital of Night and Magic” adică: „Untold – Capitala mondială a nopţii şi magiei”. Şi această ofertă a atras peste 300.000 de mii de tineri!
În urmă cu circa doi ani am scris cu durere despre ritualul satanic care a fost pus în scenă la deschiderea tunelului Gotthard din Elveţia, dar să ajung să văd că la Cluj, la doi paşi de locul unde locuiesc, se desfăşoară, de câţiva ani, probabil cel mai mare concert de muzică din Europa în care i se aduce închinare lui Satan, este mai mult decât dureros.
Creştinismul a fost lovit cu brutalitate cu mai mulţi ani în urmă atunci când evanghelia prosperităţii şi-a făcut loc şi a început să îmbolnăvească sufletele ca o ciumă. Oamenii au fost înşelaţi cu promisiuni false şi au fost îndemnaţi să caute lucruri care să nu ducă la propăşirea lor spirituală şi care să-i ţină într-o stare de copilărie şi neputinţă. Fericirea şi bunăstarea pe acest pământ le-au fost prezentate oamenilor ca adevăratele binecuvântări din partea lui Dumnezeu. Au fost luate versete din Vechiul Testament şi date ca momeală celor cu discernământ puţin sau necunoscători. Am stat să mă gândesc şi să analizez ce spune Noul Testament, mai bun decât cel vechi, despre acest aspect, despre această evanghelie a prosperităţii. Iată ce am găsit:
În pasajul din Luca care vorbeşte despre ispitirea Domnului Isus, la Capitolul 4 citim: „Diavolul L-a suit (pe Domnul Isus) pe un munte înalt, i-a arătat într-o clipă, toate împărăţiile pământului, 6 şi I-a zis: „Ţie Îţi voi da toată stăpânirea şi slava acestor împărăţii; căci mie îmi este dată, şi o dau oricui voiesc. 7 Dacă, deci, Te vei închina înaintea mea, toată va fi a Ta.”
Domnul Isus nu l-a contrazis pe Satan şi nu a tăgăduit că el nu ar putea face ceea ce spune dar l-a mustrat pentru faptul că el cerea închinarea pe care numai Dumnezeu trebuie să o primească. Deci Satan poate da bogăţie celor ce i se închină şi dacă ne uităm cu atenţie la ceea ce se întâmplă cu marii bancheri, industriaşi, politicieni, oameni de afaceri, artişti, etc. nu este greu să vedem că lucrul acesta chiar se întâmplă.
În cartea Apocalipsa, capitolul 18, avem descrierea judecăţii finale pe care Domnul Isus Hristos o face asupra omenirii. Babilonul care va fi nimicit este sistemul economic care a dat mână de înfrăţire cu cel religios şi care a dus la o mare bogăţie pentru cei implicaţi. Când Babilonul va fi nimicit cei ce au profitat de pe urma lui vor plânge şi se vor jeli. Dar între aceştia nu vor fi copiii lui Dumnezeu. Să citim de la versetul 10: „Ei vor sta departe, de frică să nu cadă în chinul ei, şi vor zice: „Vai! vai! Babilonul, cetatea cea mare, cetatea cea tare! Într-o clipă ţi-a venit judecata!” 11 Negustorii pământului o plâng şi o jelesc, pentru că nimeni nu le mai cumpără marfa: 12 marfă din aur, din argint, de pietre scumpe, de mărgăritare, din in subţire, de purpură, de mătasă şi de stacojiu; nici feluritele lor soiuri din lemn de tiin, tot felul de vase de fildeş, tot felul de vase din lemn foarte scump, din aramă, din fier şi de marmoră; 13 nici scorţişoara, nici mirodeniile, nici miroznele, nici mirul, nici tămâia, nici vinul, nici untdelemnul, nici făina bună de tot, nici grâul, nici boii, nici oile, nici caii, nici căruţele, nici robii, nici sufletele oamenilor. 14 Şi roadele atât de dorite sufletului tău s-au dus de la tine. Toate lucrurile alese, strălucite, sunt pierdute pentru tine, şi nu le vei mai găsi. 15 Cei ce fac negoţ cu aceste lucruri, care s-au îmbogăţit de pe urma ei, vor sta departe de ea, de frica chinului ei. Vor plânge, se vor tângui, 16 şi vor zice: „Vai! vai! Cetatea cea mare, care era îmbrăcată cu in foarte subţire, cu purpură şi cu stacojiu, care era împodobită cu aur, cu pietre scumpe şi cu mărgăritare! 17 Atâtea bogăţii într-un ceas s-au prăpădit!”
Toţi cei ce au făcut parte din Babilon, curva cea mare care s-a îmbătat cu sângele sfinţilor (cap. 17), au primit din partea lui Satan răsplătire prin bogăţiile pământului. Sfinţii nu au fost printre ei şi nicăieri în Noul Legământ sfinţilor nu li se fac promisiuni de bogăţie materială. Şi cum ar putea să li se facă dacă Domnul Isus le spunea uncenicilor în Marcu 10: „23 Isus S-a uitat împrejurul Lui şi a zis ucenicilor Săi: „Cât de anevoie vor intra în Împărăţia lui Dumnezeu cei ce au avuţii!” Dacă cei bogaţi intră foarte greu în Împărăţia cerurilor atunci cum ar putea Domnul Isus să le promită bogăţii materiale celor ce cred în El sau să-i îndemne să umble după ele?
În Fericirile de pe munte, adică acolo unde Domnul Isus le spune ucenicilor care sunt adevăratele fericiri, nu găsim nicăieri vreo promisiune a fericirii care vine prin bogăţii materiale ( Matei 5) :
1 „Când a văzut Isus noroadele, S-a suit pe munte; şi după ce a şezut jos, ucenicii Lui s-au apropiat de El.
2 Apoi a început să vorbească şi să-i înveţe astfel:
3 Ferice de cei săraci în duh, căci a lor este Împărăţia cerurilor!
4 Ferice de cei ce plâng, căci ei vor fi mângîiaţi!
5 Ferice de cei blânzi, căci ei vor moşteni pământul!
6 Ferice de cei flămânzi şi însetaţi după neprihănire, căci ei vor fi săturaţi!
7 Ferice de cei milostivi, căci ei vor avea parte de milă!
8 Ferice de cei cu inima curată, căci ei vor vedea pe Dumnezeu!
9 Ferice de cei împăciuitori, căci ei vor fi chemaţi fii ai lui Dumnezeu!
10 Ferice de cei prigoniţi din pricina neprihănirii, căci a lor este Împărăţia cerurilor!
11 Ferice va fi de voi când, din pricina Mea, oamenii vă vor ocărî, vă vor prigoni, şi vor spune tot felul de lucruri rele şi neadevărate împotriva voastră!
12 Bucuraţi-vă şi veseliţi-vă, pentru că răsplata voastră este mare în ceruri; căci tot aşa au prigonit pe proorocii, care au fost înainte de voi.
Şi nu e doar atât. Domnul Isus mai spune în Luca 12:
29 „Să nu căutaţi ce veţi mânca sau ce veţi bea, şi nu vă frământaţi mintea.
30 Căci toate aceste lucruri Neamurile lumii le caută. Tatăl vostru ştie că aveţi trebuinţă de ele.
31 Căutaţi mai întâi Împărăţia lui Dumnezeu, şi toate aceste lucruri vi se vor da pe deasupra.
32 Nu te teme, turmă mică; pentru că Tatăl vostru vă dă cu plăcere Împărăţia.
33 Vindeţi ce aveţi şi daţi milostenie. Faceţi-vă rost de pungi, care nu se învechesc, o comoară nesecată în ceruri, unde nu se apropie hoţul, şi unde nu roade molia.
34 Căci unde este comoara voastră, acolo este şi inima voastră.
35 Mijlocul să vă fie încins, şi făcliile aprinse.” Prin urmare adevăratele binecuvântări vin atunci când omul renunţă la cele pământeşti.
Chiar şi în Vechiul Testament, atunci când se vorbeşte despre omul fericit, nu se face referinţă la cel bogat material (deşi le sunt promise şi astfele de lucruri) ci la cel bogat sufleteşte. Ferice de cel ales de Domnul, de cel ce locuieşte în Casa Domnului, de cei ce-şi pun tăria în Domnul, de cel ce se teme de Domnul, de cel ce umblă pe căile Lui, etc. Iar în Noul Testament: de cel ce veghează şi-L aşteaptă pe Stăpân, de cei ce cred dar care şi ascultă de Cuvânt şi-l păzesc, de cei ce suferă pentru Domnul Isus şi sunt prigoniţi, de cel ce rabdă ispita, etc. În Luca 6 Domnul spune: „20 „Ferice de voi, care sunteţi săraci, pentru că Împărăţia lui Dumnezeu este a voastră!”.
Şi dacă nu au fost destule exemple ca să vă convingă vă mai dau câteva:
1 Timotei 6:10 „Căci iubirea de bani este rădăcina tuturor relelor; şi unii, care au umblat după ea, au rătăcit de la credinţă, şi s-au străpuns singuri cu o mulţime de chinuri.”
2 Timotei 3:2 „ (În vremurile din urmă) oamenii vor fi iubitori de sine, iubitori de bani, lăudăroşi, trufaşi, hulitori, neascultători de părinţi, nemulţumitori, fără evlavie.”
Evrei 13:5 „Să nu fiţi iubitori de bani. Mulţumiţi-vă cu ce aveţi, căci El însuşi a zis: „Nicidecum n-am să te las, cu nici un chip nu te voi părăsi.”
Nu veţi găsi în Noul Testament promisiuni de bogăţii materiale pentru cei ce-L urmează pe Domnul Isus. Şi nu le puteţi găsi pentru că astfel de promisiuni ar intra în conflict cu ceea ce Domnul Însuşi a spus, sau apostolii Lui. Faptul că găsim în Scripturi femei sau bărbaţi cu stare care au ales să-L urmeze pe Mântuitorul nu trebuie să ne înşele, aşa cum se întâmplă cu mulţi. Nu ştim dacă aceştia au rămas în continuare bogaţi, sau dacă au ajutat cu averea lor pe fraţii săraci, sau dacă nu cumva averile le-au fost răpite din pricină că au ales să-L urmeze pe Domnul Isus, după cum citim la Evrei 10 cu 34: „În adevăr, aţi avut milă de cei din temniţă şi aţi primit cu bucurie răpirea averilor voastre, ca unii care ştiţi că aveţi în ceruri o avuţie mai bună, care dăinuieşte.”
Să nu uităm că pe acest pământ cel rău are puterea de a da bogăţii celor ce i se închină lui, îi răsplăteşte în felul acesta, dar le şi pregăteşte un loc de chin veşnic.
Pe unul dintre afişele festivalului Untold scrie: „INTRĂ ÎN REŢEAUA SÂNGELUI!” Ei spun că îţi poţi cumpăra biletul la festival donând sânge şi că acest gest este unul umanitar. Dar de ce pe afiş apare diavolul care primeşte acest sânge?! Tinerii îşi donează sângele pentru a participa la închinarea care i sa aduce lui Satan! Sau, altfel spus, tinerii aduc o jertfă de sânge pentru a se putea închina lui Satan şi a-i aduce adorare! Este de-a dreptul o nebunie!!! Într-un mod pervers şi înşelător tinerii sunt lăsaţi să creadă că fac un gest umanitar, donând sânge, dar prin tot contextul creat şi reclamele făcute nu se întâmplă altceva decât că Satan îşi primeşte ofranda de sânge, aşa cum şi-a dorit întotdeauna. Dar la nivelul la care s-a întâmplat la Cluj cred că nu s-a mai întâmplat niciodată.
Muzica festivalului este o muzică de tip mantra, repetitivă, care îi duce pe ascultători într-o stare mistică, de hipnoză, expuşi puterilor oculte care sunt sigur că au avut mult de lucru în zilele festivalului. Pe multe afişe apare numărul fiarei, 666, şi dragonul cu trei capete care, sub lumina lunii pline, îşi întinde aripile peste participanţii la festival, peste oraşul întreg.
Unul dintre cei ce i-au întreţinut pe tineri, producând o atmosferă de isterie, se numea Don Diablo. Domnul Diavol, am putea traduce rapid, dar titulatura Don înseamnă chiar mai mult de domn. Desemnează o persoană de rang înalt, un nobil, un titlu acordat celor cu sânge regesc sau unuia de rang înalt între liderii religioşi. La intrarea lui pe scenă şi în reclama promoţională se spunea: „Pregăteşte-ţi sufletul pentru Don Diablo”. Şi a fost primit cu foarte multă căldură de tineri.,p> Perioada festivalului a fost aleasă în timpul când luna este plină. Aproape oricine ştie că ritualurile vrăjitoreşti se spune că au mai multă putere în timpul acesta, când luna este plină, şi că atunci este o activitate mai intensă a celor ce se ocupă cu ocultul.
Punând cap la cap tot ceea ce s-a întâmplat la Untold, în Cluj, se poate vedea cu uşurinţă că totul, absolut totul, a fost bine planificat pentru ca acest eveniment să fie sub influenţa celui rău şi că i s-a adus celui rău o închinare directă, fără nici un fel de perdea. Şi, lucru de-a dreptul şocant, la această provocare au răspuns peste 300.000 de tineri! Dacă unul sau altul îşi permite să meargă la ocultist, la vrăjitor, la cei ce cheamă morţii, etc. el se expune pentru totdeauna influenţei lui Satan. Dar în cazul Untold nu unul s-a expus ci 300.000!
O să spuneţi că afişele, reclamele şi toată recuzita au fost doar ceva inocent, haios, în glumă, ca să atragă cât mai mulţi oameni, pentru reuşita evenimentului, şi că nimeni nu avea de gând să aducă închinare lui Satan. Dacă cineva vrea să creadă această minciună este treaba lui, eu nu voi crede şi ştiu că tot succesul a fost pentru că Satan şi-a dat „binecuvântarea” lui. Mi-e frică să nu fie la fel cu tot Clujul. Dar este foarte posibil când an după an aduci ofrandă mii de tineri şi sângele lor lui Satan.
Trag un semnal de alarmă şi pentru tinerii „creştini” care şi-au permis să participe la festival, din curiozitate sau din glumă. Nu poţi glumi şi nu te poţi juca nici când este vorba de închinarea adusă lui Dumnezeu, dar nici de închinarea adusă lui Satan. Aici joaca îneamnă prostie şi nebunie şi lucrurile sunt mai serioase ca oricând, având consecinţe teribile şi veşnice. Am cunoscut persoane care au adus închinare lui satan, l-au chemat în viaţa lor (şi la Untold la fel s-a întâmplat) şi acum erau posedate, disperate, aproape de pragul nebuniei şi nimeni nu îi mai putea ajuta.
Dar, din nefericire, mulţi azi în biserici se joacă şi se distrează, spunând că Îl laudă pe Dumnezeu şi se închină Lui. Nu există aşa ceva. Lucrurile sunt foarte serioase atunci când vorbim de închinare, fie că i se aduce lui Dumnezeu, fie că i se aduce, poate inconştient, celui rău. Nu putem glumi pe această temă. Glumind cu Dumnezeu Îl necinstim şi nu Îi arătăm reverenţa şi supunerea pe care le merită. Noi trebuie să ne temem de Dumnezeu, cu reverenţă, smerenie, adorare, cinstire, căutând să facem voia Lui în fiecare aspect al vieţii noastre şi trebuie ca să-L iubim din toată inima şi cu toată puterea. Nu este nici un conflict între a te teme de Dumnezeu şi a-L iubi cu toată inima. Teama are de-a face cu sfinţenia, puterea şi măreţia Sa iar iubirea pentru El izvorăşte din toate atributele Sale, mai ales din dragostea Sa fără de margini, dragoste arătată la superlativ în Isus Hristos. Iar cine se teme de Dumnezeu şi ascultă de El nu mai trebuie să se teamă de nimic, nici chiar de cel rău.
De cealaltă parte, ca la Untold, mulţi se joacă de-a închinarea adusă lui Satan. Dar cel rău o ia de bună şi cei ce au participat, dacă nu intervine o păcăinţă sinceră, vor plăti un preţ mult, mult prea scump şi mare nevegherii lor. Cu Satan nu trebuie să avem nimic de-a face, absolut nimic. Îmi pare rău că a trebuit să-i folosesc atât de des numele în acest material dar, în contextul evenimentului despre care au vorbit, nu se putea altfel.
Spuneam, la început, că mă gândeam de unde vine prosperitatea Clujului. Vine aceasta în urma „binecuvântării” date de Satan, care are bogăţiile lumii şi le dă cui doreşte şi care a primit jertfa de sânge şi închinare care i s-au adus la Cluj zile la rând şi ani la rând? Un „Da” hotărât este greu de rostit. Dar nici un „Nu” hotărât nu ne putem încumenta să spunem. Mai rămâne atunci un „Poate” la fel de sumbru şi de ameninţător, la fel ca dragonul care, după cum am putut vedea în reclamele făcute festivalului, îşi întinde aripile mari şi negre peste Cluj…
Dan Bercian - http://www.radiounison.ro/editorial/untold-ce-se-intampla-la-cluj.html
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu