sâmbătă, 19 mai 2018

Cu cine suntem prieteni la sfârşitul vremurilor?


Nu multe sunt motivele pe care aleşii poporului român ni le dau pentru a ne putea bucura. Deja ne-am obişnuit ca domniile lor să lucreze împotriva intereselor poporului, urmărind interese numai de ei ştiute. De aceea trebuie să ne bucurăm şi să apreciem orice iniţiativă bună, care poate aduce poporului propăşire şi binecuvântare.

Gestul guvernanţilor noştri de a sprijini mutarea ambasadei americane la Ierusalim, de a se opune unei rezoluţii a Uniunii Europene prin care să fie condamnată mutarea ambasadei Americii la Ierusalim şi afirmarea intenţiei ca şi România să fie printre ţările care să îşi mute ambasada în capitala poprului evreu mi-a produs multă bucurie şi mi-a dat noi speranţe că Dumnezeu va avea milă de ţara noastră şi ne va ajuta să trecem de partea celor buni, aşa cum spunea şi doamna Tzipi Hotovely, adunctul ministrului de externe israelian, într-o întrevedere pe care a avut-o cu şeful diplomaţiei române, domnul Teodor Meleşcanu. Ea a declarat că „este timpul să alegeţi să vă aflaţi de partea cea bună a istoriei şi să fiţi una din ţările pioniere care-şi mută ambasada în capitala nostră Ierusalim”. Aceste cuvinte, după cum văd eu lucrurile, sunt cuvinte profetice şi exprimă adevărul fără nici o urmă de îndoială. România are şansa istorică şi ultimă de a trece de partea celor buni, într-o lume în care cei buni (evreii şi creştinii) sunt tot mai marginalizaţi şi ostracizaţi.

În prima carte a Bibliei, Geneza, la capitolul 12, găsim cuvintele pe care Dumnezeu i le-a spus lui Avraam, primul evreu şi tată al acestui popor sfânt: 1„Domnul zisese lui Avram: „Ieşi din ţara ta, din rudenia ta şi din casa tatălui tău şi vino în ţara pe care ţi-o voi arăta. 2 Voi face din tine un neam mare şi te voi binecuvânta; îţi voi face un nume mare şi vei fi o binecuvântare. 3 Voi binecuvânta pe cei ce te vor binecuvânta şi voi blestema pe cei ce te vor blestema; şi toate familiile pământului vor fi binecuvântate în tine.” Tot Scripturile sfinte mărturisesc că Isaac, fiul lui Avraam, va fi sămânţa prin care Dumnezeu va aduce binecuvântarea promisă iar celălalt fiu, născut din roaba egipteană, Ismael, nu va fi binecuvântare ci teroare. În Geneza 16 găsim cuvintele pe care Îngerul Domnului i le-a spus lui Agar, mama lui Ismael: 11 „Îngerul Domnului i-a zis: „Iată, acum eşti însărcinată şi vei naşte un fiu căruia îi vei pune numele Ismael; căci Domnul a auzit mâhnirea ta. 12 El va fi ca un măgar sălbatic printre oameni; mâna lui va fi împotriva tuturor oamenilor şi mâna tuturor oamenilor va fi împotriva lui; şi va locui în faţa tuturor fraţilor lui.” În capitolul 21 al cărţii Geneza Dumnezeu îi vorbeşte lui Avraam şi îi spune (în legătură cu dorinţa soţiei sale Sara de a o izgoni pe Agar roaba şi pe fiul său Ismael) : „12 „Să nu te mâhneşti de cuvintele acestea, din pricina copilului şi din pricina roabei tale: fă-i Sarei tot ce-ţi cere; căci numai din Isaac va ieşi o sămânţă care va purta cu adevărat numele tău. 13 Dar şi pe fiul roabei tale îl voi face un neam, căci este sămânţa ta.

Găsim în aceste cuvinte ale Scripturii cheia la ceea ce se întâmplă azi în lume dar şi cheia de a fi binecuvântaţi de Dumnezeu. El spune clar că va binecuvânta pe cei ce îl vor binecuvânta pe Avraam evreul şi că îi va blestema pe cei ce vor fi împotriva lui şi că adevărata binecuvântare pentru familiile pământului se găseşte doar în sprijinirea seminţiei lui Avraam, prin Isaac, adică a poporului evreu.

Lumea se împarte azi, în mod evident, în două: duşmanii poporului evreu şi prietenii lui. Din nefericire pentru popoarele pământului tot mai multe naţiuni sprijină popoarele arabe care îl au ca tată pe Ismael şi tot mai puţine pe evreii care îl au ca tată pe Isaac. Aparenţele ar putea părea a fi favorabile duşmanilor poporului evreu dar Dumnezeu spune clar că va blestema pe cei ce se unesc împotriva acestui neam şi că îi va binecuvânta pe cei ce stau de partea lui. De aceea spuneam că m-am bucurat nespus de mult de iniţiativa guvernanţilor noştri de a fi în rândul celor foarte puţini care sprijină Israelul în aceste vremuri nespus de tulburi şi agitate. Nădăjduiesc ca acest plan de prietenie cu poporul evreu să fie dus până la capăt şi împlinit în totalitate pentru că şi împotrivirile sunt mari. Din nefericire preşedintele României, domnul Klaus Iohannis, este de altă părere şi se situează împotriva poporului evreu, stând de partea Uniunii Europene care, chiar dacă nu pe faţă dar prin tot ceea ce întreprinde este şi devine tot mai mult un duşman al evreilor.

Din pricina atitudinii antisemite a ţărilor din Uniunea Europeană, a urii tot mai mari faţă de evrei, mulţi dintre ei aleg să plece din ţările în care au trăit până acum şi să se refugieze în Israel. În schimb musulmanii sunt tot mai protejaţi şi adoptaţi pe vechiul continent, făcându-se eforturi disperate de a aduce pe cât mai mulţi în Europa. Doamna Merkel este campioană în acest sens. Evreii nu au comis atentate sinucigaşe aşa cum o fac musulmanii aproape în fiecare zi şi totuşi musulmanii sunt, din perspectiva Uniunii Europene, cei buni iar evreii sunt cei răi. O logică fără nici o logică.

Primul ministru al Israelului, domnul Benjamin Netanyahu, spunea că evreii au un aliat în creştini, că aceştia sunt printre puţinii prieteni ai Israelului. Considerăm că din pricina limbajului ce ţine de diplomaţie nu a menţionat că în această situaţie nu sunt toţi creştinii ci doar unii dintre ei şi, în special, creştinii evanghelici. Pentru că ortodocşii sunt reprezentaţi de Putin şi ei sunt mari prieteni ai arabilor iar catolicii sunt reprezentaţi de Papa, care este un la fel de mare apărător al musulmanilor şi intereselor lor. Uniunea Europeană, care de fapt şi pe bună dreptate nu se mai consideră creştină şi-a schimbat şi ea poziţia şi se ridică împotriva evreilor. De aceea gestul guvernaţilor români, dar nu a preşedintelui Iohannis şi a PNL-ului, se arată a fi un gest de mare însemnătate şi înţelepciune politică în acest vremuri tulburi şi apocaliptice. Oricât de mult se caută a se compromite şi ridiculiza acest gest, orice interese ascunse se reclamă, dorinţa de apropiere de poporul evreu este una salutară şi singura înţeleaptă în contextul actual. Poporul român va fi ferit de toată urgia care va veni peste pământ şi peste toate popoarele ce luptă împotriva evreilor doar dacă stă de partea celor buni, acolo unde Dumnezeu dă protecţie şi binecuvântare. Dar nici nu te poţi numi creştin, în adevăratul înţeles al cuvântului, dacă nu stai hotărât de partea poporului evreu. Este o contradicţie în termeni să spui că eşti creştin şi să stai de partea celor pe care Dumnezeu a spus că îi va blestema. Domnul Iohannis ne-a minţit spunând că este creştin. Domnia sa este tot atât de creştin pe cât este Obama sau Merkel. Creştinii nu luptă împotriva intereselor creştinilor aşa cum ei o fac. De câţiva ani buni domnul Iohannis se împotriveşte unei iniţiative a creştinilor din România care vor ca familia să rămână aşa cum a gândit-o Dumnezeu, pentru că ei ştiu că numai aşa Dumnezeu îşi va lăsa binecuvântarea peste ţară, altfel blestem va aduce. Dar domnul preşedinte, care a ajuns acolo şi prin voturile creştinilor din România ce îşi iubesc ţara, face tot ce poate pentru a împiedica acest demers sfânt şi ne numeşte „fanatici religioşi”. Dacă a sta de partea adevărului, adică a lui Dumnezeu şi a poporului Său, este fanatism religios atunci aşa suntem şi aşa vrem să rămânem. Noi, ca popor, ne-am făcut datoria şi vrem să ne-o facem în continuare. Cine se împotriveşte voii lui Dumnezeu îşi va lua răsplata, fără nici o îndoială.

Cuvintele pe care Dumnezeu i le-a spus lui Agar, în legătură cu fiul său Ismael, se împlinesc la milimetru: el este ca un măgar sălbatic împotriva lumii întregi şi lumea întreagă tremură de frica şi teroarea pe care el o răspândeşte. Dar lui Avraam Dumnezeu îi spune că numai din Isaac, din poporul evreu, va veni binecuvântarea. Nu are nici o importanţă dacă oamenii cred sau nu ceea ce a spus Dumnezeu, dacă spun că Biblia este o carte învechită şi depăşită, fără relevanţă; Dumnezeu îşi va duce la îndeplinire tot planul, împotriva oricăror împotriviri, aşa cum a făcut-o încă de la începutul omenirii. Important este unde ne poziţionăm noi în aceste vremuri de sfârşit.

Evreii nu vor mai fi cuceriţi niciodată, oricâte eforturi şi alianţe se fac şi se vor mai face împotriva lor. Cred că vor trece prin vremuri de strâmtorare, ca şi creştinii autentici, dar Dumnezeu va interveni miraculos în ajutorul şi a unora şi a altora. Afirm, fără nici o urmă de îndoială, că cel mai sigur loc de pe pământ este şi va fi Israelul (şi America dacă, numai dacă, va continua politica preşedintelui Trump).

Cu tot ceea ce văd ochii noştri şi cu tot planul lui Satan de a distruge poporul evreu, duşmanii lui vor avea de suferit. Citiţi Ezechiel 38 şi vedeţi cum Dumnezeu îi ridică la luptă împotriva evreilor pe duşmanii lor, tocmai pentru a-i nimici. Dacă Putin ar fi creştin sau patriarhul lui ar fi unul autentic ar afla, din Scripturi, că Dumnezeu îi va pune un cârlig în fălci şi îl va aduce, ca lider al unei mari coaliţii, împotriva poporului evreu liniştit şi dornic de pace. Că mânia lui Dumnezeu va fi împotriva acestei coaliţii („mânia aprinsă I se va sui în nări” (Ezechiel 38:18)), şi va nimici prin groază, ciumă, sabie, sânge, ploaie năpraznică şi grindină, prin foc şi pucioasă. Şi versetul 23 spune: „Îmi voi arăta astfel mărimea şi sfinţenia, Mă voi face cunoscut înaintea mulţimii neamurilor, şi vor şti că Eu Sunt Domnul.” Vor şti atunci, adică în curând, dar va fi prea târziu. Toată tehnica de luptă modernă nu va valora nici cât un dolar ruginit atunci când Dumnezeu îşi va trimite grozăvia peste duşmanii Lui. Nu sunt arme împotriva ciumei, sau focului venit din cer ca o ploaie sau a grindinii cu pietre de un kilogram. Cine se ridică împotriva evreilor şi a creştinilor se ridică împotriva lui Dumnezeu.

În cartea Isaia, la capitolul 43, Dumnezeu face evreilor (şi creştinilor care sunt tot sămânţa lui Avraam prin credinţă în cel mai de seamă reprezentant al seminţiei lui Avraam, Domnul Isus Hristos) următoarea promisiune, promisiune care este veşnică: 1 „Acum, aşa vorbeşte Domnul, care te-a făcut, Iacove, şi Cel ce te-a întocmit, Israele!” Nu te teme de nimic, căci Eu te izbăvesc, te chem pe nume: eşti al Meu.” 2 Dacă vei trece prin ape, Eu voi fi cu tine; şi râurile nu te vor îneca; dacă vei merge prin foc, nu te va arde, şi flacăra nu te va aprinde. 3 Căci Eu Sunt Domnul, Dumnezeul tău, Sfântul lui Israel, mântuitorul tău! Eu dau Egiptul ca preţ pentru răscumpărarea ta, Etiopia şi Saba în locul tău. 4 De aceea, pentru că ai preţ în ochii Mei, pentru că eşti preţuit şi te iubesc, dau oameni pentru tine, şi popoare pentru viaţa ta.”

Ura aceasta împotriva evreilor şi a creştinilor are o explicaţie simplă, pe înţelesul tuturor. Prin căderea în păcat a lui Adam şi Eva, Satan a avut drept asupra omenirii, să stăpânească peste ea şi să îi chinuiască pe oameni. Dar, prin poporul evreu, Dumnezeu şi-a pus deoparte o naţiune care trebuia să se sfinţească, să fie altfel decât ceilalţi şi în mijlocul căreia să se nască un Mântuitor al omenirii, Cineva care, pin Jertfă adusă în sfinţenie, să nimicească puterea lui Satan şi să aducă eliberare omenirii întregi. Domnul Isus Hristos, născut în poporul evreu, din sămânţa lui Avraam, a zdobit puterea lui Satan şi a adus eliberarea omenirii întregi din robia lui. Prin urmare toată ura lui Satan se îndreaptă spre poporul din care s-a născut Hristosul şi spre poporul care, prin Hristos, l-a biruit pe cel rău. Ştiind aceasta să nu ne mirăm de poziţia Uniunii Europene care renunţă la Dumnezeu şi promovează păgânismul şi chiar satanismul.

Nu ştiu dacă autorităţile din România vor rezista la presiunile care se fac din partea Uniunii Europene pentru a ne distanţa de evrei şi de a ne alinia la politica antisemită care se promovează dar gestul guvernaţilor noştri (nu şi al Preşedintelui ţării şi a partidului din care face parte) de a se apropia de Israel trebuie să ne dea noi speranţe şi imbold de a ne ruga mai mult pentru ca această linie de prietenie cu poporul evreu să se întărească tot mai mult. Pentru că de aici ne poate veni binecuvântarea promisă de Dumnezeu lui Avraam: „Voi binecuvânta pe cei ce te vor binecuvânta şi voi blestema pe cei ce te vor blestema.

Sunt, iată, 70 de ani de când s-a împlinit promisiunea lui Dumnezeu că va strânge înapoi pe toţi evreii şi le va da ţara în care au locuit mii de ani, de la venirea lui Avraam în Canaan. Nicăieri în istorie nu s-a mai întîmplat o asemenea minune: după 2000 de ani de pribegie un popor să vină şi să se aşeze în ţara pe care a locuit-o cândva, cu toată împotrivirea care a fost. Acum „frunza de smochin” a frăgezit şi a înfrunzit (Matei 24:32) şi generaţia aceasta va vedea mari lucrări dar şi mari încercări, pentru că sfârşitul tuturor lucrurilor este aproape şi Cel ce l-a biruit pe Satan va veni din nou ca să-i nimicească pe toţi care au stat împotriva Lui şi a poporului Său sfânt. Să veghem şi să nu ne lăsăm atraşi în coaliţia monstruoasă care se face deja împotriva poporului evreu. Oricât de ademenitoare ar fi şoapta vrăjmaşului noi să rămânem tari în adevărul pe care îl ştim din Scripturi, să rămânem de partea poporului sfânt, şi să ne rugăm pentru liderii noştri politici ca să li se deschidă ochii şi să vadă binele, alegând partea bună a istoriei. Adică văzând în trecut mâna lui Dumnezeu în istorie, văzând că oricine s-a pus împotriva lui Dumnezeu a fost pedepsit, chiar şi poporul evreu în perioadele de apostazie (aşa ca Europa astăzi), să se trezească în ei o teamă sfântă de Dumnezeu şi să nu cedeze compromisului, oricâte promisiuni sau ameninţări ar primi din partea celor ce, conştienţi sau nu, luptă împotriva lui Dumnezeu. De aici, din această poziţie, nimeni nu mai are scăpare pentru că nimicirea este soarta lui Satan şi a celor ce îl urmează.

Autorul Psalmului 119 spunea: 63 „Sunt prieten cu toţi cei ce se tem de Tine, şi cu cei ce păzesc poruncile Tale.”

sursa : http://www.radiounison.ro/editorial/cu-cine-suntem-prieteni-la-sfarsitul-vremurilor.html

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu