Unul dintre lucrurile care ar trebui să ne producă o mare bucurie lăuntrică şi care ar trebui să se manifeste printr-o atitudine de mulţumire, este faptul că guvernanţii noştri au acceptat, în sfârşit, ca referendumul pentru modificarea Articolului 48 din Constituţia României să aibă loc în data de 7 octombrie 2018. Ne-am supărat din pricina faptului că s-a tot amânat acest demers şi ne-am rugat lui Dumnezeu să facă ca mai marii noştri să nu se mai împotrivească şi acum avem un mare motiv de bucurie: România are o şansă unică, extraordinară, rară printre toate popoarele lumii, de a hotărî într-o chestiune care deja a aprins lumea întreagă, este vorba despre definirea în termeni clari şi fără echivoc a noţiunii de căsătorie. Dorinţa celor peste trei milioane de români care au generat acest demers a fost şi este ca în Constituţie să se specifice clar, fără nici o posibilitate de interpretare, faptul că familia înseamnă unirea dintre un bărbat şi o femeie. Prin urmare, dacă la vot se prezintă un număr suficient de persoane şi majoritatea acestora se pronunţă favorabil acestei propuneri de modificare a Constituţiei (acum în Constituţie scrie că familia este unirea între soţi) atunci căsătoriile între persoane de acelaşi sex nu vor fi recunoscute pe teritoriul ţării, ceea ce ar fi un lucru extraordinar şi minunat. Spun aceasta nu dintr-un alt motiv ci doar din faptul că noi creştinii ştim că aceasta este voia lui Dumnezeu şi binecuvântarea noastră, ca naţiune, depinde de El şi mila Sa.
Deci, avem un mare motiv de bucurie dar şi o datorie sfântă (şi nu exagerez cu nimic) de a face tot posibilul pentru a mobiliza pe cât mai mulţi români să participe la acest demers. Duşmanii proiectului, simţindu-se ameninţaţi în atingerea obiectivelor lor de a aduce în ţară practici total străine de natura umană şi puternic dăunătoare societăţii, dispunând şi de puternice mijloace financiare şi tehnice, deja au început campania de denigrare a susţinătorilor familiei tradiţionale, adică aşa cum a lăsat-o Dumnezeu, şi tirul virulenţei atacului lor ne aşteptăm să crească. Nu trebuie să ne lăsăsm intimidaţi ci, continuând să ne rugăm lui Dumnezeu pentru o biruinţă deplină, să facem tot ce ne stă în putinţă pentru a convinge pe cât mai mulţi să se alăture acestui demers de modificare a Constituţiei.
Orice român care îşi iubeşte cu adevărat ţara, trecutul şi marii înaintaşi ce ne-au lăsat o moştenire sfântă, are acum obligaţia să participe la referendum şi să nu stea nepăsător. Orice român aflat în ţară sau în străinătate, oricât de mare ar fi efortul şi preţul care i s-ar cere, trebuie să participe la referendumul din 7 octombrie. De la Revoluţia din 1989 încoace nu a fost un moment mai important pentru ţară şi decisiv pentru binele şi viitorul ei. Dacă până acum nu am putut influenţa prin votul nostru destinele ţării, aşa cum ne-am fi dorit, şi dacă există o confuzie în privinţa liderilor politici care ne-au dezamăgit, de data aceasta opţiunea este una singură: „Da” pentru familia care are ca părinţi un bărbat şi o femeie. Este un moment istoric şi suntem datori să participăm la el votând pentru normalitate şi binele naţiunii. Să facem tot ce trebuie făcut, cu mulţumire şi laudă la adresa lui Dumnezeu care ne-a dat o şansă istorică. Omenirea va fi cu ochii pe noi (mai ales Uniunea Europeană care este tare supărată că am ajuns aici) dar noi creştinii, conştienţi de harul şi bunătatea lui Dumnezeu acordată nouă, trebuie să ştim şi că suntem responsabili de a fructifica acest moment şi de a arăta lumii întregi că nu vrem să mergem cu valul imoralităţii şi perversiunilor, oricât de meşteşugit ar fi acestea îmbrăcate în termenii toleranţei, progresului şi a dragostei de semeni. Un succes al poporului în modificarea Constituţiei în aşa fel încât doar căsătoriile între persoane de sex opus (bărbat şi femeie) să fie recunoscute, ar arăta că românii nu au fost orbiţi de propaganda neo-marxistă care a subjugat deja naţiuni întregi, naţiuni de la care te-ai fi aşteptat la altceva, atât din pricina realizărilor sociale, culturale, tehnice, dar mai ales având în vedere un frumos şi strălucit trecut creştin, trecut la care au renunţat cu furie. Noi românii, prin harul Domnului, nu ne putem baza pe nimic. Ni s-a luat cam tot şi suntem bălăcăriţi şi batjocoriţi chiar şi (şi mai ales) de cei ce spun că ne-au primit în Casa Europei şi că sunt de-ai noştri. Dar ce har că ne putem baza pe Dumnezeu şi că putem, prin El, să ne manifestăm în continuare ca şi creştini, ataşaţi valorilor date de Dumnezeu, alături de foarte puţinele popoare care mai fac acest lucru. Chiar avem mare motiv de bucurie.
Prin urmare, mulţumitori lui Dumnezeu că a făcut posibil acest moment, să ne mobilizăm cum nu am mai făcut-o vreodată, să folosim orice mijloace pe care le avem la dispoziţie şi să stăm alături de oricine se ridică pentru familie aşa cum a gândit-o Dumnezeu. Şi de la acest pas să mergem mai departe într-o ascultare de Dumnezeu mai adâncă, într-o apropiere de El mai profundă, conştienţi că doar aceasta este calea spre bine, pace, prosperitate şi siguranţă şi că definirea familiei conform învăţăturilor Scripturii nu este decât un pas ce trebuie urmat de alţii care să dovedească cu adevărat că naţiunea română este o naţiune creştină. Şi mai sunt mulţi paşi de făcut în această direcţie dar să nădăjduim şi pe mai departe în ajutorul şi mila lui Dumnezeu. „Ce este cu neputinţă la oameni, este cu putinţă la Dumnezeu.” ( Luca 18:27)
Autor: Dan Bercian
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu