Ceea ce mă întristează nu este neapărat faptul că referendumul nu a avut succes, deşi nu pot spune că sunt fericit în urma acestui referendum eşuat, cât faptul că şi românii au ajuns în situaţia de a fi condiţionaţi cum să gândească, de faptul că expunerea la sugestiile mass-mediei a dus la o adevărată revoluţie a modului de a vedea viaţa.
În zilele ce au urmat Revoluţiei din 1989, după ce unii şi-au dat seama de maşinaţiunile noilor lideri neocomunişti şi de faptul că s-a dus o propagandă de dezinformare a poporului, în stradă s-a auzit reproşul: „Aţi minţit poporul cu televizorul!” Era, însă, prea târziu.
Am crezut, aşa ca mulţi alţii, că referendumul va avea succesul dorit de inţiatori, motivul principal al acestei credinţe fiind faptul că Dumnezeu se va implica în mod supranatural şi-i va convinge pe oameni să meargă la vot. Am sperat că va face o minune, aşa ca în SUA la ultimele alegeri prezidenţiale. Dar Dumnezeu nu a făcut-o şi El ştie de ce. I-a lăsat pe români să facă ceea ce vor. Iar ei au ales sub influenţa sub care se află de aproape treizeci de ani, unii uitând de lozinca de după Revoluţie iar alţii neştiind de ea.
Duşmanii creştinismului îi acuză pe creştini că îi spală pe alţii pe creier prin învăţăturile lor, şi, lucru deosebit de periculos, că îşi spală copiii pe creier, învăţându-i credinţa în Dumnezeu. Veţi auzi aceasta în vremurile care vor veni. Dar faptul că oamenii sunt expuşi zilnic unor noi paradigme, că insistent li se toarnă în creier noi învăţături şi că se demolează toate principiile pe care viaţa s-a bazat până acum, principii care au asigurat bunul mers al societăţii, nu mai este spălare pe creier ci redefinire a valorilor.
Din nefericire România urmează un model al unei alte ţări din Europa, considerată până la un punct poate cea mai conservatoare ţară din continent, este vorba despre Irlanda. O ţară declarată creştină, cu o majoritate catolică, a ales în urmă cu câţiva ani să schimbe macazul. La consultarea ce a avut loc pe tema drepturilor pentru homosexuali Irlanda a spus „Da” căsătoriei dintre aceştia. Peste ceva vreme a spus „Da” şi avortului (cred că era singura ţară din Europa în care avortul mai era interzis). Între timp la conducerea guvernului a ajuns un prim-ministru declarat homosexual şi acum în Irlanda sunt proiecte legislative pentru a scoate din legislaţie orice referinţă la Dumnezeu şi credinţa creştină. Toate aceste schimbări grele au avut loc în doar câţiva ani, prin ofensiva mass-mediei, ofensivă la care irlandezii, oameni buni şi deosebit de amabili, au luat parte pasiv, primind noutăţile fără un spirit critic şi discernământ. Au fost condiţionaţi să gândească altfel decât au făcut-o până atunci, deşi nu aveau absolut nici un motiv să facă aceasta.
Aşa s-a întâmplat că în ultimii ani am făcut mai multe călătorii în Irlanda. Într-una dintre aceste călătorii am observat o agitaţie neobişnuită între irlandezi. Aceasta provenea din faptul că autorităţile au hotărât ca irlandezii să plătească pentru apa pe care o consumau în casele lor. Până în acel moment ei nu au plătit pentru acest serviciu care era asigurat gratuit de către stat. O mare revoluţie a avut loc în Irlanda din această pricină şi lupta a durat mult, undeva spre un an de zile. Guvernul a pornit hotărât în a pune taxă pe apă, a introdus în toate casele contoare de apă, investind destul de serios, dar irlandezii nu s-au lăsat. Am văzut străzi blocate unde oamenii făceau cu schimbul de pază pentru a nu putea pătrunde lucrătorii care puneau contoar. Au pus bannere prin care irlandezii îşi exprimau nemulţumirea şi indignarea faţă de o astfel de măsură considerată inumană şi atac la un drept al omului: accesul gratuit la apă. În final populaţia a biruit şi guvernul a cedat, cu toată investiţia făcută.
Văzând ce s-a întâmplat în aceste zile în România, referendumul eşuat, mi-am adus aminte de Irlanda. Irlandezii au dus o luptă îndârjită care a durat cam un an de zile, dacă nu mai mult, pentru apa cea de toate zilele dar au renunţat atât de uşor la Apa vieţii care este Isus Hristos, apă care tot gratis o primeau şi care i-a răcorit şi săturat sute de ani. Sub puternica influenţă a mass-mediei irlandezii au cedat, au renunţat la cel mai mare drept pe care îl aveau la viaţă şi au ales, şi prin raportarea la avort, moartea. Iar biserica catolică majoritară din Irlanda nu s-a implicat în această luptă, aşa cum nu s-a implicat nici în lupta pentru referendumul din România.
Este aproape de necrezut şi de neînţeles cum oamenii, influenţaţi de diferite medii, aleg prost şi cu consecinţe dintre cele mai grave în cele mai importante aspecte ale vieţii şi se implică uneori până la mari sacrificii în cauze lipsite de importanţă. S-a spus şi în România în aceste zile că refrendumul nu este important, că importante sunt spitalele şi autostrăzile. Chiar dacă şi acestea au rostul lor totuşi a pune accentul pe ele şi a neglija latura mult mai importantă, de natură spirituală, este grav. Statisticile spun că bolile de natură psihică se înmulţesc cu cea mai mare repeziciune. Nu cred că face cinste unui popor mulţimea spitalelor psihice sau care se ocupă de alte boli. Mult mai benefic ar fi prevenirea bolilor şi nevoia de cât mai puţine spitale, o populaţie sănătoasă şi psihic şi trupeşte.
Chiar dacă refrendumul pentru familie a eşuat există şi un motiv de mulţumire şi chiar de bucurie: aproape patru milioane de români nu au fost intoxicaţi de propaganda de partid furibundă ce s-a dus. Acesta este chiar un miracol, o minune, având în vedere spălarea pe creier ce se face de aproape treizeci de ani prin mass-media. Şi, deşi este un motiv de bucurie, trebuie să fie şi un semnal de alarmă pentru conducătorii cultelor religioase, în special pentru biserica ortodoxă majoritară dar nu numai. Cei mai mulţi aşa zis creştini, declaraţi la recensământ, au dovedit că nu urmează semnalele date de biserică ci semnalele şi instrucţiunile date de mass-media şi care este, în proporţie covârşitoare, anticreştină. Şi aceasta se întâmplă într-o ţară declarată creştină, una care părea conservatoare din acest punct de vedere. Constatăm acum, după referendum, că lucrurile stau cu totul altfel. Liderii tuturor confesiunilor creştine din România au şi ei vina lor, şi nu vorbesc de cei ce au boicotat referendumul. Dar ceilalţi lideri creştini trebuie să realizeze că aşa zişii creştini nu mai sunt influenţaţi de învăţăturile Sfintelor Scripturi ci de alte învăţături, drăceşti chiar, la care se expun toată ziua. Iar liderii sunt vinovaţi pentru felul în care au condus poporul, au trăit şi au militat pentru cauza sfântă a Evangheliei, mulţumindu-se cu numărul declarat din catastife. Însă niciodată creştinii adevăraţi nu se identifică după listele de apartenenţă la un cult sau altul ci după felul în care Îl urmează pe Hristos. Şi întotdeauna aceştia au fost puţini. Realitatea aceasta trebuie să ne mângâie acum chiar dacă consecinţele alegerii făcute la acest referendum le vom vedea în viitor şi nu vor fi benefice pentru societate.
Adevărul este acesta: sub influenţa duşmanului sufletelor noastre, înşelaţi fiind de o propagandă mincinoasă, oamenii – marea lor majoritate – întotdeauna au ales greşit şi eu cred că şi de data aceasta. Poate, peste mulţi ani, vor avea mai multe spitale sau mai multe autostrăzi dar veţi vedea că nu vor fi mai fericiţi. Când cineva Îl părăseşte pe Hristos, Apa vie (şi referendumul acesta a fost o părăsire a Lui), va trudi după o apă care nu satură niciodată. Cei înţelepţi să ia aminte şi, ieşind de sub influenţa distrugătoare a dezinformării ce se duce azi cu furie, să privească la Hristos.
Un irlandez implicat în viaţa politică din vremea lui, autor, orator, filozof, pe numele Edmund Burke (1729-1797), a spus: „Pentru ca răul să triumfe este suficient ca oamenii buni să nu facă nimic”. Luând aminte la aceste cuvinte să ne aducem aminte că sloganul din zilele referendumului a fost: „Staţi acasă. Nu mergeţi la vot.” Iar Domnul Isus, cel mai mare Învăţător care a existat vreodată pe acest pământ a spus: „Eu Sunt Lumina lumii; cine Mă urmează pe Mine, nu va umbla în întuneric, ci va avea lumina vieţii.” Din nefericire oamenii azi nu mai iau aminte la învăţăturile celor înţelepţi şi preţuiţi odată, sau la cuvintele lui Dumnezeu, ci urmează modelul vedetelor din muzică sau televiziune.
Omul iubit de Dumnezeu, David, scria în Psalmul 29: „10 Domnul stătea pe scaunul Lui de domnie când cu potopul, şi Domnul împărăţeşte în veci pe scaunul Lui de domnie. 11 Domnul dă tărie poporului Său, Domnul binecuvântează pe poporul Său cu pace.” Conform acestui cuvânt venit din partea lui Dumnezeu înseamnă că Dumnezeu a fost şi este pe tronul Său de domnie şi cu ocazia referendumului ce a trecut. Să privim la El şi să ne lăsăm influenţaţi de El. Numai lumina Sa ne va ajuta să biruim întunericul ce se face tot mai gros.
Dan Bercian - http://www.radiounison.ro/editorial/de-ce-a-esuat-referendumul-pentru-familie.html
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu