Îndemnuri scrise de A.W.Tozer

1. Straduieste-te sa treci dincolo de o simpla tanjire a gandului. – Fa-ti fata ca o cremene si incepe sa iti pui in ordine viata. Orice om este atat de sfant pe cat isi doreste sa fie. Dar dorinta trebuie sa fie, intr-adevar, irezistibila.

2. Leapada orice obicei necrestin. – Daca alti crestini il practica fara sa ii mustre constiinta, poate ca Dumnezeu te cheama pe tine sa te apropii mai mult de El decat sunt dispusi acesti alti crestini sa o faca. Aminteste-ti cuvintele: “Altii au voie, tu nu”. Nu condamna si nu critica, ci cauta o cale mai buna. Dumnezeu te va onora.

3. Adu-L pe insusi Hristos in centrul inimii tale si pastreaza-L acolo in mod continuu. – Doar in Hristos vei gasi implinire totala. In El poti fi unit cu Dumnezeu intr-o constienta lucida, vitala.

4. Deschideti inima pentru Duhul Sfant si invita-L sa te umple. – O va face. Nu lasa pe nimeni sa iti interpreteze Scriptura in asa fel incat sa elimine darul Tatalui, Duhul. Fiecare om este atat de plin de Duhul pe cat vrea sa fie.

5. Poarta-te mai aspru cu tine si mai bland cu altii. – Poarta-ti crucea, dar nu pune niciodata una pe spatele altcuiva. Cultiva partasia cu Dumnezeu prin rugaciune, smerenie, ascultare si renuntare la sine.

Biserica şi corectitudinea politică

Păcatul este cel ce îl desparte pe om de Dumnezeu. Conflictul omului cu Dumnezeu şi tot şirul lung de suferinţe ce au urmat, a început cu primul păcat. Şi conflictul se încheie iar omul intră din nou într-o stare de har şi pace prin credinţa în Domnul Isus Hristos, prin revenirea sub autoritatea lui Dumnezeu, prin rezolvarea problemei păcatului.

Oricâte căi şi-ar imagina omul spre a intra în graţia lui Dumnezeu, acestea nu au nici o valoare dacă nu Îl pun pe Hristos în centrul ispăşirii, iertării, şi nu ţintesc în păcat. În păcatul trecut şi înfăptuit sau în cel posibil de înfăptuit de aici înainte. Satan ştie bine lucrul acesta. Aşa că el atacă pe două fronturi: (1) să-i ţină pe oameni departe de Hristos şi (2) să îi facă să fie toleranţi, îngăduitori, cu păcatul. El vrea ca oamenii să nu creadă în Hristos, şi nu îl deranjează dacă aceştia au o anumită străduinţă spre moralitate, ori, dacă totuşi ajung să creadă (cel puţin să aibă o formă de credinţă), să fie cât mai îngăduitori cu păcatul, spunând că harul lui Dumnezeu acoperă totul.

De ce sunt disprețuite familiile cu mulți copii

Am crescut într-o familie alături de alți cinci frați și nu o dată am fost jigniți de anumiți vecini, de anumiți profesori, de oameni de nimic care vedeau într-o familie cu mulți copii o anomalie. Auzeam mereu vorbe de ocară despre părinții mei care sunau cam așa: “Ce se înmulțesc ăștia ca iepurii!”; “Ăștia știu doar să facă copii!”; “Oare ce le-or da să mănânce la bieții copii?” Acestea sunt doar câteva dintre sutele de jigniri auzite ca și copil, oare părinții mei câte au auzit? De unde vine sila aceasta la români față de familiile cu mulți copii, când aceste familii ar trebui să fie puse pe piedestalul societății.