marți, 12 mai 2020

Dragostea care ucide Adevărul sau cum să ne ”drogăm cu iarba satanei”


Curentul hippy a apărut în Statele Unite în jurul anului 1960 ca o mișcare împotriva valorilor culturale, având în vedere că încă Biblia se preda în școli la acea vreme. Tinerii, în mod special, atinși de acest curent demonic foloseau marijuana, anumite droguri halucinogene, ascultau muzică sub influența drogurilor și trăiau așa numita revoluție sexuală, o destrăbălare în masă care demola orice valori ale societății acelor vremi. Era un fel de dragoste și toleranță prin distrugerea oricăror valori creștine, ceea ce a dus la o decădere morală a societății, în câțiva ani urmând scoaterea Bibliei din școli și niște generații de oameni lipsiți de discernământ care au urmat, pregătind în timp calea spre un socialism sălbatic, o îndepărtare a poporului din Statele Unite, de Dumnezeu.

Cam așa văd starea de astăzi, în mijlocul comunității noastre evanghelice, unde se propovăduiește o dragoste și o toleranță falsă în detrimentul Adevărului, mergând până acolo încât desființează Biblia înălțând dragostea aceasta ”hipiotă”, ca standard nou al creștinului sau a Bisericii.

Am îndrăznit să analizez câteva stări existente în comunitățile evanghelice de limbă română, chiar cu riscul de-a umbla unii cu “satârul” după mine ca să-mi ”taie capul”.

1. Când condamni păcatul, ești imediat atacat de acești „hipioți” creștini, condamnându-te că n-ai dragoste și produci dezbinare

Totuși standardul sfințeniei lui Dumnezeu nu s-a schimbat, rămâne același descris și prezentat de Cuvântul Scripturii. Dacă cu ani în urmă divorțul într-o biserică era o mare problemă și-o rușine, astăzi deja e o obișnuință, toată lumea ridică din umeri și de dragul dragostei e tolerat.

Biblia nu ne prezintă astfel de schimbări de standard, ci dimpotrivă, profeții Vechiului Testament au strigat împotriva păcatului și au plătit cu viața, Ioan Botezătorul a strigat împotriva păcatului și a plătit cu viața, apostolul Pavel a condamnat păcatul și probabil în multe circumstanțe n-a fost privit cu ochi buni, Domnul Isus condamnă păcatul din anumite biserici prezentate în Apocalipsa lui Ioan și pot da multe exemple asemănătoare.

De ce astăzi unii cred că dacă cineva condamnă păcatele existente în Biserică n-ar avea dragoste? Bineînțeles că datorită faptului că ei folosesc dragostea, ca un pretext să poată trăi în această stare, specifică vremurilor din urmă. Oamenii aceștia se hrănesc cu această „iarbă a satanei” care să-i țină într-o ceață a minții și sufletului, ca să trăiască în păcat în continuare. Un om care are Duhul Sfânt și vede starea aceasta de deteriorare a standardelor și a sfințeniei cerută de Dumnezeu, nu poate să tacă, ci îl doare de starea Bisericii.

2. Când condamni erezia sau ereticul, imediat ești atacat de acești “hipioți” creștini, acuzându-te că n-ai dragoste și produci tulburare

Totuși Biblia este clară cu privire la Adevărul Scripturii, Ea nu s-a schimbat, e aceeași și nu o să se schimbe niciodată.

Circulă azi fel de fel de erezii, teologia prosperității, fenomenul nou apostolic de la Redding, circ cu vindecări miraculoase, adevărate spectacole rock în biserici, umanism, socialism, neocalvinism, crislamism, ecumenism etc, care mai de care mai năstrușnice.

Apostolul Pavel, la fel și Domnul Isus și alții au fost foarte categorici cu privire la erezie, eretici, numindu-i lupi răpitori, câini, scrijelați etc. Nu pentru că n-au fost iubiți acei oameni sau că ar fi existat în inima Domnului și apostolilor ură, ci pentru gravitatea otravei împrăștiate de eretici. Otrava ucide și să nu spui Adevărul, te face părtaș acelui eretic și lipsit de dragoste pentru frații tăi în credință.

Dacă cumva ai îndrăznit să zici ceva, imediat “hipioții” creștini te acuză că n-ai dragoste, încearcă să te reducă la tăcere, parcă ei ar intra în inima și mintea ta și ar știi ce-i acolo. Totuși Domnul știe și cunoște inima fiecăruia și El judecă ce are fiecare în inimă.

Lipsa de discernământ bazată pe necunoașterea Scripturii, învățătura greșită, imaturitatea spirituală, prezente în multe biserici, face ca mulți azi să cadă pradă ereziilor și ereticilor, să umple și să aducă gură cască mii și mii de oameni ca pradă pentru acești lupi răpitori.

Oamenii aceștia se hrănesc cu această “iarbă a satanei”, frumos ambalată și servită de aceste vedete, așa zise evanghelice.

3. Când condamni ecumenismul și crislamismul, deja ai atentat la unitatea bisericilor, imediat ești sub tirul acestor ”hipioți” creștini.

Este extraordinar cum dintr-o dată comunități creștine evanghelice iau parte la adunări ecumenice, cu catolici, ortodocși, islamici, pregătiți categoric pentru agenda anticristului. Să ferească Dumnezeu să condamni aceste întâlniri ”nevinovate”, dacă le condamni imediat ”hipioții” te atacă ca lipsit de dragoste, cică și ei sunt creștini, au și ei dumnezeul lor, însă se află la o creștere spirituală diferită față de noi evanghelicii. Dragostea acestor oameni este atât de falsă și așa orbire le-a adus, încât nu mai pot distinge că acești semeni ai lor predică o altă evanghelie și ei atât de ușor le cad pradă, ei sunt fermecați de misticismul cultelor istorice și de minciunile păcii propovăduite de anumiți imami.

Deși Biblia e clară și privitor la acest aspect, orbirea acestor oameni care flutură dragostea înțeleasă de ei ca și standard, duce credincioși și comunități întregi pe o cale care duce spre pierzare sigură.

Nimeni nu-i absurd, legalist și lipsit de discernământ spiritual, ca să nu înțeleagă Dragostea care vine din Dumnezeu și prin Duhul Sfânt! Fiecare am fost în mocirla păcatului și acolo ne-a găsit Hristos, a avut milă de noi, ne-a salvat, ne-a curățat, ne-a sfințit, ne-a așezat în Trupul Său și ne iubește cu o iubire veșnică.

La fel și noi în biserică trebuie să iubim orice om, însă nu păcatul, nu erezia, nu chipul lumii în mijlocul bisericii. Iubirea și dragostea semenilor nu schimbă Standardul și Sistemul de valori al lui Dumnezeu prezentat în Scriptură. Adică, Dragostea turnată în noi prin Duhul Sfânt acoperă o sumedenie de păcate, însă nu ucide Adevărul, nu tolerează păcatul, nu spune lasă-l să păcătuiască și închide ochii. Să crezi așa ceva înseamnă să te „droghezi” cu ”iarba satanei”, să ai o dragoste falsă.

Dragostea din Dumnezeu acoperă păcatul în sensul că îl vezi că păcătuiește, te apropii și-i spui, te oferi să-l ajuți să iasă din păcat și te rogi cu el, stăruiești pentru ridicare și te bucuri de biruință și-o viață nouă în Hristos. Dacă păcatul sau erezia continuă însă sau deja este ceva public, atunci trebuie să proclami Adevărul, să strigi pericol, ca să nu cadă și alții în cursa satanei.

Dragostea lui Dumnezeu nu e lipsită de dreptate! Dragostea lui Dumnezeu a însemnat să dea pe Unicul Său Fiu să moară pentru noi, deci nu-i ieftină, nu-i lipsită de dreptate!

Dacă n-au scăpat cei ce n-au vrut să asculte pe Cel ce vorbea pe pământ, cu atât mai mult nu vom scăpa noi, dacă ne întoarcem de la Cel ce vorbește din ceruri, ne spune Duhul Sfânt prin Epistola către Evrei.

Atunci cum rămâne dragul meu cititor? Cum rămâne dragii mei frați? Dragostea nu ucide Adevărul niciodată, Dumnezeu n-a dat pe Unicul Fiu ca noi să trăim în păcat și erezie și să ne lamentăm cu o dragoste falsă, de tip hipiot, Dumnezeu este Dragoste, plin de milă însă este și Adevăr, Dreptate. În Dragostea Lui, Dumnezeul Bibliei pedepsește, tocmai pentru faptul că e Drept și ne iubește. Însă pe cei care se leapădă de El, o iau razna, se împietresc în păcat și în erezii nimicitoare, El îi poate lăsa în voia minții lor blestemate.

Trăim vremuri grele, vremuri de îndepărtare de Dumnezeu, vremuri în care mulți se leapădă de credința adevărată, prigoana și cernerea parcă se întrevede într-un viitor nu prea îndepărtat, întrebarea care ne-o punem este ce vrem de fapt? Vrem să ajungem în Cer cu adevărat, vrem să umblăm pe calea strâmtă a pocăinței? Atunci trebuie plătit prețul. Cred că trăim vremea în care ‘hipioții creștini” au devenit o majoritate, ura împotriva celor care îndrăznesc să predice Norma Scripturii, Adevărul, este tot mai intensă. Numai cei care rabdă până la capăt și plătesc prețul, vor primii cununa în veșnicii.

De fapt dragostea astăzi, nu mai este Dragostea biblică, ci este una falsă, una rece, răcită din pricina fărădelegii. Dragostea rece este una falsă, periculoasă, de fațadă, la modă, fluturată și plimbată în parade la servicii, însă doare, nimicește, vrea să ucidă Adevărul, insensibilă la păcat.

Mă rog personal ca Domnul să toarne dragoste în inima mea prin Duhul Sfânt, să pot iubi orice om, însă să nu iubesc păcatul, erezia, minciuna, ecumenismul și să rămân în Hristos în vremuri ca acestea, El care este Turnul de scăpare, să calc pe urmele Lui, pe calea strâmtă a pocăinței, ca într-o zi să pot ajunge la locul pregătit de El pentru cei care-L iubesc și rămân sub autoritatea Lui. La fel doresc pentru fiecare cititor și pentru Bisericile evanghelice sau neoprotestante de pretutindeni.

Simion Ioanăș, https://paginacrestina.wordpress.com/2020/05/11/dragostea-care-ucide-adevarul-sau-cum-sa-ne-drogam-cu-iarba-satanei/

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu