Barnaba ii indemna pe noii credinciosi sa ramana cu tarie alipiti de Domnul. Unii pot cunoaste o lunga perioada de bucurie din momentul convertirii lor, dar Dumnezeu cunoaste inimile noastre, si El stie cat de repede am putea sa contam pe bucuria noastra si nu pe Hristos. El este centrul vietii noastre, tinta noastra, si nu bucuria noastra. Sa nu lasam ca bucuria sa ne faca sa uitam care este sursa. Este bine si frumos sa experimentam bucuria. Dumnezeu sa ma pazeasca sa spun un singur cuvant impotriva ei. Pentru a afla putere noi nu ne bazam pe ea. Poate exista pericolul ca bucuria sa ne faca sa uitam cat suntem de dependenti de Domnul in fiecare clipa.
Dependenti de El: ramaneti alipiti de El din toata inima voastra. Am vazut multi crestini atat de plini de bucurie incat ei gandeau ca nu mai au pacat in ei. Este adevarat, pacatul nu mai locuieste in voi; dar carnea este totdeauna in voi, pana la sfarsit. Vechiul trunchi este acolo, si veti vedea ca daca nu sunteti atenti, daca viata divina nu este cultivata privind spre Hristos pentru a va hrani cu El, acest trunchi vechi va produce mugurii sai. Din ei nu poate iesi niciun rod bun. Doar cel nou poate aduce roada pentru Dumnezeu.
Desi carnea este inca in voi, nu va ocupati cu ea, ci fiti ocupati cu Hristos - ramaneti alipiti de El. Si daca sufletele voastre nu se indeparteaza de acest adevar: Hristos va fi viata voastra si tinta acestei vieti (Gal. 2:20). Pe masura ce cresteti in cunoasterea Sa, o bucurie mult mai profunda decat cea de la convertire se va dezvolta. Il cunosc pe Hristos de treizeci sau de patruzeci de ani, si pot sa spun ca am acum mai multa bucurie ca la inceput; remarcati ca apa care curge prin campie este mult mai adanca, mai linistita si mai utila pentru culturi.
"Privesc toate aceste lucruri ca o pierdere, fata de pretul nespus de mare al cunoasterii lui Hristos Isus, Domnul meu. Pentru El am pierdut toate si le socotesc ca un gunoi" (Filip. 3:8).
Barnaba indemna pe credinciosii din Antiohia sa "ramana cu o inima hotarata alipiti de Domnul". O inima abatuta este ceva groaznic pentru crestin. Atunci cand sunt plin de Hristos nici inima si nici ochii mei nu vor fi atrasi de lucrurile lumii: ele devin "o pierdere". Daca Hristos locuieste in inima voastra prin credinta, nu se va pune intrebarea: Ce este rau in aceasta sau in aceea, ci mai degraba: Fac eu aceasta pentru Hristos? Poate locui Hristos in mine impreuna cu aceasta?
Nu lasati ca lumea sa patrunda si sa va abata gandurile. Ea face multe promisiuni pe care nu le poate tine. De fapt, inima voastra este prea mare pentru lume: aceasta nu poate s-o umple; dar inima voastra este prea mica pentru Hristos, caci El a umplut cerurile. De aceea El va umple inima voastra pana va face sa dea pe dinafara.
Remarcati ca acesti crestini trebuiau sa ramana alipiti de Domnul - nici de lege, nici de traditie, ci de Domnul. El stie cat de inselatoare este inima noastra, si cat de repede locul Sau este ocupat cu lucruri nefolositoare. Trebuie sa invatati ce este in inima voastra. Ramaneti aproape de Dumnezeu, si in harul Sau, si veti invata de la El sa va cunoasteti inima; altfel, veti invata de la cel rau prin ispitele prin care va va face sa cadeti. Dar Dumnezeu este credincios, si daca v-ati indepartat de El, si alte lucruri au reusit sa va impietreasca inima, si daca vreti sa va intoarceti la El, Dumnezeu spune ca vrea sa va ajute si sa va elibereze.
Cat de neatenti ati putea fi, oricat de departe ati putut merge, intoarceti-va la El. Sa nu va indoiti de bucuria Sa vazandu-va ca va intoarceti; incredeti-va in dragostea Sa; Uitati-va cu groaza la pacatul care va indepartat. Dar nu faceti greseala sa va indoiti de dragostea Lui, asa cum nu ati vrea sa jigniti un sot sau o sotie care va iubeste indoindu-va de dragostea sa. Fie-va groaza de voi insiva, dar amintiti-va cat de mult v-a iubit El, si va v-a iubi pana la sfarsit. Nu va indoiti de lucrarea Sa, nu va indoiti de dragostea Sa.
Autor: J.N.Darby, Din calendarul "Seigneur est proche" (Domnul este aproape).
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu