Unele state îți ia copilul, dacă nu-l lași să crească cum vrea statul și cum vrea copilul, și nu-i faci toate poftele!
Trăim zilele acelea în care oamenii pe care părinții noștri îi catalogau medical ca fiind dezechilibrați sexual și mintal, tocmai ei să fie lăsați să predea educație sexuală de la grădiniță până la liceu.
Pentru părinţi şi nu numai,
Având în vedere ce se întâmplă în lume şi cunoscând parţial ce se pregăteşte, vă chem la rugăciune.
Deşi am mai făcut-o, vă chem cu cea mai mare seriozitate să ne rugăm insistent, consecvent şi multiplu pentru protecţia copiilor noştri. Sunt vremuri de bătălie spirituală fără precedent. Nimeni, niciun tânăr, bunic sau părinte nu îşi poate permite indiferenţa. Nimeni, niciun slujitor duhovnicesc sau creştin de rând nu are dreptul să creadă că nu va fi afectat. Apoi, vă îndemn pe toţi la acţiune. Indiferent cât de aglomeraţi sunteţi, cu înţelepciune duhovnicească, pregătiţi-vă copiii şi nepoţii pentru ceea ce vor auzi. Dacă nu li s-a spus încă, li se va spune foarte curând că nu este sigur dacă sunt băieţi sau fete.
Și, când stați în rugăciune, să iertați, dacă aveți ceva împotriva cuiva, pentru ca și Tatăl vostru care este în ceruri să vă ierte greșelile voastre.
Marcu 11:25
Două lucruri sunt necesare pentru ca rugăciunile noastre să fie ascultate și împlinite: credința cu referire la Dumnezeu și iertarea cu referire la alții. Domnul Însuși a pus aceste două lucruri împreună, iar ceea ce El a pus împreună omul nu trebuie să despartă. Alte locuri din Scriptură ne învață același lucru, ca de pildă 1 Timotei 2.8: „fără mânie”, fără resentimente față de alții, „fără îndoieli”, însă cu credință în Dumnezeu. Aici poate fi secretul pentru multe rugăciuni neascultate. Doi frați îngenunchează în aceeași strângere pentru rugăciune; faptul că sunt acolo arată că au ceva credință în Dumnezeu, însă au gânduri rele și neiertătoare unul față de celălalt – în consecință, rugăciunile lor sunt cuvinte deșarte și goale.
Se bucură.
Toată drama ei pare că a încetat.
În staul se simte în siguranță.
Și își imaginează un viitor frumos.
Liniște.
Iubire.
Înțelegere.
Apreciere.
Respect.
Însă într-o zi se împiedică și se rănește la picior.
Șchiopătează.
O doare.
Se așteaptă ca celelalte oi să o înțeleagă…
Să o ajute.
Să îi fie alături pe parcursul vindecării.
Se întâmplă însă altceva…
Cineva o mușcă…
O mușcă din nou…
Și altcineva.
Tot mai multe mușcături…
În jur sunt doar oi.
Și oile nu mușcă.
Apoi înțelege.
Nu sunt oi.
Au doar haine de oaie.
Rana de la picior a trecut.
Acum dor mușcăturile…
Și nu încetează.
Lupii nu pot să nu muște.
Asta îi dă de gol.
Sunt lupi în haine de oaie.
Sunt sănătoși.
Sunt lupi.
=Dănuț Obageanu=
Mai întâi, răspunsul meu este că răsplata deplină ne aşteaptă atunci când vom părăsi acest trup de carne, ca să adormim în Isus, pentru ca duhul nostru să fie totdeauna cu Domnul. În această stare, vom gusta deplina fericire a duhului; răsplată şi mai deplină ne aşteaptă însă atunci când Domnul va veni iarăşi şi va chema din mormânt trupul nostru, pentru ca în trupuri înviate (sau schimbate, dacă trupurile noastre nu voi fi atunci în mormânt) să-L întâmpinăm în văzduh şi după aceea să luăm parte la Împărăţia Lui slăvită, când va veni aici pe pământ. Atunci vom vedea faţa Aceluia pe care Îl iubim şi vom fi cu El, atunci vom fi trup, suflet şi duh, uniţi pentru totdeauna cu Dumnezeul nostru. Această bucurie negrăită este răsplata deplină a alergării noastre înspre aripile Domnului.
