marți, 1 ianuarie 2013

Teama de Dumnezeu


   Prin înfruptarea din pomul interzis, celor dintâi oameni li s-au deschis ochii şi inima prin cunoasterea binelui si raului. (Gen. 3. 3-6).    Însă ceea ce pentru Adam şi Eva a părut a fi o oportunitate-accederea la înţelepciune în detrimentul ascultarii de interdicţia Creatorului-pentru Dumnezeu, actul de indisciplină a constituit prilejul de a le revela şi releva ariditatea inimii evidenţiată prin absenţa temerii, a respectului şi a recunoştinţei cuvenite Creatorului. (Gen. 3.7) .
   Etimologic cuvântul conştiinţă este definit ca ştiinţă concomitentă şi este facultatea omului de a se raporta la idealul său. Confruntarea dintre omul prevenit de cugetul său de condiţia lui reală deplorabilă şi Dumnezeu care este desăvârşit, a produs aceea teamă în om concretizată prin tendinţa acestuia de a se ascunde de Faţa Lui. (Gen. 3.8) .
    Înzestrat cu instinctul de conservare stimulat de conştiință-fiecare om este predispus să adopte aceiaşi stratagemă. Pentru a-şi reprima teama generată de conştientizarea faptului că „ochii Domnului sunt aşa de curaţi, că nu pot să vadă răul” (Ier.17:9), unii oameni recurg la diferite stratageme: ateism, religie, iar ceilalţi la singura soluţie viabilă: creştinismul, unica opţiune fericită.
   Segmentul uman care-L sfidează pe Dumnezeu, îşi revendică calitatea de atei, dar nu se pot justifica „fiindcă ce se poate cunoaşte despre Dumnezeu, le este descoperit în ei, căci le-a fost arătat de Dumnezeu