In naivitatea lor, o mare parte a pocaitilor cazuti intr-o idolatrie de care nu se vor vindeca niciodata nu vad cum ar fi posibil ca eroii lor spirituali sa cada in pacat. Cineva spunea cu patos : “chiar de mi-ati aduce dovezi, eu tot nu voi crede. Voi spune ca dovezile sunt falsificate.’’ Adica, indiferent de realitate, eu cred ce vreau sa cred si vad ce vreau sa vad. Ingustimea asta, care este o puternica dovada de retard spiritual si intelectual, creaza atata confuzie ca ajungi sa te intrebi : oare pe ce lume traim ?
Unul dintre argumentele folosite cel mai des pentru a justifica necredinta in pacatul idolilor spirituali este acesta : cum poate un om care traieste in pacat sa predice cu asemenea har si mii de oameni sa se intoarca la Hristos prin El ? Ei bine, uite ca poate !
Hristos vorbeste de oameni care au facut minuni, care au prorocit, care au scos draci, care au predicat cu ravna mare si care, totusi, vor fi aruncati in intunericul de afara. De ce ? Pentru ca au iubit si faradelegea. Au trait in pacat. Nu exista indoiala ca asa ceva se poate intampla cu adevarat, chiar daca avem impresia ca lumea noastra e ori alba ori neagra. Adica daca prorocesti nu poti pacatui, sau daca predici cu pasiune nu ai cum sa fii un netrebnic. Complexitatea fenomenului este atat de mare, incat uimeste intreaga noastra intelegere. Desi nu ar trebui ca din acelasi izvor sa iasa si apa dulce si apa sarata, realitatea este ca se poate. Poti sa predici pentru Dumnezeu si sa traiesti doar pentru placerile tale. Poti proroci bine-merci si sa fii mort in faradelegile tale.
Pavel vorbeste despre predicatorii care predica din duh de cearta, din slava desarta si ne spune ca pana si slujitorii diavolului se pot transforma in slujitori ai neprihanirii. Iuda vorbeste despre ‘’stanci ascunse’’, despre slujitori contrafacuti, camuflati, pe care masele de credinciosi ii idolatrizeaza si ii poarta din loc in loc, cum plimba taranii ursul iarna, din sat in sat. Celebritatea are frumusetea ei !
Am putea sa folosim destule exemple biblice pentru a justifica realitatea prezentata : se poate sa traiesti in pacat si, in acelasi timp, sa slujesti in asa fel incat masele sa te idolatrizeze, sa nu vada realitatea in care traiesti si chiar daca o vad sa nu o accepte. Predicatorii celebri si-au dezvoltat in timp tehnici imprumutate din lumea iluzionistilor, a magicienilor. De multe ori ei vand iluzii, care par bazate pe adevar si care nu fac altceva decat sa produca dependenta in cei care ii asculta. Sa spui ca te lasi de pocainta pentru X a pacatuit este o dovada de spalare de creier. Imi este frica sa nu avem mai multi zombi spirituali prin biserici decat ne imaginam.
Si, totusi, cum se poate ca cel ce traieste in pacat sa-i scoata pe altii din pacat ? Si cum pot avea un asemenea har cand predica, de pot influenta mii de oameni, dar pe ei sa nu se schimbe ?
Lansez o teorie si va provoc sa va ganditi la ea : responsabil de ‘’harul’’ lor este ceea ce eu numesc ‘’sindromul Rasputin’’. Sa ma explic.
Rasputin (1869 – 1916) a fost un mistic rus, apropiat al tarului Nicolae si al tarinei Alexandra, care a fost denumit si ‘’calugarul nebun’’. Se spune despre el ca ar fi avut puteri miraculoase. Printre altele, s-a spus ca l-ar fi vindecat – prin puterea rugaciunii si a credintei – si pe copilul tarului, care suferea de hemofilie. Altii il socoteau un fel de profet. Individul acesta a avut mare succes printre aristocratele vremei, pe care le ajuta sa experimenteze harul iertarii. Rasputin sustinea ca pentru a experimenta harul iertarii trebuie sa experimentezi pacatul, asa ca isi ajuta discipolele (femei aristocrate) sa pacatuiasca, culcandu-se cu ele. Dupa ce comiteau pacatul se pocaiau, atat el cat si femeile cu care experimenta tot felul de orgii sexuale. El spunea ca smerenia poate fi atinsa doar prin autopervertire. Adica experimentarea pervertirii te ajuta sa-ti dai seama de nimicnicia ta, de pacatosenia inimii tale si lucrul acesta va produce in tine in puternic sentiment de smerenie. Dobandirea harului divin prin afundarea in pacat a fost una dintre invataturile lui fundamentale. Ciudat personaj ! In cele din urma a fost asasinat.
Sindromul Rasputin nu este ceva nou. Pe timpul lui Pavel circula vorba ‘’sa pacatuim mereu ca sa se inmulteasca harul’’, iar Pavel a raspuns prompt : ‘’fereasca Dumnezeu !’’
Sindromul Rasputin le dezvolta acestor slujitori ‘’plini de har’’ un puternic sentiment de nimicnicie personala. Ei devin constienti de marsavenie lor sufleteasca, isi dau seama cat sunt de depravati si alearga la har. Harul devine pentru ei un refugiu sentimental si sursa predicarii lor. Si chiar daca uita ca ‘’harul ne invata s-o rupem cu paganatatea si cu poftele lumesti’’, ei abuzeaza sentimental de har, crezand ca daca Dumnezeu mantuieste oameni prin ei – o puternica dovada a lucrarii harului – harul ii va exonera, in cele din urma, de orice vina. Ei isi scuza pacatosenia pervertind argumentul lui Pavel ‘’cand sunt slab atunci sunt tare’’. Si chiar daca in realitate ei nu experimenteaza harul, ci doar o umilinta produsa de sindromul Rasputin, cei din exterior confunda adesea umilinta si profunzimea lor – slujitorii acestia au, intr-adevar, un mesaj cu un puternic impact emotional – cu adevaratele virtuti crestine. Diferenta este foate subtila si greu de sesizat, pentru ca doar Dumnezeu cunoaste inima si gandurile omului. Noi le cunoastem cand e prea tarziu si cand marsavenia devine publica.
Rasputin a avut succes pentru ca i s-au atribuit cateva minuni si a fost apreciat pentru invataturile sale care, probabil, au avut efect in cateva suflete amarate si naive. Din cauza aceasta i s-au trecut cu vederea multe derapaje morale, printre care si mersul la prostituate si betiile pana la pierderea cunostintei. Si iata cum se poate sa faci minuni prin credinta si rugaciune si in acelasi timp sa traiesti o viata depravata.
Labirintul complicat al emotiilor noastre ne poarta uneori in hauri spirituale cumplite. Ajungem sa credem propriile iluzii, sa consideram vinovatia virtute si sentimentul de nimicnicie smerenie. Harul nu lucreaza asa. El ne scoate din faradelege si ne pune langa Hristos.
Laurentiu Balcan (
penticostalul
).
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu