Formalismul – ruda săracă și stearpă a creștinismului

De J. C. Ryle

“Având doar o formă de evlavie, dar tăgăduindu-i puterea”(2 Timotei 3:5)

“Iudeu nu este acela care se arată pe dinafară că este Iudeu; şi tăiere împrejur nu este aceea care este pe dinafară, în carne. Ci Iudeu este acela care este Iudeu înăuntru; şi tăiere împrejur este aceea a inimii, în duh, nu în slovă; un astfel de Iudeu îşi scoate lauda nu de la oameni, ci de la Dumnezeu. “(Romani 2:28 ,29)

Textul din titlul acestei predici merita o serioasa atentie in orice timp, dar mai ales in aceasta epoca a Bisericii si a lumii. De cind Domnul Isus Hristos a lasat pamintul inaltindu-se la cer niciodata nu a mai existat atit de mult formalism si o asa falsa profesare a credintei cum exista in zilele de astazi. Acum, mai mult ca niciodata, trebuie sa ne auto-examinam, sa ne cercetam propria religie, ca sa stim de ce natura este aceasta. Sa incercam sa descoperim daca crestinismul nostru este un lucru de forma sau un lucru drag inimii.

<<<LUMINA>>>

   Lumea în care trăim este un labirint cu numeroase căi întortocheate, încâlcite, în care omenirea rătăceşte în întuneric, căutând asiduu calea de ieşire la lumină, la viaţă. Orice suflet născut pe pământ intră în acest labirint, începându-şi aventura de explorare în tentativa de a evada, fiecare după înţelepciunea lui, din împărăţia întunericului. Toţi rătăcesc ca nişte oi pierdute, fiecare îşi vede de drumul lui.
   La început nu era aşa. Atunci omul umbla în lumină, după cum Creatorul său era în lumină. Însă, măcar că L-a cunoscut, nu L-a respectat, nici nu I-a mulţumit, ci s-a dedat la gânduri deşarte şi inima sa fără pricepere s-a întunecat, facilitându-i în felul acesta, pătrunderea în labirintul spiritual în care orbecăieşte şi care este lumea de azi.