Mi-a sosit în cutia poștală un articol de Ioana Dogloiu, senior editor la Ziare.com, întitulat: ‘’Țara lui ‘’eu te-am făcut, eu te omor’’. Oglinda norvegiană.’’ Vă mărturisesc că citind rândurile acestei doamne care apără Barnevernet-ul norvegian elogiindu-i legile și aplicarea lor, condamnând în același timp România ca fiind ‘’țara lui ‘eu te-am făcut, eu te omor’’, mi-au sărit câteva siguranțe.

Stimată doamnă Dogloiu! Nu știu dacă aveți sau nu copii și nici câți aveți. Nu știu nici dacă îi disciplinați sau nu și nici cum o faceți. Cu toate că nu știu aceste detalii, mă simt obligat cumva să vă spun câteva cuvinte, pentru că și eu sunt unul care ‘’mă dau cu fundul de pământ’’, făcând parte din cultul acela religios care s-a sesizat de cazul ‘’ultraemoțional, ultraisterizat al familiei Bodnariu’’. Și am să le iau pe rând aceste câteva idei, pentru a vă oferi o explicație a acestei reacții, sau ultrareacții, cum doriți Dvs.

    1. Locuiesc într-o țară care are în constituție ca primă declarație, că omul își primește libertatea de la Dumnezeu și nu de la stat. Statul este slujitorul poporului și nu poporul slujitorul statului. Omul este mai important ca statul, sau orice altă organizație. Poate de aceea ‘’ultrareacționăm’’ la orice încălcare a libertății umane, cum este aceasta în cazul Bodnariu. Probabil că o serie de neînțelegeri între noi vin tocmai din această direcție. Norvegia, ca întreaga Europă, de altfel, crede că oamenii își primesc libertatea de la stat și nu de la Dumnezeu, în care nu mai cred.

    2. Familia Bodnariu face parte dintre acei oameni care cred că Dumnezeu este real și Biblia este adevărată. Credința aceasta i-a învățat că valoarea ființei umane este dată de două lucruri fundamentale: (1) Omul este creat ‘’după chipul și asemănarea lui Dumnezeu’’, și (2) Pentru răscumpărarea ființei umane a murit ispășitor pe cruce Isus Christos, Fiul lui Dumnezeu.

Imlicațiile acestei teologii sunt imense:

– Viața este prețioasă și trebuie păzită cu prețul suprem. Un asemenea credincios consideră avortul o crimă, ea fiind uciderea unei ființe umane create după chipul lui Dumnezeu pentru care a murit Isus Christos.

– Părinții îi consideră pe copiii lor un dar de la Dumnezeu, ființe de care vor da socoteală în ceea ce privește creșterea și educarea lor la marea zi a judecății finale.

– Asemenea părinți nu folosesc violența de care vorbiți și pe care o generalizați tuturor românilor. Mânia, exprimarea ei verbală sau fizică, este considerată păcat de care trebuie să ne pocăim și să ne cerem iertare de la Dumnezeu și victime.

    3. Familia Bodnariu nu este o familie creștină de nume, ci una care ia în serios credința ca un stiul de viață. Eu nu sunt creștini care l-au închis pe Dumnezeu în Biserică și care se duc în vizită la El, la Paști și la Crăciun, sau când dă necazul peste ei. Știu că sunteți obișnuită cu un astfel de creștinism, care sărută oase, se îngesuie la pupat icoane de sfinți și la aghiazmă, creștini care se îmbată, își bat nevestele și copiii, înjură ca birjarii la orice cuvânt, care fură, care își înșeală soția sau soțul, care ‘’se căsătoresc ca să divorțeze și care divorțează ca să se căsătorească’’ (cum se spunea despre strămoșii noștri romani), care își ucid copiii în pântecul mamelor lor, oameni care n-au nimic de-aface cu creștinismul.

    4. Familia Bodnariu, crede la fel cum cred și eu, că legile și regulile nu sunt mai importante ca oamenii. Nu legile au fost create de Dumenzeu ci oamenii. Când legile rănesc și produc suferințe oamenilor, ele trebuie schimbate. Legile Norvegiei au dus-o la patru condamnări internaționale pentru violarea drepturilor omului, la demonstrații publice de protest în mai toate țările Europei, unde legile acestea au produs suferințe.

    5. Rezultatele amestecului samavolnic a Barnevernet-ului este răpirea a peste 50.000 de copii, la o populație de 5 milioane de locuitori. Un procentaj uriaș. Să fie chiar atât de violent acest stat viking? Îmi vine greu să cred. Din această intrevenție a Barnevernet-ului rezultă un număr uriaș de sinucideri atât în rândul copiilor înstrăinați de familie, cât și a părinților îndurerați. Chiar nu vedeți drama enormă a acestui sistem? Adăugați abuzurile la care sunt supuși acești copii dați spre adopție. Credeți că o ‘’familie de homosexuali’’ vor da o educație bună copiilor?

    6. Cazul Bodnariu, nu este o oglidă norvegiană în care să ne vedem noi românii, cu toate metehnele noastre, în ‘’limpezimea legilor nordice’’. Cazul Bodnariu este o oglindă a Scripturii în care a venit vremea să ne vedem. Comportamentul nostru se poate vedea doar în astfel de oglindă. Cât privește oglinda vikingă, e cețoasă și întunecată ca o noapte polară.

Deocandată, atât!

PETRU LASCĂU- https://lascaupetru.wordpress.com/2016/01/13/cazul-bodnariu-oglinda-scripturii/