Halloween: Este dracul chiar așa de negru?

Redus la tăierea unui cep de dovleac, la aprinderea unei lumânări și tragerea unei glugi pe cap, Halloween-ul pare chiar ceva inofensiv, o prosteală amuzantă, o joacă de-a „bau bau”. Ce este rău să vezi tineri costumați în schelete, care alergă încălecaţi pe mătură și se sperie reciproc la colțul casei?

Luat în singularitatea lui, așa pare; luat însă în dimensiunea lui publicitară, în propagarea lui frenetică și în plăcerea lui mondială, care angrenează companii întregi și oameni serioși, vedem că lucrurile bat într-o cu totul altă direcție.

Iată cu cum aș evalua eu forța distructivă a acestui fenomen. Fără a avea studii de folcloristică celtică și fără a umbla în sertarele de la Vatican, aș spune că primul semn îngrijorător este plăcerea pentru malefic.

„Toleranţa”, „fanaticii religioşi” şi limbajul pervertit

Dacă 3.000.000 de români nu sunt de acord cu homosexualii, cu îndoctrinarea ateistă, cu educaţia sexuală a copiilor mici, sunt atacaţi cu un cuvânt perfid: INTOLERANŢĂ. Mai sunt atacaţi şi cu alte cuvinte cum ar fi: fanatici, homofobi, tradiţionalişti, ultranaţionalişti, fascişti, haters, etc. toate cuvinte ale unui limbaj de lemn produse parcă de nouavorbă din lumea totalitară a lui Orwell. ( Vezi celebra şi actuala carte de mai jos)

Politicienii noştri ne demonstrează că sunt doar marionete în mâinile marilor păpuşari ai lumii, ai elitelor progresiste care le-au impus acelaşi limbaj uniform, aceleaşi expresii de lemn, inspirate de acelaşi duh satanic.În numele aşa zisei corectitudini politice, (o oribilă „corectitudine”) ni se cere să acceptăm tot valul de imoralitate, de destrabălare, ni se cere să ne călcăm în picioare valorile creştine care ne-au protejat ca familii şi ne-au ţinut în picioare ca naţiune. Scopul este acela de spălare pe creier, de îndobitocire a individului pentru a putea fi controlat în totalitate de către Oculta Mondială care a luat cu asalt toate statele libere si care va instaura „Noul totalitarism”. Vezi cât de actual pare totul când citeşti paginile Protocoalelor de la Toronto

„Toleranţă”, a devenit un cuvânt pervertit, un cuvânt ameninţător

Poate ceva numit toleranţă să ne ameninţe? Este posibil să ne temem de ceea ce numim toleranţă?

Răspunsul este da. În societatea vremurilor noastre, numită şi postmodernă, suntem şi vom fi martorii unei schimbări culturale ce poate fi etichetată drept cea mai vijelioasă şi mai întunecată din istoria omenirii ( Josh McDowell). Şi toate aceste schimbări de rău augur se vor face în numele aşa zisei „Noua toleranţă”. Doctrina propagată azi, şi care se face tot mai simţită şi în ţara noastră, în special în şcoli, în universităţi şi politică este diferită de definiţia din dicţionare în care toleranţa este descrisă astfel: „a recunoaşte şi a respecta credinţele, opiniile şi practicile altora fără a le împărtăşi”.

Ce este naşterea din nou?

În capitolul trei din prima sa epistolă, apostolul Ioan afirnă cu o deosebită exuberanţă şi exaltare următoarele cuvinte: ,,Vedeţi ce dragoste ne-a arătat Tatăl, să ne numim copii ai lui Dumnezeu! Şi suntem. Lumea nu ne cunoaşte, pentru că nu L-a cunoscut nici pe El. Prea iubiţilor, acum suntem copii ai lui Dumnezeu. Şi ce vom fi, nu s-a arătat încă. Dar ştim că atunci când Se va arăta El, vom fi ca El; pentru că Îl vom vedea aşa cum este. Oricine are nădejdea aceasta în El, se curăţeşte, după cum El este curat” (v1-3) Aceste versete biblice conţin trei adevăruri majore despre copiii lui Dumnezeu: Primul, este că noi nu doar ne numim copii ai lui Dumnezeu, ci suntem copii ai Lui. Purtăm înăuntrul nostru fire dumnezeiască, natură divină sau dacă vreţi genele lui Dumnezeu. Noi suntem descendenţi ereditari direct din Dumnezeu. Suntem purtători de sămânţă dumnezeiască, şi suntem concepuţi prin Duhul Sfânt. Al doilea adevăr, este că într-o bună zi vom fi ca El, tot aşa cum într-o bună zi, la vârsta maturităţii, şi copilul devine ca tatăl său. Aici apostolul ne poartă de la realitatea prezentă, la nădejdea viitoare; de la ceea ce suntem deja acum, la ceea ce vom deveni în viitor. Dumnezeu nu ne-a născut din nou, aşa pur şi simplu, că n-a avut altă treabă, ci ca să devenim asemenea Lui. Naşterea din nou este doar o etapă din procesul devenirii noastre ca Dumnezeu, şi are scopul acesta. Al treilea mare adevăr din text, este că omul născut din nou poate fi identificat din preocupările pe care le are. El înţelege, foarte curând, că principala lui menire este să se curăţească după cum şi Dumnezeu este curat. Standardul său de sfinţenie este, nici mai mult nici mai puţin decât, Tatăl său. Principala pasiune a vieţii sale este să devină ca Dumnezeu. Dacă eu, am alte standarde decât acestea, înseamnă că n-am în mine sămânţă dumnezeiască, eventual sămânţă religioasă sau morală. În acest caz, sunt doar o imitaţie de creştin, o copie falsă, sau mai simplu spus, nu sunt născut din nou. Aşadar în Biblie avem teste obiective şi precise de verificare a naşterii din nou. Aici lucrurile sunt foarte clare. Copilul ori e viu ori e mort. Nu există loc de a filozofa pe această temă. Noi avem datoria să ne aplicăm personal aceste teste, după cum, chiar Pavel îi îndemna pe corinteni: ,,Pe voi înşivă încercaţi-vă dacă sunteţi în credinţă.” Iată deci trei lecţii biblice foarte importante despre naşterea din nou. Haideţi, de data aceasta, să le enumerăm sub formă de întrebări

Lenuța Mandici, la Biserica Albini Cluj