Un gând pentru noul an 2017

Sfârșit de an însângerat de genocid și atentate. Și lumea se zbate în convulsiile incertitudinii. În dimensiunea spirituală istoria lumii curge în valuri. Taina fărădelegii caută să tragă omenirea în abis. Duhul Sfânt înalță valul harului divin tot mai sus. Cu cât ne apropiem de țărmul veșniciei cu atât valurile devin tot mai mari și mai dese. Ultimul val se va sparge cu rapiditate și dramatism apocaliptic de țărmul veșniciei.

Important este să fim în mișcarea Duhului pe valul harului divin și nu sub val atrași spre adânc. În prag de An Nou, mai înainte de orice urare, un gând îmi stăruie în minte: „Nu cumva să vă pierdeți inima și să cădeți de oboseală în sufletele voastre!” (Epistola către Evrei 12:3). Nu știm ce va aduce anul care vine, dar știm că Dumnezeu este cu noi: Emanuel!

Un altfel de Crăciun

Crăciunul bate la ușă. Oamenii sunt (par) fericiți. Chiar dacă tot anul au fost triști, dintr-odată, brusc, și-au pus masca fericirii de trei zile, întreținută de zâmbete, luminițe, fapte bune, cadouri și intră în „rândul lumii”.

M-au obosit mulțimile din supermarketuri, agitația din piețe, străzile aglomerate și marfa împrăștiată pe rafturi. Târgurile sunt pline de comercianți înfrigurați care nu se gândesc decât la câștigul final. Mă întristează că porcul cu mirosul lui de pârjolit a furat esența unei sărbători atât de importante... Nu pot suporta înlocuirea lui Hristos cu un moș îmbrăcat în roșu care promite multe daruri și le asigură, dar numai copiilor cu părinți înstăriți. Hristos e prezent în colinde, dar parcă și acestea îl înfățișează așa neputincios și neajutorat…