Un gând pentru noul an 2017

Sfârșit de an însângerat de genocid și atentate. Și lumea se zbate în convulsiile incertitudinii. În dimensiunea spirituală istoria lumii curge în valuri. Taina fărădelegii caută să tragă omenirea în abis. Duhul Sfânt înalță valul harului divin tot mai sus. Cu cât ne apropiem de țărmul veșniciei cu atât valurile devin tot mai mari și mai dese. Ultimul val se va sparge cu rapiditate și dramatism apocaliptic de țărmul veșniciei.

Important este să fim în mișcarea Duhului pe valul harului divin și nu sub val atrași spre adânc. În prag de An Nou, mai înainte de orice urare, un gând îmi stăruie în minte: „Nu cumva să vă pierdeți inima și să cădeți de oboseală în sufletele voastre!” (Epistola către Evrei 12:3). Nu știm ce va aduce anul care vine, dar știm că Dumnezeu este cu noi: Emanuel!

El dă tărie celui obosit şi măreşte puterea celui ce cade în leşin. Flăcăii obosesc şi ostenesc, chiar tinerii se clatină, dar cei ce se încred în Domnul îşi înnoiesc puterea, ei zboară ca vulturii; aleargă, şi nu obosesc; umblă, şi nu ostenesc. (Isaia 40:29-31)

În mijlocul circumstanțelor potrivnice, apostolul Pavel scria: Noi nu cădem de oboseală! Și aceasta nu pentru că l-ar fi ocolit necazurile, suferința și amenințările cu moartea, ci pentru că și-a pus nădejdea în Dumnezeu care înviază morții (2 Corinteni 1:8-9 și 4:16-18).

Şi știm că Cel ce a înviat pe Domnul Isus ne va învia şi pe noi împreună cu Isus şi ne va face să ne înfăţişăm împreună cu voi. De aceea, noi nu cădem de oboseală. Ci, chiar dacă omul nostru de afară trece, totuşi omul nostru dinăuntru se înnoiește din zi în zi.

Căci întristările noastre ușoare, de o clipă, lucrează pentru noi tot mai mult o greutate veşnică de slavă. Pentru că noi nu ne uităm la lucrurile care se văd, ci la cele ce nu se văd; căci lucrurile care se văd sunt trecătoare, pe când cele ce nu se văd sunt veşnice.

Credința ne deschide ochii să privim viața din perspectiva veșniciei cu Hristos. În ele însele întristările nu sunt întotdeauna ușoare. Dar, în comparație cu slava care are să fie descoperită față de noi (Romani 8:18) și pusă pe talerul prezentului față de talerul veșniciei care poartă pe el o greutate veșnică de slavă, orice suferință nu este mai mult decât un fulg de nea. În suferință timpul parcă se dilată. Dar, pusă alături de eternitatea cu Hristos orice durată ori cât de mare ar fi, nu înseamnă mai mult decât o clipă trecătoare.

Noi nu cădem de oboseală nu pentru că nu ne-am osteni în lucrarea ce ne-a fost încredințată de Domnul, ci pentru că lucrarea oricare ar fi aceasta, în familie, în biserică, în societate este o slujbă a Duhului Sfânt. În timp ce facem lucrarea pentru Dumnezeu, Duhul Sfânt lucrează în noi și astfel noi înșine suntem lucrarea Lui (Efeseni 2:10 și 2 Corinteni 3:17-18).

Căci Domnul este Duhul; şi unde este Duhul Domnului, acolo este slobozenia. Noi toţi privim cu faţa descoperită, ca într-o oglindă, slava Domnului, şi suntem schimbaţi în acelaşi chip al Lui, din slavă în slavă, prin Duhul Domnului. De aceea, fiindcă avem slujba aceasta, după îndurarea pe care am căpătat-o, noi nu cădem de oboseală.

Dacă lucrarea de transformare și înnoire a inimilor ar fi lucrarea noastră, ne-am prăbuși de oboseală sub povară. Lucrarea este a Lui! Noi punem doar sămânța și udăm ogorul, dar Cel ce face să crească este Dumnezeu. De aceea, „Să nu obosim în facerea binelui căci, la vremea potrivită vom secera dacă nu vom cădea de oboseală.” (Galateni 6:9). Căci ne aducem aminte fără încetare, înaintea lui Dumnezeu, Tatăl nostru, de lucrarea credinței voastre, de osteneala dragostei voastre și de tăria nădejdii în Domnul nostru Isus Hristos! (1Tesaloniceni 1:3).

Preaiubiții mei frați (și surori), fiți tari, neclintiți, sporiți totdeauna în lucrul Domnului,căci știți că osteneala voastră în Domnul nu este zadarnică. (1Corinteni 15:58)

Încrederea, pasiunea și determinarea de a-L sluji pe Domnul isus să ne inspire în anul care vine! Vă doresc un an plin de pace și binecuvântare!

Pastor, Vasile Alexandru Taloș
Biserica Baptistă Bunavestire București