Nu un tron, ci o cruce

Evenimentul unic şi execepţional care a avut loc la Naşterea Domnului Isus Hristos greu poate fi descris în cuvinte, atât ca semnificaţie dar şi ca eveniment propriu zis, de senzaţie, după termenii folosiţi astăzi, atunci când vorbim despre ceva ieşit din comun. S-a întâmplat în vremea aceea, în ieslea din Betleem, că Dumnezeu a coborât pe pământ luând trupul de carne al unui om. Dumnezeu Şi-a mai manifestat prezenţa pe pământ şi până la acest eveniment al Întrupării, în forme diferite, în chip de om sau chip de înger, în manifestările naturii, dar niciodată nu a venit în lume exact ca un om, prin naştere fizică, din femeie. Aspectul acesta este, pentru necreştini, un subiect care le dă mari bătăi de cap şi nu trebuie să ne mirăm. Nu este puţin lucru ca Dumnezeirea fără de margini să se coboare în finitul lutului din care omul este făcut, în ceea ce a fost pângărit de păcat încă de la Marea Cădere.

Muzica modificată genetic

Revin cu un subiect important şi fierbinte în acelaşi timp, un subiect care dezbină biserici, familii şi creştini. Este vorba, din nou, despre muzică. Voi încerca să arăt că muzica modernă (ceea ce este cuprins în denumirea generică de „muzica creştină contemporană” şi care are rădăcina în muzica rock, dar care poate avea o mare diversitate de stiluri) nu ajută la bunul mers al lucrării sfinte, ba, dimpotrivă, face mult rău. O numesc muzică modificată genetic. Pe o rădăcină păgână au fost aduse elemente creştine. A rezultat un hibrid deosebit de toxic şi periculos pentru cine o consumă. Iar consumul, în ultima vreme a crescut într-un mod alarmant.

Cu mulţi ani în urmă am scris un material care a avut la origine o scrisoare pe care am primit-o de la o soră care făcea atunci conservatorul de muzică la Geneva. La unul dintre cursurile la care a participat, profesorul a adus în discuţie importanţa pe care Platon şi Socrate au acordat-o muzicii, ca şi factor de schimbare a societăţii. Citez, pe scurt, din acea scrisoare:

La mulţi ani, România!

Sărbătorim azi ziua naţională a României. Pe 1 Decembrie 1918 a avut loc acest măreţ eveniment al întoarcerii acasă a tuturor teritoriilor ocupate, în mare majoritate, de români. Contextul politic de după primul război mondial a făcut posibilă această unire şi reîntregire a României. Dar nu doar contextul politic a fost important în această lucrare; România a plătit şi ea, din greu, cu peste un milion de vieţi. Însă nici contextul politic şi nici jertfa de sânge a românilor nu au fost suficiente pentru această unire; peste toate a fost planul suveran al lui Dumnezeu, plan fără de care nimic nu ar fi fost cu putinţă. Apostolul Pavel scrie la Romani 13 cu 1:”Oricine să fie supus stăpânirilor celor mai înalte; căci nu este stăpânire care să nu vină de la Dumnezeu. Şi stăpânirile care sunt, au fost rânduite de Dumnezeu.”

Urmărim la ştiri ce se întâmplă în lume, vedem schimbări dramatice în unele locuri, un regim ia locul altuia, un stat apare iar altul se micşorează sau dispare şi noi credem că totul este jocul liderilor puternici care conduc lumea. În timpul celui de-al doilea război mondial, şi imediat după terminarea lui, România nu a mai avut aceeaşi soartă fericită de la 1918 şi a pierdut părţi din ţară, părţi care şi azi se află pe mâinile străinilor.