Încălzirea globală şi noua evanghelie

Subiectul încălzirii globale l-am văzut ca un instrument în mâna celor ce susţin globalismul, a neo-marxiştilor de astăzi. Dar zilele acestea am înţeles că acest subiect este chiar mai mult decât atât şi că spiritul de înşelare din spatele lui este mult mai periculos şi nociv, cu un potenţial imens de a face rău sufletelor oamenilor. Înţelegerea aceasta a venit în urma unei discuţii pe care am avut-o cu o persoană ce nu se află în cercul meu de apropiaţi, discuţie care a avut ca subiect fenomenele naturale extreme ce au avut loc în ultima vreme în oraşul Zalău: mai întâi un cutemur de pământ şi, mai recent, o furtună cu grindină ce a avut boabele de mărimea unui ou de găină. Ambele fenomene nu îşi au corespondent în amintirea celor mai vârstnici din zonă. Toţi spun că aşa ceva nu s-a mai întâmplat.

Persoana cu care am purtat discuţia era de părere că aceste fenomene extreme au avut loc datorită faptului că oamenii nu mai au grijă de natură. Mi-a spus că, socializând într-un grup pe Facebook, o doamnă spunea că fenomenele extreme sunt ca urmare a mâniei lui Dumnezeu faţă de oamenii păcătoşi, dar un domn i-a răspuns că Dumnezeu nu se mânie pe oameni ci doar le dă semnale în sensul de a-i sensibiliza pentru a-i îndemna să fie mai buni unii cu alţii şi mai atenţi cu natura. Persoana cu care discutam mi-a repetat de mai multe ori cât de mult i-a plăcut răspunsul acestui domn şi era tare fericită, fiind convinsă acum că Dumnezeu nu se mânie pe oameni, nu îi pedepseşte şi că singura Lui dorinţă este ca noi să fim mai buni şi prietenoşi cu natura. De fapt, credea ea, în toate aceste manifestări extreme este un fel de răzbunare a naturii, pe care noi o dereglăm prin acţiunile noastre iresponsabile.

I-am spus că lucrurile nu stau chiar aşa şi că în Biblie Dumnezeu a prezis toate acestea cu mii de ani în urmă şi că fenomenele extreme au o altă cauză decât neglijarea naturii (aspectul acesta fiind, de departe, secundar în tot ceea ce se întâmplă).

Am întrebat-o dacă citeşte Biblia. Răspunsul a fost că nu are timp, că este prea ocupată cu munca iar seara abia aşteaptă să pună capul pe pernă. Totuşi, mi-am dat seama din discuţie, avea suficient de mult timp pentru a socializa pe Facebook. Îmi spunea cât de „faini” sunt cei de pe Facebook, ce oameni minunaţi, ce frumos, bine şi sănătos gândesc; ce nu imi spunea era cât de mult o influenţează părerile lor în atitudinea faţă de viaţă, în atitudinea faţă de Dumnezeu.

M-a uimit, încă o dată, subtilitatea extraordinară prin care Satan se foloseşte de tot felul de teme (în cazul de faţă, încălzirea globală) în vederea înşelării oamenilor şi a înstrăinării lor de Dumnezeu. Cei ce cred această minciună – că totul ni se întâmplă pentru că nu protejăm natura, că toate catastrofele naturale (cutremure, furtuni, tornade, uragane, grindină, inundaţii, etc.) sunt o consecinţă a faptului că noi agresăm natura – nu vor putea să vadă în aceste semnale date de Dumnezeu atenţionarea Lui vizavi de starea de păcat în care oamenii trăiesc şi, din care cauză, se află sub iminenta mânie, condamnare, judecată şi pedeapsă a Lui.

Pentru cine citeşte Biblia cu atenţie şi îi dă respectul cuvenit, ca fiind Cuvântul lui Dumnezeu pentru oameni, este clar faptul că Dumnezeu, în dragostea Lui pentru omenire, înainte de a pedepsi, de a-Şi revărsa mânia peste păcătoşi, avertizează. A făcut-o prin profeţi şi a făcut-o prin manifestări extreme ale naturii. De multe ori Dumnezeu a oprit ploaia ani de zile, aducând pârjol peste pământ, a trimis lăcuste ca să pustiască totul în cale, a trimis cutremure de pământ, etc. Toate acestea au avut loc nu datorită încălzirii globale şi a lipsei de respect faţă de natură ci datorită păcatului, iar Biblia ne spune clar şi limpede că în vremurile din urmă toate aceste manifestări vor căpăta proporţii tot mai mari, deoarece şi păcatul va ajunge la culmi nemaiîntâlnite. Cu aproape 2000 de ani în urmă, apostolul Pavel îi scria ucenicului său, Timotei, şi îi spunea că vremurile din urmă vor fi vremuri grele (în original, cumplite) din pricina păcatului care va ajunge la culme (2 Timotei 3:1-5). Tot în aceste vremuri, şi tot din cauza păcatului pe care oamenii îl vor iubi, ei nu vor mai vrea să audă despre Dumnezeu ci vor căuta tot felul de învăţături care să îi liniştească, dacă conştiinţa lor îi mai mustră o vreme din pricina felului păcătos în care trăiesc. Aşa ca persoana cu care am discutat şi care era foarte încântată de ce a spus acel domn, oamenii îşi vor căuta învăţători cu învăţături care să le gâdile urechile, care să le spună lucruri plăcute, prin care să îşi liniştească conştiinţele (2 Timotei 4:3-4).

Vorbind despre mânia lui Dumnezeu, Biblia vorbeşte de la un capăt la altul despre mânia pe care El o are faţă de omul păcătos, care nu vrea să se pocăiască. În Epistola către Romani, capitolul 2, apostolul Pavel vorbeşte nu doar de mânia lui Dumnezeu ci de o „comoară de mânie”.

5 „Dar, cu împietrirea inimii tale (omule), care nu vrea să se pocăiască, îţi aduni o comoară de mânie pentru ziua mâniei şi a arătării dreptei judecăţi a lui Dumnezeu, 6 care va răsplăti fiecăruia după faptele lui. 7 Şi anume, va da viaţa veşnică celor ce, prin stăruinţa în bine, caută slava, cinstea şi nemurirea;8 şi va da mânie şi urgie celor ce, din duh de gâlceavă, se împotrivesc adevărului şi ascultă de nelegiuire.” În capitolul 16 din Apocalipsa apostolului Ioan, pasaj care este asociat cu vremurile din urmă, vremuri în care am ajuns, găsim (la versetele 9-10 şi 21) că Dumnezeu va trimite peste omenire, din cauza păcatului, mari nenorociri. Este vorba despre o arşiţă mare (v.9), întuneric beznă (v.10) iar în versetul 21, grindină a cărei boabe vor cântări aproape un talant! Un talant este echivalentul a 36 de kg.

Apostolului Ioan i-au fost revelate, prin descoperire dumnezeiască, toate aceste nenorociri care au să vină peste omenire dar şi reacţia oamenilor atunci când acestea se vor întâmpla. Şi reacţia lor va fi aceasta: „nu s-au pocăit ca să-I dea slavă” (lui Dumnezeu) (v.9); „au hulit pe Dumnezeul cerurilor din pricina rănilor lor rele şi nu s-au pocăit de faptele lor” (v.10); „au hulit pe Dumnezeu din pricina urgiei grindinii, pentru că această urgie era mare” (v.21). Şi cum să nu fie urgie mare dacă boabele de grindină vor cântări aproape 36 de kilograme? Dacă tot Zalăul a fost cuprins de panică la căderea unor boabe de grindină ce cântăreau până la 100 de grame, ce va fi când peste oameni vor cădea boabe ce vor trece în greutate de 30 de kilograme? Dar reacţia oamenilor va fi hulă împotriva lui Dumnezeu şi nu se vor pocăi de faptele lor rele, de păcatele prin care Îl sfidează pe Dumnezeu. Vor da vina pe Dumnezeu (de ce permite aşa ceva peste oameni) şi vor da vina pe încălzirea globală în care cred mai mult decât în Dumnezeu.

Aşa că devine tot mai limpede de ce se insistă atât de mult pe această temă falsă a încălzirii globale: nu doar ca să fie suficiente motive pentru a se institui un guvern mondial care să lupte mai eficient împotriva încălzirii globale (de fapt să lupte mai eficient împotriva creştinismului, împotriva lui Isus Hristos) ci ca oamenii să nu vadă în pedeapsa lui Dumnezeu mâna Lui care aduce apăsare şi, astfel, să nu se întoarcă de la păcatele lor, primind iertarea lui Dumnezeu.

Uitaţi cum lucrează Satan: prin pornografie, imoralitate sub diferite forme, prin homosexualitate şi teoriile de gen, prin hule la adresa lui Dumnezeu, îi duce pe oameni în cele mai grave forme de păcat care au fost imaginate vreodată, oamenii sfidându-L pe Dumnezeu cum nu au făcut-o niciodată în istorie. Toate acestea, Satan ştie, vor face ca mânia lui Dumnezeu să se reverse peste oameni, tot la o cotă nemaiîntâlnită. Vor urma pedepse pe pământ şi apoi pedeapsa veşnică a iadului şi a focului care nu se stinge. Dar, pentru ca oamenii să nu se pocăiască, să nu se întoarcă la Dumnezeu şi să primească iertare, prin credinţa în Domnul Isus Hristos, cel rău îi pune pe oameni pe următoarele piste false:

(1) creează o imagine falsă, distorsionată, despre Dumnezeu, spunând că El nu se mânie şi nu pedepseşte, deoarece este dragoste şi dă de înţeles că (2) totul se întâmplă din cauza faptului că natura a fost bruscată, neglijată, iar aceasta se răzbună.

Oamenii vor crede toate aceste minciuni deoarece nu-L cunosc pe Dumnezeu şi nici nu sunt interesaţi de aceasta. Au timp de orice dar nu de cunoaşterea lui Dumnezeu. Persoana cu care discutam mi-a spus că nu merge la biserică deoarece nu-i suportă pe preoţi. Satan face orice pentru a-i îndepărta pe oameni de locul unde ar putea auzi un cuvânt din partea lui Dumnezeu şi care i-ar putea duce în postura de a-L cunoaşte pe El. Va căuta să facă tot ce poate pentru a-i ţine pe oameni departe de Biblie, singura carte care ne poate conduce spre Dumnezeu şi care ne poate arăta şi starea reală în care noi ne aflăm. Biblia oamenilor astăzi este Internetul, Facebook-ul. Este o catastrofă de neimaginat acest lucru. Putem adăuga Facebook-ul (Internetul) la celelalte mari plăgi care au venit peste omenire; poate este cea mai mare plagă deoarece îi înstrăinează pe oameni de Dumnezeu aşa cum nu a făcut-o nici un alt instrument până acum.

O vreme nu am înţeles de ce globaliştii spun că „Internetul este un drept al omului”. Acum înţeleg – este principala unealtă de îndoctrinare azi. Până şi creştinii evanghelici au căzut în această cursă teribilă. Lipsa de putere spirituală, de discernământ, lipsa preocupării pentru Împărăţia lui Dumnezeu, căderile frecvente în păcat, dezinteresul pentru Sfintele Scripturi, toate au o cauză majoră în dependenţa de Internet, dependenţă care înseamnă Facebook, WhatsApp, pornografie, iubire de lume şi lucrurile ei, aplecarea spre învăţători şi proroci mincinoşi, etc. Mentalitatea creştinilor de azi este mai mult influenţată de Internet decât de Sfintele Scrtipturi şi aceasta este vizibil chiar şi la lideri. Presiunea care se exercită azi asupra tuturor, chiar şi a creştinilor practicanţi, este colosală. Cine nu se rupe de sursa de presiune (de informaţia greşită) şi păcat şi nu caută faţa lui Dumnezeu, prin Scripturi, pocăinţă, sfinţirea vieţii, rugăciune şi umblarea după lucrurile de sus, mai devreme sau mai târziu va cădea pradă păcatului sub diferite forme şi, în final, va ajunge să creadă minciuni şi chiar să se lepede de credinţă, urmând învăţăturile dracilor, după cum avertiza sfântul apostol Pavel în 1 Timotei 4 cu 1: „Dar Duhul spune lămurit că, în vremurile din urmă, unii se vor lepăda de credinţă, ca să se alipească de duhuri înşelătoare şi de învăţăturile dracilor.”

Să fim civilizaţi (mai cunoaşte cineva înţelesul acestui cuvânt?) şi să aruncăm flaconul de plastic la tomberonul de gunoi, nu în natură. Dar aceasta nu ne va scăpa de catastrofe naturale şi nici de mânia lui Dumnezeu. De mânia Lui vom scăpa doar dacă ne pocăim, acceptând că Dumnezeu are dreptate, dacă ne supunem viaţa lui Dumnezeu, prin credinţa în Isus Hristos, renunţând la păcat şi trăind o viaţă nouă, prin puterea Duhului Sfânt, făcând din Domnul Isus Hristos, Mântuitorul, ţinta şi bucuria vieţii noastre. Iar problema catastrofelor naturale nu trebuie sa fie prioritară. Dumnezeu poate să ne scape şi de acestea, dar chiar dacă nu ne va scăpa important este să nu ne închinăm idolilor la care se închină lumea întreagă şi să umblăm cu Dumnezeu în fiecare zi. În felul acesta, atunci când vom trece dincolo, în veşnicie, Cel căruia i-am dedicat viaţa noastră şi care a fost bucuria noastră pe pământ, ne va primi cu braţele deschise şi cu un cuvânt de bun venit, plin de dragoste şi dor.

Dan Bercian - http://www.radiounison.ro/editorial/incalzirea-globala-si-noua-evanghelie.html