Duhul lui Ceauşescu

Peste câteva zile se vor împlini 31 de ani de când unul dintre cei mai mari dictatori pe care i-a cunoscut lumea, Nicolae Ceauşescu, murea împuşcat după o judecată sumară. Răsufla atunci uşurată o naţiune care a suferit cumplit zeci de ani, după ce i s-a impus, prin teroare, un regim satanic – comunismul. Credeam atunci că lucrurile se vor schimba în bine. Binele fiind văzut în sensul că vom putea mânca pe săturate, că vom putea călători în străinătate, că vom avea şi noi prosperitate materială şi sărăcia va fi uitată, că vom avea libertate de orice fel, inclusiv cea religioasă, că vom putea face ce vrem noi, după ce zeci de ani alţii ne-au spus ce să facem. Cei ce am trăit atunci sub regimul comunist am gândit şi sperat că acele vremuri nu se vor mai întoarce niciodată, doar intram şi noi în lumea mult dorită şi visată a libertăţii oferită de occidentul democrat, lume care, credeam atunci, nu va mai îngădui ca răul să învie. Am crezut că la moartea lui Ceauşescu, şi a altor lideri tovarăşi cu el, tot răul va rămâne îngropat sub pământ, alături de ei. Dar nu a fost aşa. Pentru că ceea ce avea Ceauşescu, ceea ce îl făcea să fie aşa cum era, nu se îngroapă sub pământ şi nu moare odată cu omul. Vorbesc de duhul rău al lui Ceauşescu, duh rău prezent şi astăzi printre noi în viaţa liderilor politici ai lumii şi, mai mult decât atât, chiar şi în viaţa unor lideri religioşi.

Ce vreau să spun când vorbesc despre duhul lui Ceauşescu?

Aşa ca şi alţi lideri dictatori, că nu doar el avea acest duh, Ceauşescu spunea că tot ce face, face spre binele poporului. Toate acţiunile lui, toate legile date, toate restricţiile puse – şi nu erau puţine şi nici uşor de suportat, toate limitările, toate amenzile, toată foamea şi frigul din case, toate pedepsele şi teroarea, toate închisorile şi privările de libertate, toate deportările şi despărţirile de familii, toată munca forţată, toate închisorile şi lagărele de muncă, toată suferinţa şi toate lacrimile amare, erau, spunea el, pentru binele poporului. Deşi oamenii erau privaţi de cele mai elementare drepturi – în primul rând dreptul la libertate – ei trebuiau să creadă şi să spună că totul se face spre binele lor. Dacă cineva gândea altfel decât gândea el, Partidul (el era Partidul), atunci acesta trebuia să plătească amenzi, sau să stea la închisoare sau în lagăre de concentrare şi reeducare, până când spunea ceea ce Partidul aştepta să audă. Sute de mii de oameni care nu au vrut să renunţe la propriile lor crezuri şi libertate au murit chinuiţi, torturaţi, înfometaţi, batjocoriţi, dar totul era, desigur, pentru binele poporului.

Cei ce spuneau că cred în Dumnezeu au avut parte de un tratament special, adică pentru ei pedepsele au fost mult mai grele, deoarece atunci credinţa în Dumnezeu era considerată un pericol pentru noua ordine pe care comuniştii o doreau instaurată. Şi aveau dreptate deoarece creştinii nu puteau nicicum agrea cu învăţăturile şi principiile sataniste ale vremii. Aşa că creştinilor, şi nu doar lor, li s-au luat drepturile cetăţeneşti, cartelele pe care puteau să-şi procure mâncare, li s-au pus tot felul de restricţii, inclusiv de liberă călătorie, le-a fost luat dreptul de a se mai întâlni cu cei care gândeau ca şi ei, de a merge la biserică, de a avea o biserică, le-a fost luat dreptul de a trăi aşa cum credeau ei că este bine şi după voia lui Dumnezeu. Totul se făcea, deja aţi prins ideea, spre binele lor.

Foarte puţini atunci au crezut această minciună, minciună de care Ceauşescu s-a ţinut până ce un glonț rece cât tot regimul satanist i-a străpuns inima; marea majoritate ştiam că ne minte. De fapt cred că toţi ştiau că minte, chiar şi cei ce erau cu el şi-l sprijineau, dar o făceau pentru acel ciolan nenorocit care a făcut atât de mult rău de-a lungul zbuciumatei şi tristei istorii a omenirii. Istorie tristă care continuă încă, chiar dacă este pe final, pentru că, aşa cum spuneam, duhul lui Ceauşescu nu a intrat în mormânt.

După ce a ieşit din dictator acel duh rău a început să bântuie peste o ţară, o lume, ieşită dintr-un coşmar groaznic, o lume care arăta ca după un război atomic (cel puţin în ceea ce priveşte devastarea sufletească produsă), lume care în afară de răni, puroi şi durere aproape că nu mai avea nimic şi şi-a căutat un nou locaş în care să locuiască şi prin care să-şi continue lucrarea de distrugere, oameni la fel ca şi Ceauşescu la inimă şi suflet. Adică oameni care să nu fie deloc interesaţi de binele celor mulţi, care nu au nici un gând de bine şi prosperitate pentru cei mulţi, care nu au alt interes decât să conducă şi să ţină pe cei mulţi într-o stare de sclavie, aşa cum proceda şi dictatorul.

Dacă ne uităm în urmă la anii care au trecut putem vedea limpede că în numele democraţiei şi libertăţii, a binelui poporului, ţara aceasta a fost vândută pe nimic şi că am ajuns, din nou, sub stăpânire străină. Prin politicile duse, spre binele nostru, s-a lucrat sistematic şi ţintit împotriva noastră, cu multă subtilitate şi, uneori chiar fără ea. Propaganda de partid dusă în ultimele decade a fost mult mai virulentă decât cea dusă de Ceauşescu. Mass-media a lucrat cu mai mult succes decât au lucrat mijloacele de constrângere pe care le-a avut dictatorul. Dezmăţul televiziunilor şi gunoiul subculturii şi minciunii adus prin ele, gunoi sprijinit prin politicile duse, au furat ceea ce avea poporul acesta mai bun: credinţa în Dumnezeu şi bunul simţ. Rezultatul îl vedem în generaţia tânără a ţării. Bomba de la Hiroşima nu a făcut atât de mult rău în Japonia cât politicile duse de toate guvernele de la Ceauşescu încoace.

A început să ni se spună, tot mai insistent cu fiecare an care trecea, şi acum aproape cu furie, că este spre binele nostru să ne schimbăm modul de gândire – lucrurile bune care au păstrat această naţiune întreagă în ciuda tuturor vicisitudinilor istoriei, şi să acceptăm şi să spunem hotărât că lucrurile despre care părinţii noştri şi Scripturile mărturiseau că sunt lucruri ruşinoase care nu au ce căuta în viaţa noastră trebuie acum primite cu bucurie, spre fericirea noastră şi a omului nou. La fel de insistent a început să ni se spună că a fi creştin este un lucru rău, că fericirea înseamnă a renunţa la principiile găsite în Sfintele Scripturi şi că fericirea Europei comune depinde de cât de mulţi imigranţi, de alte credinţe vor fi primiţi aici, dându-li-se orice drepturi şi neofensându-i prin practicarea credinţei noastre creştine. Ni se spunea, şi se spune, tot mai insistent, că dacă vrem să fim fericiţi trebuie să renunţăm la tot ceea ce ne-a făcut fericiţi până acum şi să încercăm ceva ce nu a mai fost, pe riscul nostru. Pur şi simplu o nebunie care ni s-a tot îndesat cu forţa pe gât de-a lungul vremii.

Acum, în aceste zile cu totul speciale, ni se spune iar, aşa ca pe vremurile de tristă amintire, că toate restricţiile care se pun, se pun pentru binele nostru. Purtăm mască pentru binele nostru, deşi iată că nu ne protejează; trebuie să ne spionăm şi să ne trădăm, pentru binele nostru; sistemul de sănătate a fost adus în colaps prin politicile impuse şi este mai mult împotriva cetăţenilor decât pentru ei (pacienţii de Covid sunt otrăviţi toţi cu Kaletra, un medicament care, spun medicii oneşti, nu ar trebui prescris deoarece este deosebit de dăunător); suntem izolaţi în casele noastre şi restricţionaţi în privinţa libertăţii de mişcare, spre binele nostru; economia trebuie să se ducă de râpă tot pentru binele nostru; suntem bombardaţi toată ziua cu minciuni alarmiste prin televiziune, minciuni care aduc teroare şi frică peste bieţii oameni care privesc la acestea, tot spre binele poporului; va trebui să acceptăm să fim injectaţi cu te îngrozeşti ce când citeşti şi afli despre noile vaccinuri, tot spre binele nostru; bisericile vor trebui închise tot spre binele nostru şi Dumnezeu, ca şi cum El ar fi pericolul suprem pentru noi, înlăturat din limbaj şi viaţă. În schimb, tot spre binele nostru, copiii acestei ţări trebuie îndoctrinaţi în teoriile de gen şi iniţiaţi în practici homosexuale; tot spre binele nostru ni se spune că trebuie să ne prindem cu toţii în hora ecumenismului, să acceptăm învăţături şi crezuri care sunt împotriva Scripturii şi a lui Dumnezeu, lepădându-ne astfel de Hristos, spre binele nostru. Liderii religioşi sunt cei ce dau tonul în această horă a lepădării de credinţă, aşa ca în vremea lui Ceauşescu. Şi atunci ei cântau aceleaşi cântece patriotice, alături de politruci, pentru că aveau un interes, un ciolan de ros. Preamăreau sistemul satanisto-comunist şi le spuneau enoriaşilor că o fac spre binele lor.

Se întâmpla şi se întâmplă aşa ca şi în timpul când Domnul Isus era pe pământ şi îi mustra pe liderii religioşi din vremea Lui, spunându-le că nici ei nu intră în Împărăţia cerurilor şi nici pe cei ce vor să intre nu îi lasă să intre. Tot timpul Satan i-a minţit pe oameni, pentru că el este tatăl minciunii, dar astăzi minciunile lui sunt mai mari şi mai sfruntate ca oricând. Se face cel mai mare rău posibil sufletelor omeneşti şi se spune că, de fapt, li se face bine. Biblia spune că va veni o vreme când oamenii vor trebui să accepte semnul lui Satan ca să poată trăi. Satan vrea să-i însemne pe toţi oamenii ca să-i poată duce cu el în focul veşnic. Dumnezeu vrea să-i însemne şi El pe oameni cu semnul Lui, cu pecetea Duhului Sfânt pusă peste cei ce cred în Hristos şi Îl urmează în credincioşie, ca să-i ducă în cerul sfânt, în fericire veşnică. Dar liderii politici şi religioşi de astăzi lucrează de zor nu pentru Dumnezeu şi Împărăţia Lui ci pentru împărăţia întunericului lui Satan, spre nenorocirea celor mulţi. Aceasta este realitatea de necontestat, o vedem limpede. Şi totuşi oamenii vor alege calea întunericului, pentru că nu-L cunosc pe Dumnezeu. Nici nu au vrut să-L cunoască şi nici nu au fost ajutaţi de cei ce au pretins că îi ajută. Ecumenismul acesta sălbatic care doreşte ca toţi să fim una şi care spune că oricine poate ajunge în cer, chiar dacă nu crede în Hristos, îi minte pe oameni cu neruşinare şi le face un rău iremediabil. Şi astăzi oamenii cred minciuna, cred acest duh al lui Ceauşescu, mult mai puternic şi obraznic decât era în vremea lui.

Virusul care ajută mult, decisiv, în această lucrare de minciună, vine din China comunistă. Ni s-a spus că ei l-au inventat şi avem toate motivele să credem acest lucru. În China duhul acesta al minciunii a fost întotdeauna prezent şi puternic, de la venirea la putere a comuniştilor, mult mai puternic ca în ţara noastră. Şi întotdeauna comuniştii chinezi, conduşi de acest duh al minciunii şi înşelării, au visat la o stăpânire mai mare şi mai întinsă. S-ar putea ca acum Dumnezeu să le permită să-şi ducă planurile malefice la îndeplinire, poate şi ca o pedeapsă pentru o omenire care aleargă după păcat şi pentru un creştinism diluat şi căldicel, bun numai de vărsat din gură.

În vremea răposatului măcar oamenii ştiau că sunt minţiţi. Mai venea câte o Biblie ascunsă de peste hotare, mai răzbătea câte o emisiune bruiată de radio din Occident, era şi evidenţa răului făcut şi oamenii ştiau cum stau lucrurile. Azi situaţia este mai rea ca niciodată. Cenzura este mai aprigă ca şi oricând. Mass-media principală este aservită minciunii iar social-media este aspru cenzurată iar oamenii cred minciuna şi cred că tot răul se face spre binele lor.

În aceste vremuri de mare luptă spirituală am mai primit veşti reale despre cum stau lucrurile din dreptul Americii. Dacă republicanii vor pierde preşedinţia şi Preşedintele Trump nu va mai fi ales atunci un întuneric şi mai mare se va aşterne peste omenire şi adevărul va fi ascuns. Minciuna va triumfa. Ceauşescu ar fi invidios să vadă că alţii au ajuns acolo unde ar fi vrut el să ajungă, după ce l-au împuşcat.

Sunt multe lucruri care nu îmi sunt clare dar unul îmi este limpede şi clar ca bună ziua şi Biblia sfântă îmi confirmă acest lucru: tot ceea ce fac azi liderii politici ai lumii, împreună cu liderii religioşi, este împotriva lui Dumnezeu şi împotriva omului. Putem crede fără nici o umbră de îndoială că tot ce se face se face nu pentru noi ci împotriva noastră. Când îi iei omului ceea ce are mai scump, libertatea, posibilitatea de a decide în dreptul lui şi a familiei sale în privinţa felului în care să îşi trăiască viaţa, ce să creadă, cum şi când să se închine, impunându-i cu forţa limitări şi restricţii – indiferent de cum le justifici – nu pentru binele lui lucrezi, ci împotriva lui. Măsurile care se iau, legile care se dau, restricţiile care se pun, sunt împotriva binelui suprem al omului. Ele intră în conflict direct cu voia lui Dumnezeu, Singurul care face tot ce face spre binele nostru. Câte restricţii forţate ar fi putut Dumnezeu să ne pună! Câte limitări ar fi putut să impună El, Cel Atotputernic, unei omeniri care Îl urăşte pe Dumnezeu şi care ofensează Numele Său sfânt în fiecare secundă (România este în capul listei şi merită pedeapsa pentru că Dumnezeu este înjurat la fiecare trei cuvinte şi limbajul vulgar şi blasfemiator întrece orice limite). Dar El nu a făcut acest lucru, ne-a lăsat libertatea să alegem, dacă vreţi, ne respectă această libertate şi are o îndelungă răbdare cerând (de fapt, poruncind) spre binele oamenilor, ca aceştia să se pocăiască, să renunţe la păcat şi să se întoarcă cu credinţă la Hristos ca să fie mântuiţi.

Pe de o parte Dumnezeu Tatăl a dat ce a avut mai scump pentru noi, pe Fiul Său Preaiubit, Hristos Isus. Pe de altă parte a luat vina şi păcatul nostru atunci când, pe cruce, Hristos a fost pedepsit pentru tot păcatul omenirii. El ne-a dat în dar, fără ca noi să avem vreun merit, iertarea şi ne-a salvat sufletele de la pedeapsa veşnică. El a venit ca să ne fie Mântuitor dar şi Domn şi Călăuză.

El, Hristos Isus, este Păstorul oilor, a celor ce cred în El şi-L urmează. Când era pe pământ spunea că oile Lui Îi cunosc glasul şi că nu merg după un străin. De aceea, pentru a nu putea fi înşelaţi în aceste vremuri de cumplită înşelare, trebuie să Îl cunoaştem pe El, să-I cunoaştem glasul, azi când multe glasuri mieroase se aud şi pretind a fi de la Dumnezeu. Ne-a avertizat că mulţi Hristoşi mincinoşi vor fi, alături de prooroci şi învăţători la fel. Şi, cu toate avertizările, este aşa o durere şi o tristeţe să vezi că azi foarte puţini mai cunosc glasul lui Hristos şi se lasă atraşi în marea înşelare care îi va duce pe oameni tot mai departe de Dumnezeu, tot mai departe de fericirea veşnică la care Dumnezeu îi cheamă. În loc ca oamenii să asculte de Dumnezeu şi să fie apoi conduşi de Duhul Lui, Duhul Adevărului, ei ascultă de stăpânitorul lumii acesteia, de Satan, tatăl minciunii, care merge la împăraţii pământului şi la liderii religioşi şi le face promisiuni ca să-i ridice la luptă împotriva lui Hristos şi a poporului sfânt, şi sunt, astfel, conduşi şi ei de duhul lui Ceauşescu, de duhul de minciună care aduce nenorocire şi blestem, pretinzând că face bine. Oricine trăieşte în minciună şi foloseşte minciuna ca unealtă pentru a-şi atinge scopurile este de la diavolul. Îmi vine acum în minte sloganul pe care îl foloseşte un partid din România, slogan prin care ne promite o ţară fără hoţie. Veţi vedea, în timp, că este acelaşi duh de minciună al lui Ceauşescu. Numai să nu fie prea târziu această vedere. Mă gândesc la ceea ce a spus Dumnezeu prin gura profetului Ieremia, în capitolul 17 a cărţii sale, versetele 5-9: „Aşa vorbeşte Domnul: blestemat să fie omul care se încrede în om, care se sprijină pe un muritor şi îşi abate inima de la Domnul!Căci este ca un nenorocit în pustie, şi nu vede venind fericirea; locuieşte în locurile arse ale pustiei, într-un pământ sărat şi fără locuitori. Binecuvântat să fie omul, care se încrede în Domnul, şi a cărui nădejde este Domnul! Căci el este ca un pom sădit lângă ape care-şi întinde rădăcinile spre râu; nu se teme de căldură, când vine, şi frunzişul lui rămâne verde; în anul secetei, nu se teme, şi nu încetează să aducă rod.”„Inima este nespus de înşelătoare şi de deznădăjduit de rea; cine poate s-o cunoască?”, şi realizez că suntem cu toţii vinovaţi de faptul că am crezut că oamenii, liderii politici, vor aduce peste ţară pacea şi binecuvântarea. Ne-am încrezut în oameni, „a căror gânduri sunt rele încă din tinereţea lor” (Geneza 8:21) şi am uitat că doar Dumnezeu poate face bine cu adevărat. Ne-am făcut un fel de idoli din liderii politici, chiar şi noi creştinii care ar fi trebuit să ştim că ei vor lupta cot la cot împotriva lui Dumnezeu, iar Dumnezeu a lăsat ca să vedem cât valorează un idol. I-a întors împotriva noastră ca pedeapsă pentru că ne-am pus încrederea în altceva decât în Dumnezeu dar şi ca să ne trezim şi să căutăm pe Domnul şi să ne punem încrederea numai în El. Peste tot în lume, cu foarte mici excepţii, indiferent de culoarea politică, se duc aceleaşi politici de îndepărtare a oamenilor de Dumnezeu, se fac aceleaşi presiuni pentru schimbarea modului de gândire, aceleaşi politici restrictive şi de îngrădire a libertăţilor. Azi culoarea politică nu mai spune nimic, toţi sunt o apă şi un pământ şi toţi spun pretind că lucrează spre binele nostru, al omenirii. Dar omenirea va merge din rău în mai rău pentru că duhul lui Ceauşescu este la lucru şi este puternic. Creştinii ar trebui să ştie că pe pământul acesta nu va mai fi bine până când Domnul Isus Hristos va veni să-Şi întemeieze Împărăţia de o mie de ani şi să se roage ca această Împărăţie să vină cât mai curând. Abia atunci pământul va cunoaşte adevărata pace şi binecuvântare; Isus, Domnul păcii, o va aduce nu liderii conduşi de duhul lui Ceauşescu.

Noi nu putem schimba vremurile şi nici inimile pornite spre rău şi distrugere. Pe acestea doar Dumnezeu le poate schimba, dacă vrea. Dar noi ne putem pune sub protecţia Celui Atotputernic, a singurului Dumnezeu viu şi veşnic care a trimis pe Fiul Său preaiubit, Isus Hristos, singurul Mântuitor care ne poate salva de la moartea şi pierzarea veşnică, dacă credem în El şi ascultăm de El, urmându-L cu credincioşie, pas cu pas.

Biblia ne vorbeşte lămurit despre soarta de la urmă, atât a celor răi, care luptă împotriva lui Dumnezeu, dar şi a celor ce Îl cinstesc pe Dumnezeu prin ascultare. Cei răi, care mint şi aduc nenorocire, vor avea parte de pierzare şi de chin veşnic, aşa ca Ceauşescu; vor fi alături de el pentru veşnicie. Cei credincioşi vor avea parte de fericire veşnică, de Hristos în care au crezut şi pe care L-au ascultat; vor fi cu El pentru veşnicie. Lucrurile se vor alege în curând şi toţi le vom vedea desluşit, vom vedea dimensiunea grozavă a minciunii dar şi măreţia şi dragostea lui Dumnezeu care a oferit oamenilor şansa salvării, prin Isus Hristos.

Se face târziu, oameni buni; întunericul este tot mai mare. Dar după acest întuneric se vor ivi zorii unei lumi noi şi veşnice, nu a globaliştilor, aceasta va avea viaţă scurtă, ci a lui Hristos ce stă să vină pentru a domni şi a judeca lumea, o lume care a luptat împotriva Lui şi care s-a scăldat în minciună. Grăbiţi-vă să vă ascundeţi de mânia Lui, crezând în El şi supunându-vă Lui. Numai la El este scăpare, toate celelalte lucruri pe care omul se va sprijini se vor frânge ca un pai uscat şi vor arde trosnind. El, Isus, a spus aceasta şi este demn de a fi crezut pentru că este Dumnezeu în care nu este nici schimbare şi nici o umbră de minciună. Şi feriţi-vă de duhul lui Ceauşescu care vă ia totul şi nu vă oferă în schimb decât minciuni. Numai Dumnezeu merită încrederea noastră.

Autor: Dan Bercian, http://www.radiounison.ro/editorial/duhul-lui-ceausescu.html