Un necaz mare în care omenirea a intrat este încălcarea voită a legilor puse de Dumnezeu. Una este să greşeşti accidental şi alta este să o faci în mod voit. Nu doar Dumnezeu face diferenţa aceasta ci chiar şi legile date de oameni. Accidental toţi greşim deoarece există în spate, în lumea nevăzută, puteri ale întunericului care îi înşeală pe oameni. Dar aceste puteri malefice fac mai mult decât atât; ele aduc pe unii oameni, făcându-le tot felul de promisiuni, în situaţia în care aceştia ştiu că ceea ce fac este rău şi foarte rău dar, totuşi, continuă să facă acele lucruri. Astfel legile lui Dumnezeu, voia Lui sfântă, sunt încălcate cu bună ştiinţă. Şi prin insistenţa acelor oameni, prin abilitatea lor de a înşela, tot mai mulţi ajung să pactizeze cu ei, poate fără să-şi dea seama, şi să ajungă să se poziţioneze ca duşmani ai lui Dumnezeu. De aici nu poate veni decât nenorocirea.
Un exemplu de acest fel, foarte vizibil azi, este felul în care anumiţi oameni şi cercuri au tratat câteva aspecte care sunt cruciale pentru o bună funcţionare a societăţii omeneşti. În primul rând aspectul care ţine de viaţă, de copiii care urmează să se nască. Lucrul acesta nu a fost o problemă până în zilele noastre când a apărut învăţătura că acei copii nenăscuţi nu au nici un drept la viaţă, dacă părinţii aşa hotărăsc, şi că ei pot fi sacrificaţi oricând. Atât timp cât acest aspect a fost doar pe buzele câtorva persoane nu a fost o problemă, dar când aspectul s-a generalizat şi lumea întreagă a acceptat ideea şi a pus-o în practică, deja avem o revoltă împotriva lui Dumnezeu. Exact la fel s-a întâmplat cu teoriile de gen, cu drepturile acordate minorităţilor sexuale. Cineva a venit cu ideea, a promovat-o cu insistenţă, şi atunci când oamenii au acceptat-o conflictul cu Dumnezeu s-a produs. Ar mai fi şi alte exemple de acest fel cum ar fi reînvierea păgânismului, proliferarea satanismului, etc. Toate acestea au existat de-a lungul vremii dar nu aveau impact asupra întregii societăţi, mai degrabă erau curiozităţi ale timpului, însă azi, prin eforturi impresionante, cu ajutorul mijloacelor de informare şi propagandă, li s-a dat acestor aspecte o importanţă decisivă şi s-a căutat, chiar prin forţă (a se vedea teoria corectitudinii politice) impunerea lor ca deziderate, ca bază pentru o lume nouă, fără de care fericirea nu poate avea loc pe pământ. Ei, cei care promovează aceste idei, îndeamnă ca oamenii, acceptând noile lor legi, să se revolte împotriva lui Dumnezeu. Este un îndemn la revoltă. Dar oricine pactizează, chiar şi numai la nivelul minţii, cu aceste idei, pactizează cu Satan, cel care de la început a îndemnat omenirea la revoltă, el care era şi este şeful revoltaţilor.
Oamenii, în necunoştinţă de cauză, spun despre toate aceste lucruri: „Da, este bine să le acceptăm, ne arătăm în acest fel dragostea faţă de toţi, fiecare are dreptul să trăiască aşa cum vrea, etc.” Dar ei nu conştientizează că atunci când spun astfel de lucruri deja se poziţionează în dezacord şi duşmănie cu Dumnezeu. Ei şi-L fac pe Dumnezeu duşman pentru că apreciază astfel că legile Lui, felul în care a gândit El lucrurile pentru noi, nu sunt viabile, sunt perimate, depăşite. O ofensă adusă lui Dumnezeu.
Mai marii lumii, legiuitorii, au pretenţia ca legile pe care le dau ei să fie respectate cu stricteţe pentru că, spun ei, de ele depinde fericirea şi bunăstarea societăţii, dar ei sunt primii care aruncă la gunoi legile lui Dumnezeu, legi pe care le desfiinţează cu multă furie. Cer oamenilor să asculte mai mult de ei decât de Dumnezeu. Iar când unii creştini au căutat să fie credincioşi lui Dumnezeu, exprimându-şi ataşamentul faţă de legile eterne, neschimbătoare, ale lui Dumnezeu, au fost numiţi de mai marii lor politici, fanatici religioşi. Prin urmare cineva care ascultă de legile bune date de Dumnezeu este fanatic, iar cineva care ascultă de legile greşite pe care oamenii le dau, şi care sunt în conflict cu Dumnezeu, acela este un bun cetăţean. Cineva care vrea să fie credincios lui Dumnezeu şi principiilor Sale, care crede că de aceasta depinde binele lui şi al familiei sale, care crede că Dumnezeu nu se schimbă şi că El trebuie cinstit prin ascultare, este un fanatic religios. Iar un creştin care spune că crede în Dumnezeu dar este de acord şi cu celelalte lucruri care intră în conflict cu El, este, după aprecierea celor ce fac legi pe pământul acesta, un bun creştin. După cum scrie în cartea Apocalipsa un astfel de creştin, unul care se declară creştin dar care acceptă lucruri care intră în conflict cu voia Lui sfântă, este bun de aruncat din gura lui Dumnezeu şi exact aceasta se va întâmpla. În opinia autorităţilor care luptă împotriva lui Dumnezeu a te teme de Dumnezeu este o prostie, dar neapărat omul trebuie să se teamă de autorităţi şi să asculte de ele.
Şi acum ajungem la următorul punct al acestei probleme.
Ca urmare a neascultării generalizate de Dumnezeu, El trimite sau permite să vină pedeapsă peste omenirea răzvrătită. Este ceea ce se întâmplă şi în zilele noastre prin nenorocirea care a venit peste pământ, nu neapărat prin aşa zisa pandemie, ci prin măsurile absurde care s-au luat ca pretext la această aşa zisă pandemie. Starea în care a ajuns omenirea nu mai trebuie să o descriu, o vedeţi cu toţii. Dar oricât de gravă ar părea situaţia (deşi nu este) o rezolvare există cu siguranţă şi ea este în mâna lui Dumnezeu, aşa ca nenorocirea îngăduită. Şi este o soluţie simplă care nu are nevoie de nici un vaccin şi de nici un medicament, ea are nevoie de lacrimi şi genunchi. Lacrimi de pocăinţă şi genunchi pentru rugăciune. Este soluţia lui Dumnezeu.
Gândiţi-vă că am ajuns în starea în care suntem pentru că am refuzat voia lui Dumnezeu pentru vieţile noastre. Cineva ne-a spus că trebuie să ne revoltăm împotriva lui Dumnezeu şi omenirea a ascultat de acel glas. Ca urmare a venit pedeapsa şi nenorocirea pentru că am ascultat de cine nu trebuia. Acum, cei ce ne-au minţit în prima fază, să zic aşa, ne mint spunându-ne că la problema pe care noi ne-am creat-o prin neascultare de Dumnezeu, au găsit ei o soluţie, şi ne va fi bine. Soluţia lor fiind vaccinul. Evident că ei nu pomenesc nimic despre pocăinţă şi întoarcere la Dumnezeu, cum ar putea să o facă? Şi dacă ei au fost cauza nenorocirii adusă peste popor, cum pot fi ei sursa binecuvântării şi a scoaterii poporului din criză?
Când Israelul din vechime Îl părăsea pe Dumnezeu, venea peste popor pedeapsa. Poporul, în loc să folosească lacrimile de pocăinţă, în loc să recunoască că a greşit şi să se întoarcă la Dumnezeu prin rugăciuni şi cereri de iertare, căuta să-şi facă aliaţi popoarele păgâne din jurul lor. Se temeau de caldeeni, făceau prietenie cu Egiptul. Credeau că puterea armată a unui popor îi putea ajuta în lupta cu alt popor trimis de Dumnezeu să-i pedepsească pentru neascultarea lor. Şi întotdeauna soluţia greşită venea de la liderii care i-au băgat în necaz, prin neascultarea lor de Dumnezeu. Liderii lor încurajau închinarea la zeităţile păgâne venind cu argumente false dar, într-un fel, plauzibile. Problema era serioasă atunci când poporul accepta oferta satanică. Şi, de obicei, o accepta. Semn că cei mulţi sunt manipulabili, rar se împotrivesc răului şi se iau după duhurile de minciună bine ticluite, aşa ca şi astăzi. Nu mai este nici o mirare că poporul credea că Egiptul îi putea ajuta dacă până atunci au crezut că Baal, sau Moloh, sau Astarteea îi puteau ajuta. Egiptul era şi el un alt idol şi, aşa ca toţi ceilalţi idoli, nu le-a putut fi niciodată de ajutor. Dumnezeu spunea că Egiptul este ca o trestie uscată care îţi străpunge palma atunci când vrei să te sprijini pe ea.
Şi azi soluţiile propuse pentru a ieşi din criză, din nenorocire, sunt exact la fel. Li se propune oamenilor păcătoşi, care L-au ofensat pe Dumnezeu trăind în promiscuitate şi imoralitate, care L-au batjocorit pe Dumnezeu înjurând Numele Său de dimineaţa până seara cu tupeu şi obrăznicie, fără să le roşească obrazul şi fără să se cutremure de frică, oamenilor care s-au închinat la idoli şi care în idoli şi-au găsit fericirea, la aceşti oameni li se promite un idol uriaş numit VACCIN. Şi oamenii abia aşteaptă apariţia acestui idol ca să poată păcătui din nou şi să-şi reia viaţa de dinainte, viaţă care îi condamna înaintea lui Dumnezeu şi care a fost pricina nenorocirii venite peste omenire.
Cine se va sprijini pe acest nou IDOL îşi va străpunge mâna cu siguranţă. Nu uitaţi că el ne este oferit, de fapt ne este băgat cu forţa pe gât, de cei ce au dus poporul în rătăcire, de cei ce au chemat poporul la revoltă împotriva lui Dumnezeu şi ei n-au soluţii la problemă. Nu pot avea pentru că nu sunt în lumină, ei se află în întuneric.
Argumentul lor se bazează pe un alt idol, ŞTIINŢA. Cei care vor să ne înşele, au reuşit să facă din ştiinţă un idol la care oamenii să se închine. Comuniştii spuneau batjocoritor despre creştini că ei cred dar nu cercetează, în felul acesta îi catalogau ca şi inculţi, proşti. Ceea ce nu este adevărat. Creştinilor Dumnezeu le spune să cerceteze toate lucrurile şi să ia doar ce este bun. Dar azi, în numele idolului ŞTIINŢEI li se cere oamenilor să nu cerceteze, să se încreadă în acei aşa zis oameni de ştiinţă care sunt cumpăraţi cu bani de companiile suprastatale, farmaceutice şi de alt fel, şi care spun ceea ce li se cere să spună. Prin urmare ŞTIINŢA hotărăşte ce este bun şi ce nu pentru noi. Idolul ŞTIINŢĂ spune că idolul VACCIN este bun, iar eu nu am voie să comentez. Afirmaţiile acestor idoli trebuie acceptate mai cu reverenţă şi teamă sfântă decât ceea ce spune Dumnezeu. De idolul ŞTIINŢĂ trebuie să mă tem şi trebuie să ascult orbeşte de el, aşa cum ar trebui, de fapt, să ascult şi să mă tem de Dumnezeu. Prin urmare nu am nici o îndoială că acei oameni care îşi vor pune încrederea în aceşti idoli vor avea mult de suferit. Ei vor să scape de necaz altfel, prin alte mijloace, prin alţi idoli, decât prin mijloacele oferite de Dumnezeu – pocăinţă şi supunere faţă de voia Sa. Dar nu va fi scăpare în acest fel ci o mai mare nenorocire se va abate peste oamenii care Îl resping pe Dumnezeu chiar şi în acest ultim ceas şi se încred în idoli.
Am o durere în inimă să aud din gurile unor creştini care au pretenţia că sunt născuţi din nou aceleaşi lucruri pe care le aud de la cei ce nu-L cunosc pe Dumnezeu. Şi ei tot în aceşti idoli moderni îşi pun încrederea, pe lângă încrederea pe care şi-o pun în oamenii din partidele politice care ne-au adus în această situaţie. Şi ei cred că VACCINUL va rezolva situaţia şi că viaţa îşi va relua cursul. Şi ei tot la idoli se închină. Pentru că şi ei au avut până acum în inimi un idol mare dar ascuns, idolul DRAGOSTEI DE SINE. A stat acolo liniştit, ne-a lăsat să mergem la biserică, să cântăm cântări creştine, să facem afaceri şi să câştigăm mulţi bani, să predicăm şi să mergem la conferinţe creştine; a stat acolo fără să ne tulbure. Acum însă, când iată că ne simţim în pericol, SINELE nostru este în pericol, căutăm să găsim ceva care să-l salveze. Nici nu mai mergem la biserică deoarece SINELE nostru ar putea suferi, ne-am putea îmbolnăvi. Facem orice, renunţăm la orice, chiar şi la binecuvântarea care vine prin strângerile frăţeşti, doar ca să salvăm idolul SINE. Deci nu este de mirare că, aşa cum am fost obişnuiţi până acum, apelăm la idoli, la fel ca cei din lume. În loc să ne pocăim, să ne mărturisim nevrednicia şi lipsa noastră de încredere în Dumnezeu, să mărturisim că am fost egoişti, centraţi pe noi şi pe cele pământeşti, în loc să ne rezolvăm orice problemă cu Dumnezeu, aşteptăm să ne salveze un VACCIN… Profetul în care mulţi creştini cred azi este Bill Gates, iertaţi-mă că îl pomenesc.
Nu ştiu cum va fi cu cei ce nu vor să se închine la idol. Dacă vor fi obligaţi sau nu. Mă gândesc acum la cei trei tineri evrei din Babilon care nu au vrut să se închine idolului de aur. Au fost aruncaţi în cuptorul aprins dar n-au murit. Însă ei au putut să spună împăratului păgân care vroia să le bage fericirea pe gât, forţându-i să se închine idolului său: „Noi nu ne vom închina chiar dacă ne arunci în foc. Ştim că Dumnezeul nostru ne poate scăpa şi din cuptor dar, chiar dacă nu ne va scăpa, nu ne vom închina”. Ei erau morţi faţă de ei şi atenţi la voia lui Dumnezeu. Voia Lui le-a fost mai dragă decât viaţa lor. Aşa va trebui să gândim şi noi în zilele ce vor urma, deşi ar fi trebuit până acum să ne construim o astfel de gândire. Dar cred, sper, că încă nu-i târziu.
Apostolul dragostei, Ioan, îşi încheie prima lui epistolă cu următoarele cuvinte: „Copilaşilor, păziţi-vă de idoli!”. Azi am amintit doar trei, foarte periculoşi: DRAGOSTEA DE SINE, ŞTIINŢA şi VACCINUL.
Autor: Dan Bercian, http://www.radiounison.ro/editorial/idolul-vaccin.html
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu