De ce vrea Satan să omoare?

Fac parte din generaţia care ştie bine ce a însemnat regimul comunist; am trăit în acea vreme şi am suferit şi eu, dar nu la nivelul la care adevăraţii martiri au suferit. Evident că m-am bucurat nespus de mult atunci când în România şi Europa de Est acest sistem diabolic şi-a pierdut puterea şi, desigur, mi-am dorit ca niciodată să nu mai revină. Dar zilele acestea am realizat nu doar că a revenit dar pare a fi mai puternic ca în urmă cu 30-50 de ani şi este evident că, dacă Dumnezeu nu va pune capăt acestei expansiuni a neo-comunismului satanist, lumea va intra într-o perioadă de mari provocări şi încercări, mai mari ca niciodată în istoria ei.

Se vorbeşte mult, şi ştiu de ce se vorbeşte mult, despre teoria conspiraţiei. Aceasta nu pentru că n-ar exista conspiraţii împotriva oamenilor ci pentru a-i deruta pe cei împotriva cărora se fac conspiraţii, pentru ca ei, noi cei mulţi, să nu creadă în aceste conspiraţii şi să se lase duşi de nas până în punctul în care nu mai pot face nimic. Dar pentru cine are ochi să vadă, lucrurile sunt clare, cu toată furia propagandei care luptă la disperare pentru a numi minciuna adevăr.

Am intrat în aceste zile în mai multe magazine, pentru a face cumpărături. Nu am putut să nu remarc că, indiferent de magazin (vorbesc de supermarket-urile cu care ne-am procopsit în democraţie), ceea ce se auzea în sistemele audio era copiat la indigo. Oriunde intri auzi aceleaşi clişee care se repetă la nesfârşit, ca o obsesie. Şi care sunt acestea?

„Vă informăm că în magazinul nostru masca trebuie purtată corect; trebuie să păstraţi distanţa potrivită faţă de alte persoane; să nu atingeţi bunuri pe care nu le cumpăraţi şi să nu intraţi în contact fizic cu alte persoane, să vă dezinfectaţi mâinile, etc” .

Ascultând aceste nespus de preţioase sfaturi şi indicaţii mi-am amintit brusc că exact aşa, dar nu cu aceeaşi virulenţă şi intensitate, procedau comuniştii vechi despre care vă vorbeam, în anii de tristă amintire, cu scopul reeducării celor mulţi. Am simţit acelaşi duh de control şi minciună, mult mai puternic azi ca atunci, cum se revarsă peste inimile oamenilor şi cum îi leagă în legăturile fricii şi întristării, fără ca ei să-şi dea seama. M-am uitat la ochii lor, pentru că feţele nu le mai vezi de sub măştile prin care oamenilor le-a fost luat până şi aerul curat pe care nu-l mai pot respira, şi am văzut alţi ochi decât eram obişnuit să văd.

Oriunde te duci şi orice ţi-e dat să asculţi (nu mai vorbesc de presa scrisă sau televiziune, de internet), dacă ai ochi de văzut şi urechi de auzit, constaţi că ne aflăm într-o campanie de îndoctrinare şi dezinformare fără precedent în istoria omenirii. Minciuna a atins cote inimaginabile. Cel mai mare rău care poate fi pe acest pământ se prezintă azi ca şi cel mai mare bine, şi cei mai mulţi oameni cred minciuna, chiar şi cei ce se numesc creştini.

Mi-am adus aminte de versetul 44 din Evanghelia lui Ioan, capitolul 8, unde scrie (sunt cuvintele Mântuitorului Isus Hristos): „Voi aveţi de tată pe diavolul; şi vreţi să împliniţi poftele tatălui vostru. El de la început a fost ucigaş; şi nu stă în adevăr, pentru că în el nu este adevăr. Ori de câte ori spune o minciună, vorbeşte din ale lui, căci este mincinos şi tatăl minciunii.”

Conform acestui cuvânt toţi liderii politici sau religioşi care în aceste zile caută să aducă lumea sub un control total, trecând peste părerea şi dorinţele legitime ale oamenilor, obligându-i la lucruri la care vechii comunişti nu ar fi îndrăznit, luându-le drepturi de care nimeni până acum nu s-a atins, minţindu-i cum nimeni altul până acum nu a minţit şi care caută să aducă în lume suferinţă şi moarte, sunt copii ai diavolului. Ei împlinesc prin ceea ce fac poftele tatălui lor. Iar pofta lui este să ucidă, să omoare. Diavolul nu se satură de nimic până nu ajunge la crimă, la omor, şi, dacă se poate, la crimă în masă.

Ne-am tot mirat de ce a reuşit diavolul (cine nu vrea să creadă că el există să se uite cu băgare de seamă la ce se întâmplă acum în lume) să facă în anii care au trecut în privinţa desfrâului şi imoralităţii pe care le-a promovat ca şi drepturi ale omului şi pe care a căutat, şi a reuşit, să le impună cu forţa tuturor, că vor că nu vor, în timp ce prin slujitorii lui omora zeci de milioane de copii nenăscuţi, copii care nu aveau nici un drept. Ne uitam uimiţi la ce se întâmpla prin aşa zisele instituţii de învăţământ şi la răul făcut copiilor prin aşa zisa educaţie sexuală şi ne miram de până unde pot ajunge lucrurile şi absurditatea. Ne miram de felul în care creştinii au ajuns să fie trataţi şi marginalizaţi, deşi niciodată nu au făcut rău celorlalţi. Ne miram de faptul că liderii religioşi erau de acord cu toate aceste lucruri şi că puneau şi ei vârtos umărul pentru a răsturna căruţa lumii vechi şi frumoase. Şi de multe altele ne miram şi nădăjduiam că lucrurile se vor îndrepta. Dar diavolul nu era mulţumit cu toate aceste „realizări măreţe”, demne de el, şi a împins lucrurile spre singurul lucru care îl satisface pe deplin: crima. Dar ca să ajungă la aceasta el a ştiut să folosească, cu mare viclenie, minciuna. Despre el Mântuitorul spunea că „este mincinos şi tatăl minciunii” iar pofta lui este să ucidă. Se pare că a ajuns să îşi împlinească dorinţele, că Dumnezeu nu i-a mai pus limite ca până acum.

Însă Domnul Isus Hristos a avut un cuvânt de încurajare pentru cei ce cred în El şi care ascultă de El. Îl găsim în Matei 10 cu 28: „Nu vă temeţi de cei ce ucid trupul, dar care nu pot ucide sufletul; ci temeţi-vă mai degrabă de Cel ce poate să piardă şi sufletul şi trupul în gheenă.” Prin acest cuvânt Domnul spune desluşit că unii oameni de pe acest pământ, mobilizaţi de Satan, au această putere de a ucide trupul, le este permis de Dumnezeu, dar partea bună a lucrurilor este că de sufletele ce sunt veşnice ei nu se pot atinge.

Din nefericire azi este multă tulburare din partea oamenilor în legătură cu trupul şi nu cu sufletul lor; toţi vor să-şi scape trupul, viaţa. Catastrofa zilelor ce le trăim nu este neapărat că diavolul, folosindu-se de oamenii dedicaţi lui, va aduce nenorocire peste omenire (deşi este un lucru nespus de rău), ci că oamenii care sunt vizaţi vor căuta să-şi scape ceea ce nu pot scăpa, viaţa trupului lor, dar nu au nici un gând spre a-şi salva ceea ce pot salva şi care este de cea mai mare importanţă– sufletul lor.

De ce nu luptă oamenii, nu sunt preocupaţi, pentru a-şi salva sufletele veşnice şi au atât de multă preocupare pentru o carne care, oricum, va putrezi? De ce este peste ei o atât de mare şi periculoasă nepăsare? Dumnezeu Însuşi a coborât din cer pe pământ, în această cloacă murdară, pentru a ne salva de la pieirea veşnică, pentru a ne arăta cât de important este sufletul nostru. De ce oamenii sunt atât de nepăsători, îngrozitor de nepăsători, faţă de tot ceea ce a făcut Dumnezeu pentru ei pentru a-i salva de la pierzarea veşnică şi sunt preocupaţi de lucruri de nimic şi fleacuri?

Pot fi mai multe motive dar o să mă opresc la unul singur, conform cu ceea ce spun Scripturile. Citim la 2 Tesaloniceni 2 : „9 Arătarea lui (a celui nelegiuit) se va face prin puterea Satanei, cu tot felul de minuni, de semne şi puteri mincinoase, 10 şi cu toate amăgirile nelegiuirii pentru cei ce sunt pe calea pierzării, pentru că n-au primit dragostea adevărului ca să fie mântuiţi.11 Din această pricină, Dumnezeu le trimite o lucrare de rătăcire, ca să creadă o minciună:12 pentru ca toţi cei ce n-au crezut adevărul, ci au găsit plăcere în nelegiuire, să fie osândiţi.”

Avem aici motivul pentru care oamenii nu văd pericolul, nu văd gravitatea şi dramatismul vremurilor şi nu pot identifica planurile celui rău nici măcar acum când totul este clar şi evident. Pentru că nu au iubit adevărul, adică pe Dumnezeu, nu L-au căutat, nu L-au dorit, L-au neglijat şi chiar batjocorit, ca urmare Dumnezeu le trimite oamenilor o lucrare de rătăcire ca să creadă o minciună, adică să-l creadă pe Satan, tatăl minciunii şi ucigaş. Ei nu-L cred pe Dumnezeu care vrea să-i ducă în cer iar pe pământ să le dea linişte şi pace dar îl cred pe Satan care vrea să-i omoare, să le ia sângele şi care, în final, să-i ducă cu el în focul şi chinul veşnic, acolo unde va fi plânsul şi scrâşnirea dinţilor. Aceasta este adevărata dramă.

Am spus că Satan este însetat de sânge, că este ucigaş şi în asta îşi găseşte el plăcerea; de fapt nu eu ci Domnul Isus o spune. Şi totuşi nu aceasta este satisfacţia maximă a celui rău. Satisfacţia lui maximă este să-i omoare pe oameni pentru ca cei ce nu au primit iertarea lui Dumnezeu prin credinţa în Domnul Isus Hristos, singurul Mântuitor, să nu mai aibă niciodată parte de mântuire. El vrea ca oamenii să moară în această stare de necredinţă pentru că, în acest fel, lucrarea lui de distrugere este completă. Nimic nu se va mai putea face în privinţa sufletelor lor. De aceea, în vremurile care vin şi în care veţi auzi de mulţi morţi şi de multă durere să vă aduceţi aminte că nenorocirea cea mai mare nu este că oamenii au murit ci că au murit neîmpăcaţi cu Dumnezeu. Satan ştie care este starea omenirii, faptul că oamenii trăiesc în păcat şi iubesc păcatul şi va aduce peste omenire teroarea morţii în masă pentru a nu mai da acestor suflete şansa pocăinţei şi a întoarcerii la Dumnezeu. Să ne rugăm însă ca în mijlocul terorii care va veni Dumnezeu să se folosească şi de acest rău pentru a deschide ochii oamenilor şi pentru a aduce vremuri de pocăinţă , salvând suflete de la focul iadului veşnic.

Sunt bucuros să văd că, pe bună dreptate, mulţi se ridică împotriva mârşăviilor care se fac azi şi stau şi eu alături de ei în această indignare, considerând că un creştin adevărat nu poate fi de acord cu minciuna şi crima şi că este dator să ia poziţie pentru adevăr, dar nu văd aceea indignare manifestându-se din pricina sufletelor care sunt târâte în iad, prin păcat şi necredinţă. Nici măcar liderii religioşi nu mai strigă pentru aceasta, şi ei tac sau ţin partea minciunii. Nu este trist că liderii religioşi mai mult vorbesc despre intrarea în normalitatea pe care nu o vom mai găsi niciodată, că acceptă orice pentru acest deziderat care nu se va mai împlini şi că nu văd faptul că oamenii merg în iad în fiecare zi şi că nu este dorinţă de pocăinţă şi apropiere de Dumnezeu? Cum de nu văd ei teroarea care se apropie şi faptul că oamenii vor muri ca muştele şi că vor muri nemântuiţi? Cum de nu văd ei că poporul nu are nici o preocupare pentru Dumnezeu ci doar dorinţa unui trai firesc şi păcătos, aşa ca înainte de intrarea în aceste vremuri de strâmtorare?

Viaţa trupească este de mare preţ dacă ea este folosită pentru Dumnezeu şi trăirea pentru scopurile Lui înalte, pentru slujirea Lui; dar dacă ne facem un deziderat doar din această viaţă pământească şi nu punem accentul pe viaţa sufletului, care este veşnic, nu am realizat mare lucru. De aceea, apărând viaţa şi dreptul la ea, la libertate, trebuie să fim mai mult preocupaţi de viaţa veşnică, de sufletele oamenilor. Ne luptăm pentru viaţa fizică în nădejdea că în acest timp omul se poate întoarce cu faţa către Dumnezeu şi, dacă facem lucrul acesta, mărturisindu-L pe Domnul Isus Hristos celor ce se află în întuneric, atunci suntem cu adevărat în planul şi scopul bun pentru care Dumnezeu ne-a creat. De aceea nu putem fi de acord cu crima şi nu putem sta nepăsători văzând cum cel rău azi are un plan bine stabilit prin care vrea să omoare cum nu a mai făcut-o niciodată, să trimită în focul veşnic miliarde de oameni, dar nu avem voie să ne oprim doar în acest punct. Trebuie să căutăm să aducem la Hristos cât mai multe suflete şi, în acest fel, să zădărnicim planurile duşmanului sufletelor noastre şi al lui Dumnezeu. Prin urmare să avem grijă şi să vedem de partea cui stăm în aceste vremuri de mari şi grozave provocări spirituale. Să răscumpărăm vremea căci zilele sunt rele (Efeseni 5:16).

Autor: Dan Bercian, http://www.radiounison.ro/editorial/de-ce-vrea-satan-sa-omoare.htmlFac