Ne vom ocupa în primul rând de ceea ce Pavel spune aici despre omul care nu este creștin. Descrierea generală pe care i-o face acestuia este că el trăiește „potrivit firii” pământești. Ce vrea să spună prin aceasta? Cuvântul fire se referă la natura umană decăzută – la natura umană de dinainte ca Duhul lui Dumnezeu să-Și înceapă lucrarea în om. Acesta este omul lăsat în puterile sale – omul care se naște, crește și se dezvoltă în viața din această lume fără ca Dumnezeu să acționeze asupra lui. Necreștinul trăiește „potrivit firii”. Cuvântul potrivit este interesant. Unii îl traduc prin expresia „după”, dar cea mai bună traducere este „sub”. Cuvântul pe care apostolul îl folosește comportă ideea de a fi „sub” altceva, mai specific sub autoritatea acelui lucru. Așadar, ni se spune că necreștinul este dominat în mod obișnuit de natura cu care s-a născut… Noi ne naștem în felul acesta ca urmare a legăturii noastre cu Adam și păcatul lui. Oricine se naște din Adam se naște „potrivit firii”, căci se naște sub puterea, sub dominația acestei naturi umane decăzute pe care o moștenește. Apostolul adaugă că acest lucru este unul continuu – „ei trăiesc potrivit firii”. Ei se nasc în păcat, există în păcat și continuă să trăiască în păcat.
Cum se manifestă acest lucru și la ce conduce? Primul aspect este că un astfel de om „se gândește” la anumite lucruri. „Cei ce trăiesc potrivit firii se gândesc la lucrurile firii“. Iată o expresie foarte interesantă. În Epistola către Filipeni, apostolul folosește exact aceeași expresie de mai multe ori. El spune: „Gândul acesta dar să ne însuflețească pe toți, care suntem desăvârșiți; și dacă în vreo privință sunteți de altă părere, Dumnezeu vă va lumina și în această privință” (3:15). Versetul 16 conține același cuvânt: „Dar în lucrurile în care am ajuns de aceeași părere, să umblăm la fel”. Apoi Pavel îl introduce într-o notă negativă în versetul 19, unde vorbește despre oamenii al căror „sfârșit va fi pierzarea. Dumnezeul lor este pântecele și slava lor este în rușinea lor, și se gândesc la lucrurile de pe pământ”.
„A gândi” este un termen pe care noi îl cunoaștem, o expresie folosită destul de des. Dacă un om este cicălitor și pune prea multe întrebări, manifestând un interes prea mare față de treburile tale, de regulă îi răspunzi: „Vezi-ți de treburile tale”. De aceea, expresia are sensul acțiunii deliberate a minții îndreptată asupra anumitor obiecte. Iată de ce îi spui celui cicălitor: „Nu-ți ocupa mintea cu mine și cu treburile mele, ci îndreapt-o către propria viață și vezi-ți de viața ta”.
Dar termenul nu se referă doar la gânduri, ci include și dorințele, emoțiile și obiectele căutării noastre. Cu alte cuvinte, este un termen destul de cuprinzător. „A se gândi” la lucrurile pământești nu are doar sensul că necreștinii se gândesc la ele ocazional, ci ne învață că acestea sunt lucrurile la care ei se gândesc cel mai mult. Sunt lucrurile la care ei se gândesc în mod obișnuit. Inclinația și tendința gândirii lor este îndreptată către ele. „Lucrurile pământești” sunt cele care le plac mai mult decât orice altceva, care le dau cea mai mare satisfacție, astfel că, dintre toate, le caută cel mai mult. Termenul este cuprinzător și nu trebuie să îl limităm doar la aspectul intelectual. El este mai cuprinzător decât interesele minții și înglobează întreaga personalitate. În prima lui epistolă, apostolul Ioan vorbește despre același concept, deși folosește un termen diferit. El spune: „Nu iubiți lumea, nici lucrurile din lume” (2:15-17). El ar fi putut spune altfel: „Nu vă gândiți la lume, nici la lucrurile din lume”.
De aceea, primul aspect legat de necreștin este că, fiind dominat de natura lui decăzută, el este un om preocupat și interesat în mod intenționat de „lucrurile firii”. Repet, trebuie să fim atenți să înțelegem suficient de cuprinzător această expresie. Care sunt „lucrurile firii”? Pericolul este să limităm termenul la plăcerile senzuale și la păcatele care țin doar de trup. Termenul „fire” are tendința să ne determine să ne gândim imediat la păcate fizice, păcate care țin în primul rând de domeniul ființei noastre animalice. Ele sunt în mod cert incluse, dar este important să conștientizăm că termenul este folosit cu un sens mult mai cuprinzător, așa cum descoperim în Epistola către Galateni: „faptele firii pământești sunt cunoscute, și sunt acestea: preacurvia, curvia, necurăția, desfrânarea”.1 Dar mai include și „închinarea la idoli, vrăjitoria, vrajbele, certurile, zavistiile, mâniile, neînțelegerile, dezbinările,2 certurile de partide, pizmele, uciderile, bețiile, îmbuibările,3 și alte lucruri asemănătoare cu acestea” (5:19-21). Vedem că termenul este realmente unul foarte cuprinzător. Sau dacă ne întoarcem la prima Epistolă a lui Ioan, la capitolul 2, observăm expresia folosită de el: „Nu iubiți lumea, nici lucrurile din lume”. Ce sunt acestea? Apostolul le enumeră ca „pofta firii pământești, pofta ochilor și lăudăroșia vieții” (v. 15-17). „Firea” este un termen uriaș, unul foarte cuprinzător.
Așadar, ce sens are expresia „firea pământească”? Cu alte cuvinte, are sensul de „gândire lumească”… Ea include tot ceea ce este opus „gândului” și „vieții” Duhului Sfânt. Un alt fel de a explica acest termen presupune să afirmăm că „lucrurile firii” se referă la orice aspect al vieții fără Dumnezeu, orice lucru din viață din care Dumnezeu este exclus. Cu alte cuvinte, se referă la viața acestei lumi. Expresia denotă o separare completă de tot ce este spiritual. Ea se concentrează pe lucrurile vizibile și nu are nimic de-a face cu cele nevăzute… Ea se referă doar la viața acestei lumi, la viața legată de trup și la diferitele trăsături ale gândirii carnale, excluzând cu totul elementul spiritual.
Tragedia este că mulți oameni cred că această descriere – „cei ce trăiesc potrivit firii se gândesc la lucrurile firii” – se aplică doar păcătoșilor care se manifestă evident, deschis, celor dedați neobosit plăcerilor senzuale și extravagante, celor pe care îi vedem pe stradă și în localurile publice din marile orașe. Realitatea este că această descriere îi cuprinde și pe oamenii foarte intelectuali, foarte morali, pe care lumea i-ar descrie ca niște nobili. Gândirea îndreptată către lucrurile firii include și interesele politice care Îl scot pe Dumnezeu din ecuație, interesele sociale fără Dumnezeu, interesele culturale fără Dumnezeu. Iată sensul acestei expresii. Pavel are în minte obiectivele cele mai înalte ale omului – filozofia, arta, cultura și muzica lui – care nu trec niciodată dincolo de firea pământească. Dumnezeu este în afara tuturor acestor lucruri. El este exclus din ele. În aceste preocupări nu există nimic spiritual. Oamenii pot scrie lucruri foarte istețe, într-o manieră foarte erudită, interesantă și distractivă despre chestiuni sociale. Ei îți pot spune cum să îți îmbunătățești starea, cum să crești avantajele de care să te bucuri. Ei pot scrie convingător despre cum să îți construiești un fel de Utopia;4 ei pot produce capodopere de artă, literatură și muzică, dar în ele să nu se găsească nimic sufletesc, nimic din Dumnezeu și din Duhul. Toate sunt făcute „potrivit firii”.
Cât de important este să conștientizăm acest lucru! Iată de ce acea listă din Galateni 5 este atât de importantă. Pavel nu se oprește la beție, curvie, crimă și lucruri de acest fel. El trece în tărâmul omului interior, unde descoperim că lista lui este cuprinzătoare. De aceea, ceea ce apostolul spune despre necreștin este că nu contează unde se potrivește el în această gamă largă de posibile interese, atitudini și comportamente, căci el rămâne cu gândurile și intențiile ațintite către „lucrurile firii”. Tocmai din cauză că lumea nu înțelege acest lucru, ea nici nu este interesată de Evanghelie. Oamenii buni și morali ai lumii sunt admirați atât de mult în zilele noastre, dar cuvintele apostolului descriu precis starea lor spirituală. Acești oameni umblă mult „potrivit firii” și se „gândesc” la lucrurile firii la fel ca un bețiv înrobit de patimile și poftele lui. Aici avem de-a face doar cu o diferență de intensitate. În esență, însă, între acești oameni nu este nicio diferență.
Omul bun, cultivat, moral, bine vorbit de ceilalți, este la fel de lipsit de Duhul pe cât este cel mai ticălos și mai evident păcătos. El se află în afara vieții lui Dumnezeu la fel ca orice alt păcătos. Evident, lui nu-i place să i se spună adevărul, motiv pentru care se încadrează în tiparul fariseului. Acesta este și motivul pentru care fariseii L-au răstignit pe Domnul Isus. El îi convingea că umblau „după fire” și „se gândeau” doar la lucrurile firii. Ce stare spirituală groaznică trebuie să fie aceasta! Și cât de alarmant să știm că oamenii se pot afla într-o astfel de stare fără să-și închipuie că este starea lor reală! Ei fac multe deosebiri între ei și alții, dar, în realitate, nimic nu îi separă de ceilalți. Singura diferență dintre așa-zisul „păcătos evident” și omul bun, moral și cultivat este doar o diferență socială – o diferență superficială… În esența ființelor lor, ca oameni, și în relația lor cu Dumnezeu, între ei nu există nici cea mai măruntă diferență. Ambii se gândesc la lucrurile firii. Toată gândirea lor, toate interesele lor și toate căutările lor se află în întregime în afara tărâmului spiritual și al lui Dumnezeu. Iată ce spune apostolul despre ei.
Următorul lucru pe care apostolul îl spune despre acești oameni se găsește în versetul 6, unde găsim următoarele cuvinte: „gândirea firii este moarte” [NTR]… Această expresie ar trebui citită ca „gândirea firii pământești este moarte” sau „a avea gândirea firii este moarte”. Apostolul spusese deja că necreștinii se gândesc la lucrurile firii, iar acum spune că oamenii care se gândesc la lucrurile firii și au acea gândire care îi face să se comporte în felul acesta, sunt morți. Pavel descrie aici calitatea sau starea minții oamenilor care se gândesc doar la lucrurile firii. Ea spune că aceasta nu este nimic altceva decât moarte sigură.
Domnul nostru ne oferă cea mai bună înțelegere a acestei realități prin ceea ce i-a spus lui Petru în circumstanța din Cezareea Filipi, când apostolul a făcut marea lui mărturisire în răspunsul dat la întrebarea Domnului: „Voi cine ziceți că sunt?” (Matei 16:15). Matei relatează acest moment în capitolul 16. Petru a spus: „Tu ești Hristosul, Fiul Dumnezeului celui viu!” (v. 16). Totuși, la doar câteva minute după aceea, când Domnul nostru a început să le vorbească ucenicilor despre apropierea morții Sale, Petru a spus: „Să Te ferească Dumnezeu, Doamne!” (v. 22). Domnul l-a mustrat atunci sever și i-a spus: „Înapoia Mea, Satano… Căci gândurile tale nu sunt gândurile lui Dumnezeu, ci gânduri de ale oamenilor” (v. 23). Cuvântul tradus prin „gânduri” are sensul de „a gândi” – „tu nu te gândești la lucrurile lui Dumnezeu”. Acesta este același cuvânt folosit în versetul 6 din Romani 8. „Problema ta, Petru”, a spus în fapt Domnul nostru, „este că întreaga ta mentalitate este greșită. Felul tău de a gândi este greșit. Tu nu te gândești la lucrurile lui Dumnezeu, ci la lucrurile omului”. „Petru”, părea El să spună, „ce se întâmplă cu tine? Tocmai ce ai făcut mărturisirea aceea deosebită, și ți-am spus că nu sângele și carnea ți-au descoperit acest lucru, ci Tatăl Meu care este în ceruri (Matei 16:17). Acum dovedești că aveam dreptate, pentru că, după ce am făcut o afirmație spirituală deosebită înaintea ta, tu te întorci și spui, ,Departe de Tine, Doamne’. Petru, problema ta este că nu te gândești la lucrurile lui Dumnezeu, ci gândești în felul oamenilor. Întreaga ta mentalitate, întregul tău proces de a gândi este, din nefericire, unul rătăcit”…
Iată care este ideea din expresia „gândirea firii este moarte”… Ea are sensul că omul firesc se află într-o stare de moarte spirituală. Și acesta este adevărul pe care apostolul îl spune peste tot despre cel necredincios, despre omul necreștin. Acest lucru este menționat încă de la începutul capitolului 2 din Efeseni: „Voi erați morți în greșelile și în păcatele voastre” (Efes. 2:1). „Morți”! Și el repetă ideea în versetul 5: „măcar că eram morți în greșelile noastre, ne-a adus la viață împreună cu Hristos”. Apostolul spune aici același lucru. Omul aflat „sub firea pământească” este guvernat și controlat de natura sa umană decăzută, și nu doar că se gândește la lucrurile firii – acele lucruri în care Dumnezeu este absent – ci face acest lucru fiindcă este mort spiritual. El este viu trupește, există, dar, spiritual vorbind, este un om mort.
Afirmația apostolului are sensul că omul este mort față de Dumnezeu. El trăiește ca și cum n-ar exista niciun Dumnezeu. Unii dintre cei mai morali oameni, unii dintre cei mai educați oameni din lume se află în această stare. Ei sunt foarte capabili, cultivați, interesați de viață, nu se îmbată niciodată și nu se fac vinovați de curvie… „O”, veți spune, „nu poți afirma că un astfel de om se gândește la lucrurile firii pământești”. Tocmai asta spun. Dumnezeu nu există în gândurile lor (Ps. 10:4); ei sunt complet morți față de Dumnezeu. Ei trăiesc ca și cum n-ar exista niciun Dumnezeu. Iată ce este moartea spirituală. Moartea spirituală înseamnă să fii în afara vieții lui Dumnezeu. Doar Domnul nostru a rezolvat această chestiune pentru noi. În Evanghelia după Ioan, citim următoarele: „viața veșnică este aceasta: să Te cunoască pe Tine, singurul Dumnezeu adevărat și pe Isus Hristos, pe care L-ai trimis Tu” (17:3). Omul care nu are viața veșnică nu Îl cunoaște pe Dumnezeu. El este în afara vieții lui Dumnezeu, iar asta înseamnă că este mort… Și există o mulțime de astfel de oameni. Ei vin chiar la locul de închinare, ascultă lucrurile care le copleșesc inimile credincioșilor, dar ei nu văd nimic în toate acestea. Există mulți astfel de oameni în bisericile noastre, așa cum au fost dintotdeauna… Ei sunt morți – morți față de Dumnezeu, morți față de Domnul Isus Hristos, morți față de tărâmul vieții spirituale și față de toate realitățile duhovnicești; morți față de sufletele lor, față de interesele lor veșnice și nepieritoare! Ei nu se gândesc niciodată la astfel de lucruri. Iată problema lor. Iată ce spune apostolul despre ei. Gândirea îndreptată către lucrurile firii îi separă de viața lui Dumnezeu… Nu poate exista ceva mai groaznic. Acesta este sensul morții spirituale.
Singura cunoaștere adevărată pe care o putem avea despre Dumnezeu se găsește în Biblie. El S-a descoperit pe Sine… Prin definiție, Dumnezeu este absolut, infinit și veșnic în toate atributele și calitățile Sale. Noi nu putem ajunge la El prin puterile noastre, așa că El ni Se descoperă. El a făcut acest lucru în Scriptură și în Domnul Isus Hristos. Iar Domnul Isus Hristos ne-a învățat despre mânia lui Dumnezeu, despre judecata lui Dumnezeu și despre Iad. Da, dar în momentul în care acești oameni, care spun că ei cred în Dumnezeu, aud astfel de lucruri, ei devin furioși și protestează violent împotriva acestor afirmații. Ei le urăsc. Ei Îl urăsc în realitate pe Dumnezeu! Așa cum ne spune Pavel, această „gândire a firii este dușmănie față de Dumnezeu”. Acest fel de a gândi vrea un Dumnezeu după propriul chip, urându-L pe Dumnezeul Bibliei, pe Dumnezeu Tatăl Domnului nostru Isus Hristos, pe Dumnezeul predicat de acest apostol Pavel și de toți ceilalți apostoli. Aceasta este starea lucrurilor din zilele noastre, o stare pe care o vedem oriunde ne îndreptăm privirile; din nefericire, o putem vedea și în așa-zisele biserici și de la așa-zisele amvoane creștine. Folosindu-se chiar de Numele lui Dumnezeu și al lui Hristos, oamenii își demonstrează vrăjmășia și ura față de Dumnezeu, Dumnezeul cel viu, „singurul Dumnezeu adevărat” (Ioan 17:3)… Toți oamenii firești, toți cei care nu sunt creștini, se află în „vrăjmășie cu Dumnezeu”.
Autor David Martyn Lloyd-Jones
Fragment din Romans: An Exposition of Chapter 8:5-17, The Sons of God (Edinburgh; Carlisle: The Banner of Truth Trust, 1974), p. 4-13; www.banneroftruth.org; folosit cu permisiune. Note bibliografice și explicative
(1) curvia, necurăția, desfrânarea– imoralitate sexuală; corupție morală; absența înfrângerilor morale, imoralitate extremă. (2) neînțelegerile, dezbinările– ambiție egoistă; dezbinare între grupuri opuse. (3) îmbuibările– petreceri cu băutură și purtare imorală, destrăbălată. (4) Utopia– loc imaginar, caracterizat de sisteme sociale, legale și politice ideale.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu