Ești eliberat! Slavă Domnului! Oh, God! Praise! Oh, my God! You are free! I declare victory! Declar victorie în numele Domnului, ești eliberat de duhul de droguri, de duhul de pornografie, de duhul …
Da de duhul de prostie și incompentență nu vă eliberează nimeni, exorciști de pripas?
Destine sînt nenorocite de așa numitele eliberări clamate prea devreme. Evanghelicii și așa sînt ispitiți de un triumfalism naiv, de o escatologie anticipată, uitînd de faptul că Apostolul și nu numai el amintește de luptă, de purtare cu asprime față de trup, de alergare, care se sfîrșește la moarte, nu înainte de aceasta. Același, dar și părinții pustiei, ne vorbesc despre zdrobirea voii, despre lupta carnalității împotriva Duhului. Este greu și așa, cînd te lapezi de lume și ai oarece pornire spre schivnicie, dar cînd trăiești în lume?
Orice dependență este precum cîrligul în nasul peștelui. Nu și-l poate scoate singur. Sîntem neajutorați, precum peștii fără mîini, sîntem morți în dependențele noastre. Un pseudoconsilier spiritual care îți strigă eliberare, eliberare în urechi și care crede că te-a izbăvit de duhul de țigare prin cîteva manevre de gen abracadabra nu face decît să îți dea un pic drumu la mulinetă. Nimic mai victorios pentru ceata drăcească!
Am un prieten pe care l-am numit FOST dependent de droguri. Așa l-am prezentat. M-a corectat cînd a luat cuvîntul și a spus?
– Nu, sînt dependent de droguri INACTIV. Morbul este acolo, mizeria este încă în trupul meu. Dacă mă înșel pe mine și îmi spun că sînt cu totul imun, atunci mă programez pentru recădere. Nu! Stau și veghez tot timpul, sînt cu ochiul pe trupul meu și în lupta asta nu am vacanță și nu las garda jos. Niciodată! Unii dintre cei cu care am lucrat de-a lungul timpului, unii dintre ei chiar lideri în mișcarea noastră, au fost bine, au ajutat și pe alții. O singură dată au mai încercat, o singură dată. Au murit de supradoză. Asta după ce lucraseră la ajutorarea altor dependenți. Cu diavolul nu te joci!
Da, dragii mei prieteni, cu diavolul nu te joci de-a eliberarea. Este extrem de talentat în a-și ține prizonierii, dîndu-le senzația de libertate, numai pentru că le lasă lesa un pic mai lungă. Astfel de eliberări sînt ca o plimbare la aer curat prin curtea penitenciarului. Atît!
Cum poate fi cineva atît de naiv să creadă că din cîteva cuvinte l-a făcut pe cel care a avut tupeul să Îl ispitească pe Mîntuitorul, pe cel care și-a ascuțit uneltele pe Avram, Isac și Iacov, pe Moise, pe David, pe Samson și Solomon și pe aceștia i-a biruit? Cum putem fi atît de naivi să credem că noi putem!
De cîte ori n-ați auzit: de luni mă las … și marți este înapoi ca scroafa la nămol și cățeaua la vomitătură?
Unii au astfel de biruințe încît, eliberați de dependența de alcool se hotărăsc să ciocnească șampania pentru victoria Domnului! Dracii rîd de se defectează! La fel este în dependența de pornografie. Nu ai voie să te mai ”plictisești”, să browsezi așa … la loveală, numai pentru că ai fost eliberat și ești insensibil de acum. Curiozitatea n-a omorît numai pisicile. Curiozitatea ne-a omorît pe toți!
Pseudo-consilieri de toate felurile, pastori needucați în domeniul dependențelor, psihologi fără recunoaștere, sfătuitori autogratulați, dezlegători de blesteme și exorciști închipuiți, toți se grăbesc în numele harului greșit înțeles să își asigure victimele că au scăpat într-o după amiază de patimi pe care le-au cultivat ani de zile și că nu mai au nevoie de specialist, de psihiatri, de consilieri specializați. Fac ei totul! Dau cu aghiazmă peste nasul roșu de tras linii de praf și … gata! Le dau oamenilor să bea doi litri de apă sfințită ca să scape de dorul pălincii și le spun că ficatul le este cu totul născut din nou, regenerat ca al pruncului. Mincinoși fără scrupule!
În ciclism este o vorbă: dacă te dai la vale 200 de metri, trebuie să îi pedalezi înapoi și la urcare este de obicei mai greu. Cît ai coborît tot atît trebuie să și urci, numai că la urcare bicicleta nu mai merge singură.
Vindecarea de orice dependență presupune autoritate, consiliere pe lungă durată, luptă grea și multă, multă răbdare. Este un proces, nu un moment, iar Duhul Sfînt se ocupă de asta ca unul venit pe pămînt într-o sărbătoare agricolă, adică ne comunică că nu se fac toate lucrurile peste noapte.
Cea mai mare minciună pe care un consilier spiritual iresponsabil i-o poate livra unei persoane dependente este să îi sugereze faptul că este deja scăpat, eliberat, că Duhul… că harul și că patima veche nu îl va mai vizita. Gata! Hocus-pocus, ești gata să iei cuvîntul la ora de rugăciune!
Aceasta este calea spre dezastru spiritual. La oboseală, în singurătate, după o mare biruință spirituală sau chiar atunci cînd omul este mai încrezător în sine, atunci apare recăderea. De nu știu cîte ori mi-au stat în față oameni ”eliberați”, unși cu toate uleiurile și alifiile, cu declarații de victorie deasupra capului și care, după o perioadă de bine, au recăzut, tocmai pentru că falsa victorie le-a anulat vegherea. Avem noi o cîntare: ”privegheați și vă rugați întruna” (sic!). Nu este la întîmplare.
Rugați-vă neîncetat! Așa ne sfătuiește Scriptura. Starea de război spiritual continuu, de veghere, de alertă spirituală a celui care aleargă, știind încotro, luptă, dar nu cu pumnul în vînt, această stare este cea normală creștinului care se luptă în războiul nevăzut.
Din păcate spiritualitatea evanghelică este mai săracă decît spiritualitatea tradițională în acest domeniu. Citiți istoria Mariei Egipteanca. Se sărbătorește, dacă nu mă înșel, la 1 aprilie. O nimfomană care este vizitată la bătrînețe, după o viață întreagă de secluziune, de călugărul care să îi administreze ultima Împărtășanie. O întreabă:
– Mario, cum este, tot te mai chinuie poftele, acu după ce n-ai mai văzut om și bătrînă fiind?– Ca niște lei, care mă sfîșie în fiecare zi! a răspuns schivnica scofîlcită și cu hainele învechite pe ea.
Aceasta este o lecție bună despre lupta spirituală. Bătrînii înduhovniciți pe care i-am cunoscut m-au atenționat tot timpul mai ales asupra ispitelor bătrîneții. I-am întrebat dacă mă vor părăsi cu timpul ispitele.
Nu, mi-au răspuns ei, ai grijă cum îmbătrînești. Pocăiește în tine la tinerețe și la vreme orice poftă și impuls. La bătrînețe numai ți se uzează frînele.
Iar altul:
Să ai încredere în trupul tău numai la 15 minute după ce se pronunță decesul. Niciodată înainte!
Sper ca în România să se dezvolte o școală adevărată, cu puternice rădăcini în psihologia tradițională, o școală care să presupună informare, cercetare și care să beneficieze de experiența marilor școli de consiliere creștină în domeniu. Sper, de asemenea, ca acești impostori ai consilierii, falși eliberatori, care leagă rana poporului cu ușurință și care dau verdicte de eliberare spirituală precum fumătorii fac cercuri de fum la plictiseală, sper ca aceștia să fie demascați și izolați. Sper să dispară cu timpul, avînd de-a face cu o generație atît de informată, acești prestatori de servicii spirituale, vraci și ghicitori fără căpătîi, ei înșiși niște orbi care îi duc de mînă pe alți orbi.
Dragi părinți, aveți grijă pe mîna cui vă dați copiii dependenți de droguri, jocuri, pornografie, alcool et c. Există oameni competenți între evanghelici. Pe cîțiva i-am prezentat la emisiunea mea Între Scriptură și ziar. Vor mai urma și alții. Tocmai acesta este scopul unei asemenea emisiuni, să putem deosebi competențele autentice de falsele competențe.
Pînă atunci, dragi dependenți, dacă ați coborît repede la vale, să știți că la deal este mai greu de pedalat. Există nădejde! Există șanse, există puterea eliberatoare a Duhului lui Dumnezeu.La ascultare, muncă, transpirație, răbdare, luptă și purtare aspră cu trupul!
Da, Dumnezeu poate face minuni, dar uneori, în loc să umple el cazanele de piatră direct cu vin, ne lasă pe noi să cărăm apa și abia apoi face marea transformare. Aveți idee cît de greu se adună 500 de litri de apă cu niște burdufuri din stomac de capră?
Marius David - http://mariuscruceru.ro/2017/02/07/triumfalismul-carismatic-o-biruinta-clamata-prea-devreme-nenorocind-destine/
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu