Biserica și limbajul de lemn

De curând am participat la un program de nuntă. Activitate cultică" este puțin spus. S-a cântat, s-a predicat dar... fără pic de pasiune, fără viață. Particularitățile lexicale, tipice și stilistice au obscurizat discursul. Un limbaj ritualic, bombastic, plin de clișee. Pe românește un limbaj de lemn! (De lemn de salcie aș putea zice!). Toată lumea căsca, butona telefoane, legăna copiii și era cu ochii pe ceas. Am fost curios să văd dacă mireasa cască. S-a străduit să nu ațâpească. Recunosc, am fost atât de plictisit încât abia așteptam să se termine!!! Nu am mai trăit asta de când eram copil!

Zilele trecute mi-a picat în mână o revistă creștină. Din scoarță în scoarță tot textul a fost extrem de greu de rumegat. Fără conținut ideatic consistent. Plină de banalități. Prefabricate care vor să pară scrisori intelecte. Savantlâcuri. Dar sunt un rumeguș cultic. Deși m-am străduit nu am putut culege aproape nicio idee! Limbaj de lemn... Evident, revista va face păienjeni...

Exemplele cu cărți, articole, blogăreală sau predici care nu au nici o substanță ar umple o bibliotecă. Limbajul de lemn este mai des folosit decât cel de foc. Cât despre cel normal comparația ar fi inutilă. Limbarii de lemn sunt oamenii în stare să folosească asemenea expuneri fără să și amintescă înțelesul vorbelor, zicea George Orwell. Nu-s muți, nu-s peltici, ci vorbesc dar nu spun nimic!

La fel cum există o limbă de lemn a politicienilor și activiștilor de partid, din nefericire avem una asemănătoare și în biserici. Ortodoxe, Catolice sau Evanghelice, bisericile practică o gimnastică lingvistică. Jurnalistul Florian Bichir (pe care l-am cunoscut în facultate), zicea că unii "îl fac pe Mântuitorul Hristos un fel de gumă de mestecat, îl introduc în toate frazele..., mulți condeieri bisericești s-au obișnuit să nu spună mai nimic, dar să umple textele cu citate bombastice și fragmente din Sfânta Scriptură". Jurnalistul are perfectă dreptate, știe ce spune, mai ales că la bază are și-o facultate de teologie!

Nu putem să ascundem în frunze ca Adam rușinea limbajului de lemn. Acel discurs sau acea scriere pline de forme, asfixiate de formalism. Limbaj fără fond. Limbaj care nu hrănește! Care e plin de construcții complicate ce nu înseamnă absolut nimic sau ignisifiant comparativ cu efortul de a le spune. Limbajul care n-aduce beneficii... E slobod prin bisericile noastre!

Limba de lemn e stereotipie. E lipsă de putere în vorbe. Nu convinge. Nu încălzește inimi. Nici minți. Nu rodește. Nu te pune pe meditat. De fapt e plină de cuvinte dar nu are Cuvânt!

Limba de lemn ascunde realitatea, spunea lingvistul Pruteanu. Un fel de limbaj demagogic comunist. Este capodopera dezinformării, zicea Vladimir Volkoff. "În urma folosirii ești și dezinformator și dezinformat!". Limba de lemn pauperizează. Nu degeaba zic românii că "Vorba goală e sărăcia omului"!

Limbajul de lemn este discursul în care "vorbitorul este absent", spunea domnul Pleșu. "Emițătorul e doar un instrument acefal, care nu participă la ceea ce emite. Cuvintele se usucă, ideile îngheață, oamenii împietresc". Cuvintele devin impersonale.

Limbajul de lemn alungă oamenii de la biserică. Ucide bucuria comunicării. Și cu oamenii și cu Dumnezeu. "La langue de bois", cum a numit prima data fenomenul doamna Francoise Thom, este vorbirea ce dă părerea de comunicare între putere și popor, în esență mascând realitatea! Vine fie din lipsă profesionalism, fie din dorința de manipulare!

Când și unde se instalează limbajul de lemn? Când în aceea parte din noi de unde izvorăște discursul s-a instalat...moartea!, zicea Andrei Pleșu.

Fugiți de limbajul de lemn! Nu are papilele gustative. Și cine nu simte gustul nu se poate hrăni. Iar lipsa de hrană ucide...

Nicolae.Geantă

Luton, UK