Nevoia de lideri autentici. “Revoluţia” din 10 august 2018.

Este de-a dreptul admirabil gestul preşedintelui Trump faţă de Erdogan, dictatorul care conduce Turcia cu mână de fier, prin declararea unui război comercial Turciei şi prin ruperea relaţiilor cu această ţară, ţară care timp de multe decenii a fost pentru SUA un partener însemnat în ce priveşte relaţiile economice şi militare.

Motivul declarat care a dus la această deteriorare a relaţiilor dintre cele două ţări este arestarea de către autorităţile din Turcia a pastorului american Andrew Brunson. SUA cer necondiţionat eliberarea acestuia iar Turcia refuză să o facă. Prin urmare SUA a recurs la măsuri care au afectat profund economia Turciei, lira turcească degradându-se în ultimele zile cu vreo 17 procente iar de la începutul anului degradarea ajungând până spre 45%.

Semnele vremurilor

Când Domnul Isus a venit pentru prima dată pe acest pământ, după cum era prevestit în Scripturile Sfinte cu multă vreme înainte de a avea loc acest eveniment măreţ, i-a certat pe liderii religioşi din acea vreme pentru faptul că ei nu reuşeau să deosebescă semnele vremurilor în care se aflau. Matei 16:1 „Fariseii şi saducheii s-au apropiat de Isus, şi, ca să-L ispitească, I-au cerut să le arate un semn din cer. 2 Drept răspuns, Isus le-a zis: „Când se înserează, voi ziceţi: „Are să fie vreme frumoasă, căci cerul este roşu.” 3 Şi dimineaţa, ziceţi: „Astăzi are să fie furtună, căci cerul este roşu-posomorât.” Făţarnicilor, faţa cerului ştiţi s-o deosebiţi, şi semnele vremurilor nu le puteţi deosebi? 4 Un neam viclean şi prea curvar cere un semn; nu i se va da alt semn decât semnul proorocului Iona.” Apoi i-a lăsat şi a plecat.”

Semnele vremurilor erau în legătură cu venirea pe pământ a Domnului Isus Hristos. Ei ar fi trebuit ca, văzând lucrările pe care le făcea Domnul Isus, raportându-se la ceea ce era scris despre Hristosul în Scripturi, să-L poată identifica în persoana Domnului Isus şi să mărturisească că El este Hristosul şi să-I dea cinstea cuvenită. Dar ştim că nu a fost aşa şi oricât de clare au fost lucrările miraculoase pe care Domnul le-a făcut pentru a dovedi că El este Hristosul, Mântuitorul omenirii, mai marii religioşi nu au crezut în El, ba chiar L-au dat la moarte.

Îngrădirea drepturilor creştinilor

Urmărind evoluţia lucrurilor în ultimii ani, văzând ofensiva foarte puternică ce se duce pentru distrugerea creştinismului, constat că creştinii (cei ce vedem această ofensivă şi care suntem îngrijoraţi din această pricină) am ajuns azi în situaţia în care ne concentrăm timpul şi energia, pe care ar trebui să le dedicăm luptei spirituale, mai mult pentru a ne apăra drepturile cetăţeneşti, drepturi care sunt tot mai îngrădite. Ce ar trebui să facem pentru a nu ne pierde aceste drepturi, în special dreptul la credinţă?

Aşa cum spuneam şi cu altă ocazie, cu excepţia câtorva momente din istorie, creştinii (cei dedicaţi Domnului, nu cei cu numele) au fost întotdeauna lipsiţi de drepturi, fiind marginalizaţi şi persecutaţi. Şi ar trebui să ştim de ce este aşa.

Într-o lume total ostilă noii religii apărute, pe care a fost chemat să o propovăduiască ca nimeni altul şi care a stârnit o mare împotrivire peste tot pe unde a ajuns să fie vestită (despre creştinism vorbesc), sfântul apostol Pavel nu arată mare preocupare pentru drepturile creştinilor, drepturi care erau mereu încălcate prin prigoană şi persecuţie (chiar dacă uneori îi îndemna pe creştinii de atunci să se roage pentru cei înălţaţi în conducerile pământeşti pentru ca aceştia să acorde creştinilor libertate şi linişte), ci este preocupat cu toată fiinţa lui pentru a vesti Evanghelia pretutindeni, şi acolo unde a fost vestită, dând rod, aducând oameni în Împărăţia lui Dumnezeu, îndemnându-i pe aceşti convertiţi la creştinism să trăiască în sfinţenie şi apoi să facă acelaşi lucru pe care Pavel îl făcea: să proclame cu îndrăzneală Evanghelia lui Hristos.