Evanghelie cu doua accente.
Uită-te la ce are de spus apostolul Pavel în Galateni 2:7-9 „...Ba dimpotrivă, cînd au văzut că mie îmi fusese încredinţată Evanghelia pentru cei netăiaţi împrejur, după cum lui Petru îi fusese încredinţată Evanghelia pentru cei tăiaţi împrejur, - căci Cel ce făcuse din Petru apostolul celor tăiaţi împrejur, făcuse şi din mine apostolul Neamurilor- şi cînd au cunoscut harul, care-mi fusese dat, Iacov, Chifa şi Ioan, cari sînt priviţi ca stîlpi, mi-au dat mie şi lui Barnaba, mîna dreaptă de însoţire, ca să mergem să propovăduim: noi la Neamuri, iar ei la cei tăiaţi împrejur”.
Astfel, pe măsură ce apostolul Pavel a continuat să slujească neamurilor, Duhul Sfânt a dezvoltat o doctrină a Bisericii potrivită pentru neamuri. Acest aspect este esențial în modul în care înțelegem doctrinele Noului Testament, inclusiv lucrurile referitoare la vremurile de sfârșit, care poarta numele de escatologie. Pe de altă parte, Petru scrie evreilor creștini. Observați cum se adresează în mod specific congregațiilor evreiești: „ către aleşii cari trăiesc ca străini, împrăştiaţi prin Pont, Galatia, Capadocia, Asia şi Bitinia,” (1 Petru 1:1). Cei împrăştiaţi din propoziția de mai sus sunt evreii creștini răspândiți în zonele menționate în verset.
O mare confuzie care trebuie clarificată
Mulți oameni nu au fost ajutați în mod corespunzător în bisericile lor pentru a face o distincție între Israel și Biserică. Pentru multi creștini, Biserica este Israel, iar Israel este Biserica. Dar Israelul și Biserica nu sunt una și aceeași. Cu toate acestea, Biserica este compusă din evrei și neamuri, dar predominant neamuri. Nevoile specifice bisericii evreiești au fost abordate de Petru și Iacov, care, de altfel, erau liderii bisericii din Ierusalim. Așa cum am văzut mai devreme, mandatul doctrinar pentru biserica neamurilor aparține apostolului Pavel. El a scris paisprezece epistole către diferite biserici, care cuprind jumătate din Noul Testament. În Efeseni 3: 2-11, Pavel dezvăluie că a primit administrarea tainei lui Hristos, care este Biserica, formată din evrei și neamuri. În plus, doctrinele ultimelor lucruri (escatologie), referitoare la Biserică, se găsesc în epistolele pauline. Escatologia pentru Israel se găsește în mica apocalipsă scrisă în Evangheliile sinoptice și în cartea Apocalipsa. Așadar, acum, fiind echipați cu distincția dintre Biserică și Israel și diferența dintre escatologia Bisericii si escatologia pentru Israel, putem continua să cercetăm de ce Biserica nu va trece prin Necazul cel Mare.
Unde, în epistolele Pauline găsim escatologia Bisericii?
Există trei locuri în care găsim escatologia Bisericii
1 Corinteni 15:50-58
1 Tesaloniceni
2 Tesaloniceni
Este de remarcat faptul că din cele paisprezece epistole pauline, două sunt de natură escatologică (1 și 2 Tesaloniceni). Vom trece la o analiză textuală a acestor trei secțiuni.
Ce spune Pavel în 1 Corinteni 15:50-58 cu privire la răpirea bisericii?
Răpirea Bisericii a fost un mister, adică nu era cunoscută în Vechiul Testament, ci a fost revelată apostolului Pavel ca apostol al neamurilor. „Iată vă spun o taină” (v. 51).
Nu toți credincioșii vor ajunge in cer prin moarte; unii vor fi schimbați într-un corp nepieritor, îmbrăcând nemurirea. „… Vom fi schimbați” (v. 51). Corpul „schimbat” ne face potriviți pentru răpire și eternitate.
Cât de repede va avea loc schimbarea? Vom fi schimbați “într-o clipă, într-o clipeală din ochi” (v. 52).
Când va avea loc? El spune: „la ultima trâmbiță” (v.52). Pavel nu elaborează ce trâmbiță este, dar va discuta din nou întreaga doctrină a răpirii în 1 Tesaloniceni, unde vorbeste despre trâmbițe.
Notă importantă: Răpirea nu este ceva care nu a avut loc niciodată în istoria umanității. Avem exemplele lui Enoh și Ilie. „Enoh a umblat cu Dumnezeu; apoi nu s'a mai văzut, pentru că l -a luat Dumnezeu” (Geneza 5:24). „Pe cînd mergeau ei vorbind, iată că un car de foc şi nişte cai de foc i-au despărţit pe unul de altul, şi Ilie s'a înălţat la cer într'un vîrtej de vînt.” (2 Regi 2:11).
Doctrina răpirii în 1 Tesaloniceni
1 Tesaloniceni abordează o serie întreagă de probleme cu care se confruntă biserica din Tesalonic, dar un subiect major in aceasta epistola este răspunsul la întrebările Tesalonicenilor despre viața de dupa moarte. Pe măsură ce apostolul tratează acest subiect, el explica Bisericii și noua celorlalți modul în care va avea loc răpirea. Unic în această epistolă, fiecare capitol se încheie cu o declarație despre întoarcerea Domnului. Ne vom ocupa de anumite secțiuni ale epistolei relevante pentru discuția noastră. Să reținem că „mânia” din 1 Tesaloniceni este Ziua Domnului, care este Necazul cel Mare, nu condamnare eterna.
Cred că este util să enumerăm versetele de la sfârșitul capitolelor care abordează venirea Domnului.
Capitolul 1
„Şi să aşteptaţi din ceruri pe Fiul Său, pe care L -a înviat din morţi: pe Isus, care ne izbăveşte de mînia viitoare.”. (1 Tes 1:10). Aici vedem că Isus ne izbăvește pe noi (Biserica) de la Necazul cel Mare (mânia viitoare).
Capitolul 2
„Căci cine este, în adevăr, nădejdea, sau bucuria, sau cununa noastră de slavă? Nu sînteţi voi, înaintea Domnului nostru Isus Hristos, la venirea Lui?” (1 Tesaloniceni 2:19). Credincioșii din Tesalonic sunt dovada lucrării apostolului atunci când Hristos vine să răpească Biserica. Răpirea este urmată de evaluare și recompensă pentru slujirea fiecărui credincios.
Capitolul 3
„Ca să vi se întărească inimile, şi să fie fără prihană în sfinţenie, înaintea lui Dumnezeu, Tatăl nostru, la venirea Domnului nostru Isus Hristos împreună cu toţi sfinţii Săi.” (1 Tesaloniceni 3:13). Adevărații credincioși au inimi curățite și sfințenie pentru venirea Domnului.
Capitolul 4
„Apoi, noi cei vii, cari vom fi rămas, vom fi răpiţi toţi împreună cu ei, în nori, ca să întîmpinăm pe Domnul în văzduh; şi astfel vom fi totdeauna cu Domnul. Mîngîiaţi-vă dar unii pe alţii cu aceste cuvinte.” (1 Tesaloniceni 4: 17-18). Vom trata acest verset mai târziu.
Capitolul 5
„Dumnezeul păcii să vă sfinţească El însuş pe deplin; şi: duhul vostru, sufletul vostru şi trupul vostru, să fie păzite întregi, fără prihană la venirea Domnului nostru Isus Hristos. Celce v'a chemat este credincios, şi va face lucrul acesta” (1 Tesaloniceni 5: 23-24). Însuși Dumnezeu este extrem de preocupat de sfințirea deplină a sfinților în vederea venirii Domnului nostru Isus Hristos. O întrebare amabilă: Îl vezi pe Dumnezeu lucrând în viața ta, sfințindu-ți spiritul, sufletul și trupul, pregătindu-te pentru răpire?
Viața de apoi a credincioșilor, învierea și răpirea în 1 Tesaloniceni,
Apostolul Pavel face următoarele puncte teologice în această secțiune din 1 Tesaloniceni 4:13-18.
Învierea credincioșilor și răpirea sunt legate împreună! Este esențial să înțelegem că învierea și răpirea sunt un tot unitar, făcand parte din acelasi eveniment. Ideea răpirii la mijlocul Necazului cel Mare este un nonsens. Nu vedem absolut niciun indiciu despre vreo înviere în capitolul 12 din Apocalipsa, pe care susținătorii teoriei răpirii la mijlocul Necazului cel Mare își construiesc cazul. Apocalipsa 12 tratează Israelul ca națiunea din care a venit Domnul în umanitatea Sa.
Lumea păgână nu are nici o speranță de a-i revedea vreodată pe cei plecați, așa că disperă. Dar credincioșii au o perspectivă diferită. „…ca să nu vă întristaţi ca ceilalţi, cari n'au nădejde” (v. 13). Ideea este că cei credincioși se întristează dar nu disperă. Au nădejde.
Domnul Însuși este temelia învățăturii învierii și a răpirii „dacă credem că Isus a murit și a înviat, credem şi că Dumnezeu va aduce înapoi împreună cu Isus pe cei ce au adormit în El.” (v. 14).
Apostolul folosește autoritatea maximă în următorul verset: „aceasta vă spunem noi prin Cuvântul Domnului” (v.15). Evenimentul răpirii nu este o speculație teologică, este chiar Cuvântul Domnului.
La venirea Domnului, mulți vor dormi în Domnul, dar alții vor fi în viață. Morții în Hristos au prioritate, adică învierea are loc mai întâi (v. 15).
„Domnul Însuși va coborî din cer cu un strigăt!” (v. 16). Domnul nu trimite îngeri pentru a învia sfinții, doar Domnul are această putere. Observam tandrețe și determinare in ce priveste pe Domnul Isus în acest verset. Vedem dragostea Sa intensă și grija pentru noi.
Când Domnul coboară, este însoțit de oștiri cerești puternice. Vocea unui arhanghel și trâmbița lui Dumnezeu va preceda învierea morților în Hristos. Această trâmbiță a lui Dumnezeu este o trâmbiță a învierii, nu are nimic de-a face cu cele șapte trâmbițe ale judecății din Apocalipsa. Mulți se grăbesc să coreleze trâmbița lui Dumnezeu din Tesaloniceni cu trâmbițele îngerilor din Apocalipsa.
„Apoi, noi cei vii, cari vom fi rămas, vom fi răpiţi toţi împreună cu ei, în nori, ca să întîmpinăm pe Domnul în văzduh; şi astfel vom fi totdeauna cu Domnul” (v.17). Observăm următoarele: cei înviați și cei vii vor fi răpiți împreună. În limba originală „ răpiți” este harpázō care înseamnă „a apuca cu forță; a smulge brusc și decisiv”. Deci, răpirea este o smulgere bruscă și decisivă a credinciosului pentru a-l întâlni pe Domnul în văzduh și vom fi mereu alături de Domnul. Pe măsură ce cei vii se înalță spre cer, ei primesc un trup glorificat. Acest aspect este tratat în 1 Corinteni 15:51.
Versetul 18 spune că ar trebui să ne mângâiem unii pe alții cu aceste cuvinte. Apostolul nu spune nimic despre faptul că, credincioșii ar fi in mijlocul Necazului cel Mare în momentul răpirii, sau că Domnul va coborî pe Pământ ca în cartea Apocalipsa. Răpirea este un eveniment privat între Domnul și Biserica Sa.
Certitudinea răpirii înaintea Necazului cel Mare este întărită de acest verset puternic: “Fiindcă Dumnezeu nu ne -a rînduit pentru mînie” (1 Tesaloniceni 5: 9). Amintiți-vă, așa cum am arătat la începutul acestei discuții, că „mânia” în contextul 1 Tesalonicenilor este Necazul cel Mare și nu condamnarea eternă. Deci, putem parafraza acest verset în felul următor: Fiindcă Dumnezeu nu ne-a rînduit pentru Necazul cel Mare. Slava Domnului! Biserica a avut partea sa de necazuri fiind persecutată, abuzată, torturată și ucisă timp de aproape 2.000 de ani în diferite părți ale lumii.
2 Tesaloniceni și cronologia evenimentelor în conjuctura răpirii
Este important să știm de ce a fost scrisă epistola 2 Tesaloniceni. Dacă privim în capitolul 1 la doar trei versete precum 4, 5 și 6, vedem că apostolul folosește trei cuvinte care descriu marea dificultate care îngrozește biserica din Tesalonica. Aceste cuvinte sunt persecuție, necazuri și suferințe. Intensitatea încercarii Tesalonicenilor a fost atât de mare încât credincioșii au crezut că trec prin Necazul cel Mare.
Au cerut ajutor apostolului și el a răspuns cu această scurtă epistolă. Aici capitolul 2 este vital, deoarece elucidează cea mai arzătoare întrebare a Tesalonicenilor: ne aflam deja în Necazul cel Mare? Să tinem minte că necazurile contemporane nu sunt Necazul cel Mare! Domnul Isus spune in mod specific: “atunci va fi un necaz aşa de mare, cum n'a fost niciodată dela începutul lumii pînă acum, şi nici nu va mai fi. Şi dacă zilele acelea n'ar fi fost scurtate, nimeni n'ar scăpa; dar, din pricina celor aleşi, zilele acelea vor fi scurtate.” Matei 24:21-22. Vom urma argumentul din capitolul 2, împărțind textul în trei secțiuni:
Având discernământ în ciuda înșelăciunii spirituale (v. 1-2)
Cronologia și natura evenimentelor din jurul răpirii (v. 3-12)
Incurajarea credincioșilor (v. 13-17)
Având discernământ în ciuda înșelăciunii spirituale
Tesalonicenii nu numai că au suferit persecuții, dar au fost și sub atac ideologic. Apostolul afirmă că un duh rău poate disemina informații false în mijlocul lor sau un mesaj ceva de genul unui zvon sau a unei scrisori falsificate, ca și provenind de la echipa apostolică. Care a fost conținutul acestei dezinformări? Impostorii le-au spus că venirea Domnului Isus și răpirea vor fi precedate de Ziua Domnului, la fel ca cei care susțin răpirea de la mijlocul Necazului cel Mare. Credincioșii din Tesalonica știau încă din prima epistolă că nu erau rînduit pentru Ziua Domnului, care este mînia lui Dumnezeu sau Necazul cel Mare. Cu toate acestea, tesalonicenii au fost repede clătinaţi si tulburaţi de acest zvon fals. Apostolul le face apel să respingă toată această trădare spirituală și apoi le oferă cronologia evenimentelor din jurul răpirii, care le va aduce pace totală sufletelor lor.
Cronologia și natura evenimentelor din jurul răpirii
Pentru ca Ziua Domnului să aibă loc, care este Necazul cel Mare, trebuie să se întample două lucruri. În primul rând, va avea loc marea apostazie a Bisericii (v. 3). După aceea, omul nelegiuirii, care este și fiul distrugerii, va fi descoperit (v. 3). Aceste două titluri din propoziția anterioară îl descriu pe Anticrist. Deci iata cronologia: 1. Marea apostazie 2. Apariția lui Antihrist și 3. Necazul cel Mare.
Apostolul introduce o clauză în versetul 6 care vorbește despre ce il impiedica pe Anticrist să apară. El spune: „Şi acum ştiţi bine ce-l opreşte ca să nu se descopere decît la vremea lui”. În limba originală, a oprii înseamnă a ține pe loc cu putere. Deci, în timp ce apostazia își face treaba, cel ce îl împiedica își îndeplinește rolul până vine momentul ca Anticristul să fie revelat. În versetele 7 și 8 ni se spune că atunci când opritorul este luat din cale, cel nelegiuit (Anticrist) va fi revelat. Domnul îl va distruge pe Anticrist prin venirea Sa. Apostolul nu explică care este „venirea Sa”. Duhul Sfânt a ales să-i dea lui Ioan mandatul de a detalia Necazul cel Mare în Cartea Apocalipsei și de a dezvolta a doua venire a Domnului pentru a-și stabili Împărăția pe Pământ.
Întrebarea este, cine este cel ce oprește pe Anticrist? Unii comentatori slabi susțin că anumiți lideri politici sau guverne împiedică apariția Anticristului. Este ridicol! Este evident pentru fiecare credincios că singurul capabil de a-l împiedica pe omul diavolului este Însuși Duhul Sfânt. Dar totuși, Duhul Sfânt este omniprezent, așa că este impropriu să spunem că El va fi luat din cale. Răspunsul este că Duhul Sfânt din Biserică va fi luat din cale. Biserica va fi luată din cale prin răpire. Este foarte clar din prima epistolă că Biserica nu va fi prezentă în Necazul cel Mare. Biserica nu se va confrunta cu Anticrist. Biserica va fi alături de Hristos în slavă și Îl va însoți atunci când își va stabili Împărăția pe pământ.
Asigurarea credincioșilor
După marea dezvăluire a cronologiei evenimentelor din jurul răpirii, apostolul copleșește Biserica cu încurajări, nu cu amenințări cu privire la cât de îngrozitor va fi Necazul cel Mare. De ce? Pentru că Biserica nu se va confrunta cu aceste evenimente. El le amintește că sunt iubiți de Domnul, sunt aleși de la început pentru mântuire și sfințire, astfel încât să capete slava Domnului nostru Isus Cristos. El încheie îndemnându-i cu tărie să țină de învățăturile pe care le-au primit de la el, asigurându-i că Domnul Isus și Dumnezeu Tatăl le dă tuturor credincioșilor mângâiere veșnică și speranță bună prin har. Apoi îi îndeamnă să se concentreze asupra faptelor și cuvintelor bune, adică să se întoarcă la o viață de activitate fără terorile Necazului cel Mare.
Este COVID începutul Marii necazuri? Este vaccinul semnul fiarei?
Răspunsul la aceaste doua întrebari este un NU clar! Marele Necaz si semnul fiarei necesită prezența Antihristului. Semnul fiarei este fortat asupra umanitatii in Apocalipsa capitolul 13, care este in plin Necaz cel Mare. Așa cum am văzut în 2 Tesaloniceni 2, Biserica este răpită înainte ca Anticristul să fie dezvăluit deoarece cel ce il opreste si Biserica vor fi luat din calea lui. Necazul cel Mare va fi dezlănțuit asupra Anticristului și umanității rebele, inclusiv asupra Israelului apostat. Deci, ce este COVID? Toată lumea deja știe că, COVID este un virus fabricat în China pentru a avansa agenda Marii Resetări. Aceasta organizatie satanică lucrează pentru a-l aduce pe Antihrist pe scenă.
Unde găsim escatologia referitoare la Israel?
Cel mai bun loc pentru escatologia lui Israel este în Evanghelia după Matei, unde Domnul spune următoarele:
„De aceea, cînd veţi vedea ,urîciunea pustiirii`, despre care a vorbit proorocul Daniel, ,aşezată în locul sfînt` -cine citeşte să înţeleagă! atunci, cei ce vor fi în Iudea, să fugă la munţi” Matei 24: 15-16
Domnul Isus, în contextul capitolului 24, răspunde la întrebările ucenicilor în legătură cu viitorul Templului și Israelului. În mijlocul discursului Său, Cristos îi trimite înapoi la profetul Daniel. De ce?
Pentru că Daniel este cel mai cronologic profet din Vechiul Testament care expune cu precizie succesiunea imperiilor cheie care vor afecta Israelul, culminând cu imperiul lui Anticrist care va încerca să distrugă poporul lui Dumnezeu. Cristos Însuși îl va arunca de viu pe Anticrist în lacul de foc, împreună cu proorocul mincinos. „Şi fiara a fost prinsă. Şi împreună cu ea, a fost prins proorocul mincinos, care făcuse înaintea ei semnele, cu cari amăgise pe cei ce primiseră semnul fiarei, şi se închinaseră icoanei ei. Amîndoi aceştia au fost aruncaţi de vii în iazul de foc, care arde cu pucioasă.”. Apocalipsa 19:20
„Şi diavolul, care -i înşela, a fost aruncat în iazul de foc şi de pucioasă, unde este fiara şi proorocul mincinos. Şi vor fi munciţi zi şi noapte în vecii vecilor.” Apocalipsa 20:10
Găsim escatologia pentru Israel adânc înrădăcinată în Vechiul Testament, explicată de Domnul Isus în Evanghelia după Matei capitolele 24-26, și apoi detaliată de Ioan în cartea Apocalipsa.
Escatologia pentru evrei este una sumbră pentru că și-au ucis propriul Mesia. În consecință, au fost orbiți de Dumnezeu, așa că Biserica este o majoritate din neamuri. Viitorul pentru poporul evreu este înfricoșător, și numai o rămășiță va fi salvată de Domnul Însuși când El va coborî pe Muntele Măslinilor pentru a distruge pe Anticrist și armatele sale și a stabili Împarația Milenară pentru Israel.
În concluzie, găsim escatologia pentru Israel răspândită în Vechiul Testament în profețiile lui Isaia, Ezechiel, Zaharia, Ioel, Țefania, în Evangheliile care conțin mini-apocalipsa și care se încheie cu Marea Apocalipsă scrisă de apostolul Ioan.
Autor: Paul Dan, https://ioan8.wordpress.com/
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu