Ezechiel – Gog și Magog

,,Gog-onatul de-Magog!“ M-am gândit ca să folosesc această formulă pentru titlu, dar m-am temut să nu fiu învinuit de neseriozitate. Problema este gravă și victimele vor fi planetare. Asta nu înseamnă însă că judecata acestui personaj din viitor nu va fi o descărcare a mâniei lui Dumnezeu împotriva unui „demagog care va încerca să înșele lumea cu gogonelele lui“!

Pentru că este vorba despre evenimente viitoare, neclare din perspectiva contemporană, comentatorii au interpretări deferite asupra acestei teme din cartea lui Ezechiel.

Despre ce este vorba? Capitolele 38 și 39 conțin profeții făcute de Ezechiel despre o înfruntare dintre Dumnezeu și un personaj istoric numit „Gog“, care a trezit antipatia divină. Ca să-l pedepsească, Dumnezeu îl va atrage providențial (prin evenimente și conjucturi istorice) într-un conflict care va avea loc pe teritoriul țării sfinte și-l va nimici cu desăvârșire.

Profețiile sunt mesaje divine date prin intermediari umani, așa că trebuie să înțelegem că cele două capitole nu sunt produsul imaginației unui om, ci comunicări foarte solemne despre sentimentele și acțiunile lui Dumnezeu împotriva acestui personaj.

Foarte mulți comentatori biblici cred că acest „Gog“ va veni, geografic, din exact miazănoaptea Ierusalimului (nord) și trebuie identificat cu Rusia, iar mulțimea de popoare care vor face parte din coaliția lui războinică sunt sau popoarele Uniunii Sovietice (acum defunctă) sau națiunile unei viitoare confederații (acum doar în formare).

Doi dintre cei mai renumiți comentatori biblici contemporani, John MacArthur și Dave Hunt, sunt însă de părere că acest „Gog“ și Magog reprezintă conglomeratul de popoare peste care va domni Antichrist. Ei plasează conflictul amintit mai sus la sfârșitul celor șapte ani care vor marca Necazul cel Mare, doar cu puțin înainte de cea de a doua venire a Domnului Isus. Dacă MacArthur și Hunt au dreptate, atunci n-ar trebui să anticipăm o iminentă invazie a unor alianțe de națiuni rusești/musulmane/foste componente ale Pactului de la Varșovia înspre Israel, așa cum susțin partizanii primei interpretări.

Există și comentatori pentru care pasajele profetice din Ezechiel trebuiesc înțelese doar în sensul lor metaforic, fără să căutâm o împlinire istorică nici în trevut și nici în vitor.

Cu aceste trei interpretări posibile în minte, să vedem ce știm cu siguranță din conținutul profețiilor lui Ezechiel. Care sunt deci „datele problemei“ ?

Identitatea lui Gog și Magog și sursa conflictului cu Dumnezeu

Profeția lui Ezechiel debutează astfel:

„Cuvântul Domnului mi-a vorbit astfel: ,,Fiul omului, întoarce-te cu faţa spre Gog, din ţara lui Magog, spre domnul Roşului, Meşecului şi Tubalului, şi prooroceşte împotriva lui! Şi spune: „Aşa vorbeşte Domnul Dumnezeu: „Iată, am necaz pe tine, Gog, domnul Roşului, Meşecului şi Tubalului!“ (Ezec. 38:1-3).

Iată ce găsim scris în Enciclopedia Biblică:

„Ma-gog (maghogh; Magog): unul dintre fiii lui Iafet (Gen. 10:2; 1 Cron. 1:5). Ezechiel folosește numele ca derivativ pentru „țara lui Magog“ (Ezechiel 38:2; 39:6). Istoricul Flavius Iosif este de părere că urmașii lui Magog au fost „sciții“ (Antichități iudaice, I, vi, 1). Aceste nume ar fi fost îngropate sub praful istoriei dacă ele n-ar fi apărut iar într-o carte care ne vorbește despre viitor: Apocalipsa.

„Când se vor împlini cei o mie de ani, Satana va fi dezlegat; şi va ieşi din temniţa lui, ca să înşele Neamurile, cari sunt în cele patru colţuri ale pământului, pe Gog şi pe Magog, ca să-i adune pentru război. Numărul lor va fi ca nisipul mării. Şi ei s-au suit pe faţa pământului, şi au înconjurat tabăra sfinţilor şi cetatea prea iubită. Dar din cer s-a pogorât un foc care i-a mistuit“ (Apoc. 20:7-9).

Pentru cei care iau capitolele 38 și 39 din cartea lui Ezechiel doar ca metafore sub care se ascunde încleștarea milenară dintre Dumnezeu și dușmanii Săi, apariția numelor Gog și Magog în Apocalipsa este un argument bun. Ei spun că acești Gog și Magog nu sunt persoane reale, ci personaje simbolice, personificări ale oponenților dintotdeauna ai lui Dumnezeu (John A. Leeswewer, John A Lees – Bible Encyclopedia).

Sursa conflictului dintre Dumnezeu și Gog este îndoită: necazul pe care-L are Dumnezeu cu acest personaj și planurile personale făcute de acest personaj împotriva poporului lui Dumnezeu.

„Şi spune: „Aşa vorbeşte Domnul Dumnezeu: „Iată, am necaz pe tine, Gog, domnul Roşului, Meşecului şi Tubalului! Te voi târî, şi-ţi voi pune un cârlig în fălci; te voi scoate, pe tine şi toată oastea ta, cai şi călăreţi, toţi îmbrăcaţi în chip strălucit, ceată mare de popor, care poartă scut şi pavăză, şi cari toţi mânuiesc sabia; împreună cu ei voi scoate pe cei din Persia, Etiopia şi Put, toţi cu scut şi coif: Gomerul cu toate oştile lui, ţara Togarmei, din fundul miază-noaptei, cu toate oştile sale, popoare multe împreună cu tine! Pregăteşte-te dar, fii gata, tu, şi toată mulţimea adunată în jurul tău! Fii căpetenia lor! După multe zile, vei fi în fruntea lor; în vremea de apoi, vei merge împotriva ţării, ai cărei locuitori, scăpaţi de sabie, vor fi strânşi dintre mai multe popoare pe munţii lui Israel care multă vreme fuseseră pustii; dar, fiind scoşi din mijlocul popoarelor, vor fi liniştiţi în locuinţele lor. Iar tu te vei sui, vei înainta ca o furtună, vei fi ca un nor negru care va acoperi ţara, tu cu toate oştile tale, şi multe popoare cu tine“ (Ezec. 38:3-9).

Textul de mai sus subliniază inițiativa lui Dumnezeu în desfășurarea evenimentelor. Asta nu înlătură în nici un fel responsabilitatea personală a lui Gog, căci iată ce ni se spune în continuare:

„Aşa vorbeşte Domnul Dumnezeu:,,În ziua aceea, multe gânduri îţi vor veni în minte, şi vei urzi planuri rele. Vei zice: „Mă voi sui împotriva ţării acesteia deschise, voi năvăli peste oamenii aceştia liniştiţi, cari stau fără griji în locuinţele lor, toţi în locuinţe fără ziduri, şi neavând nici zăvoare, nici porţi! – Mă voi duce să iau pradă şi să mă dedau la jaf, să pun mâna pe aceste dărâmături locuite din nou, pe poporul acesta strâns din mijlocul neamurilor, care are turme şi moşii, şi locuieşte în mijlocul pământului“ (Ezec. 38:10-12).

Dumnezeu nu silește pe nimeni să facă ceva, ci respectă libertatea de conștiință a fiecăruia. Ceea ce poate El face însă este să conducă providențial evenimentele în așa fel încât libertatea noastră să împlinească întocmai planurile Lui. Așa s-a întâmplat și cu Babilonul:

„Cuvântul Domnului mi-a vorbit astfel: ,,Fiul omului, croieşte-ţi două drumuri pe unde să treacă sabia împăratului Babilonului! Amândouă trebuie să iasă din aceeaşi ţară. Fă un semn pe drum, fă-l la începutul drumului care duce într-o cetate. Să faci unul din aceste drumuri aşa ca sabia că vină la Raba, cetatea copiilor lui Amon, şi pe celălalt, aşa ca sabia să vină în Iuda, la Ierusalim, cetatea întărită. Căci împăratul Babilonului stă la răscruce, la capătul celor două drumuri, ca să dea cu bobii; el scutură săgeţile, întreabă terafimii, şi cercetează ficatul.

Sorţul, care este în dreapta lui, înseamnă Ierusalimul, unde vor trebui să ridice berbeci, să dea poruncă pentru măcel, şi să scoată strigăte de război; vor ridica berbeci împotriva porţilor, vor ridica întărituri şi vor face şanţuri de apărare. Copiii lui Israel nu văd în aceasta decât nişte vrăjitorii deşarte, ei cari au făcut jurăminte mincinoase. Dar împăratul Babilonului îşi aduce aminte de nelegiuirea lor, aşa că vor fi prinşi. De aceea, aşa vorbeşte Domnul, Dumnezeu: ,,Pentru că vă făliţi cu nelegiuirea voastră, vădindu-vă fărădelegile, arătându-vă păcatele în toate faptele voastre; pentru că vă făliţi cu ele, veţi fi prinşi de mâna lui! (Ezec. 21:18-24).

„Se aruncă sorţul în poala hainei, dar orice hotărâre vine dela Domnul“ (Prov. 16:33).

Identificarea popoarelor aflate în conflict

Sarcina noastră a fost ușurată de cercetările celor dinaintea noastră. Comentatorii acestei profeții, în majoritatea lor, au ajuns la concluzia că: Magog ar fi ținutul de la nord-estul Mării Negre, locuit azi în mare parte de ruși, Persia este Iranul de astăzi, Meșec și Tubal ar fi foste republici sovietice de pe malurile nordice ale Mării Negre, Gomer ar fi regiunea țărilor est-europene, Togarma ar putea fi Turcia de azi, Etiopia este Etiopia, iar Cuș și Put ar putea fi Sudanul și Libia contemporană.

Acestora li se alătură, ca martori pasivi ai conflictului, Seba, Dedan și negustorii din Tars, care ar putea fi popoarele din penisula arabă:

„Seba şi Dedan, negustorii din Tars şi toţi puii lor de lei, îţi vor zice: „Vii să iei pradă? Pentru jaf ţi-ai adunat oare mulţimea ta, ca să iei argint şi aur, ca să iei turme şi avuţii, şi să faci o pradă mare?“ (Ezec. 38:13).

Seba și Dedan apar prima oară în Biblie ca descendenți din Cuș:

„Fiii lui Cuş: Seba, Havila, Sabta, Raema şi Sabteca. Fiii lui Raema: Şeba şi Dedan“ (Gen. 10:7; 1 Cronici 1:9).

Pentru multe secole, urmașii lui Seba și Dedan au fost oameni nomazi ai deșertului. A doua oară când apar în textul Bibliei sunt în contextul relației dintre Avraam și Chetura:

„Avraam a mai luat o nevastă, numită Chetura. Ea i-a născut pe Zimran, pe Iocşan, pe Medan, pe Madian, pe Işbac şi Şuah. Iocşan a născut pe Seba şi pe Dedan. Fiii lui Dedan au fost Aşurimii, Letuşimii şi Leumimii. Fiii lui Madian au fost: Efa, Efer, Enoh, Abida şi Eldaa. Toţi aceştia sunt fiii Cheturei. Avraam a dat lui Isaac toate averile sale. Dar a dat daruri fiilor ţiitoarelor sale; şi, pe când era încă în viaţă, i-a îndepărtat de lângă fiul său Isaac înspre răsărit, în ţara Răsăritului“ (Gen. 25:1-6; 1 Cronici 1:32,33).

Datarea conflictului dintre Dumnezeu și Gog

Stabilirea unei date este foarte dificilă. Nu mie rușine să vă spun că nu știu și nu pot da un răspuns la această problemă. Singurele indicii pentru datarea acestui conflict sunt în formule de tipar profetic („în ziua aceea“ …) și de elemente din descrierea condițiilor în care se va afla atunci Israelul. Ezechiel ne spune că acest conflict va avea loc atunci când poporul lui Dumnezeu va cunoaște (1) o stare de prosperitate și (2) de pace.

Am amintit deja că popoarele care vor asista la început pasive în acest conflict motivează invazia prin jaf economic („ai venit să iei pradă“). Iată ce ne spune în continuare profeția:

„De aceea prooroceşte, fiul omului, şi spune lui Gog: „Aşa vorbeşte Domnul Dumnezeu: „Da, în ziua când poporul Meu Israel va trăi în linişte, vei porni din ţara ta, şi vei veni din fundul miazănoaptei, tu şi multe popoare cu tine, toţi călări pe cai, o mare mulţime şi o puternică oştire! Vei înainta împotriva poporului Meu Israel, ca un nor, care va acoperi ţara. În zilele de apoi, te voi aduce împotriva ţării Mele, ca să Mă cunoască neamurile, când voi fi sfinţit în tine supt ochii lor, Gog!“ (Ezec. 38:14-16).

Cea de a doua condiție pentru stabilirea unei dăți a viitorului conflict este ca poporul lui Israel să „trăiască în liniște“. Așa ceva nu s-a mai întâmplat de mult și nici nu se întrevede să se întâmple foarte curând. Pentru ca Israelul să poată trăi în liniște, fără amenințarea unui conflict armat cu popoarele arabe din jur, va trebui să se întâmple ceva foarte special.

Unii spun că va trebui să se desfășoare mai întâi conflictul descris de profețiile din cartea lui Daniel. Acolo ni se vorbește despre un război dus cu „împăratul de la miază noapte“ (Daniel 11:6-8, 11, 13, 15, 40). Alții spun că acest conflict istoric a avut deja loc în secolul al doilea al erei noastre, prin înfruntarea dintre ptolomei și seleucizi. Ptolomeii, care au stăpânit peste Egipt, au mai fost numiți și „împărații de la miază zi“, iar seleucizii, care au stăpânit peste Siria, au fost numiți și „împărații de la miază noapte“. Ce-ar fi însă dacă și această profeție, asemenea multor altora, va avea o … multiplă împlinire ?

Conflictul dintre Israel și rubedeniile lui arabe se accentuează parcă pe fiecare zi. Limbajul folosit de dușmanii evreilor este surprinzător cu acela folosit de dușmanii din Psalmul 83. Nu întâmplător, acesta este astăzi cea mai repetată rugăciune pentru cei ce sunt în Israel:

„Dumnezeule, nu tăcea! Nu tăcea,

şi nu Te odihni, Dumnezeule!

Căci iată că vrăjmaşii Tăi se frămîntă,

şi ceice Te urăsc înalţă capul.

Fac planuri pline de vicleşug împotriva poporului Tău,

şi se sfătuiesc împotriva celor ocrotiţi de Tine.

,,Veniţi“, zic ei, ,,să-i nimicim din mijlocul neamurilor, ca să nu se mai pomenească numele lui Israel!“

Se strîng toţi cu o inimă, fac un legămînt împotriva Ta: corturile lui Edom şi Ismaeliţii, Moabul

şi Hagareniţii, Ghebal, Amon,

Amalec, Filistenii cu locuitorii Tirului.

Asiria se uneşte şi ea cu ei,

şi îşi împrumută braţul ei copiilor lui Lot“ (Ps. 83:1-8).

Cererile din finalul psalmului sunt surprinzător de asemănătoare cu evenimentele descrise de Ezechiel:

„Fă-le ca lui Madian, ca lui Sisera,

ca lui Iabin la pîrîul Chison,

cari au fost nimiciţi la En-Dor,

şi au ajuns un gunoi pentru îngrăşarea pămîntului.

Căpeteniile lor fă-le ca lui Oreb şi Zeeb,

şi tuturor domnilor lor ca lui Zebah şi Ţalmuna!

Căci ei zic: ,,Să punem mîna pe locuinţele lui Dumnezeu!“

Dumnezeule, fă-i ca vîrtejul de praf, ca paiul luat de vînt,

Ca focul care arde pădurea, şi ca flacăra, care aprinde munţii!

Urmăreşte-i astfel cu furtuna Ta,

şi bagă groaza în ei cu vijelia Ta!

Acopere-le faţa de ruşine,

ca să caute Numele Tău, Doamne!

Să fie ruşinaţi şi îngroziţi pe vecie,

să le roşească obrazul de ruşine şi să piară!

Ca să ştie că numai Tu, al cărui Nume este Domnul, Tu eşti Cel Prea Înalt pe tot pămîntul“ (Ps. 83:9-18).

Datarea conflictului este foarte dificilă și pentru că Ezechiel vorbește evreilor. Mesajul lui iudeo-centric este lipsit de informațiile necesare despre vremea Antichristului, legate strict de terminologia Noului Testament.

Pentru cei ce vor neapărat o succsiune profetică a evenimentelor din finalul istoriei, v-o propunem pe aceasta:

– răpirea Bisericii,

– apriția lui Antichrist care, printre altele, va face un pact cu Israelul prin care-I garantează integritatea,

– trei ani și jumătate de pace și prosperitate mondială,

– ruperea legământului lui Antichrist cu Israelul și autoproclamarea lui ca Dumnezeu în Templul de la Ierusalim,

– partea a doua a ultimei săptămâni din profeția lui Daniel, trei ani jumătate de judecată divină asupra pământului, (pecețile, potirele și trâmbițele din Apocalipsa)

– pecetluirea celor 144.000 de evrei martori/preoți,

– cei doi martori de la Ierusalim,

– războiul dintre Gog și Magog cu Israelul,

– revenirea triumfătoare a Domnului Isus (numită și a doua venire),

– zdrobirea lui Antichrist și oprirea măcelului mondial sinucigaș din valea Armaghedon,

– judecata și

– debutul împărăției de o mie de ani.

Deznodământul conflictului dintre Dumnezeu și Gog

Ezechiel scrie din partea Celui ce cunoaște sfârșitul unui lucru mai înainte de începutul lui. Imediat după introducerea viitorului conflict, Ezechiel îi dă și încheierea:

„Aşa vorbeşte Domnul Dumnezeu: ,,Nu eşti tu acela despre care am vorbit odinioară, prin robii Mei proorocii lui Israel, cari au proorocit atunci ani de zile, că te voi aduce împotriva lor? În ziua aceea, însă, în ziua când va porni Gog împotriva pământului lui Israel, zice Domnul Dumnezeu, Mi se va sui în nări mânia aprinsă.

O spun, în gelozia şi în focul mâniei Mele: În ziua aceea, va fi un mare cutremur în ţara lui Israel. Peştii mării şi păsările cerului vor tremura de Mine, şi fiarele câmpului şi toate târâtoarele cari se târăsc pe pământ, şi toţi oamenii cari sunt pe faţa pământului; munţii se vor răsturna, pereţii stâncilor se vor prăbuşi, şi toate zidurile vor cădea la pământ. Atunci voi chema groaza împotriva lui pe toţi munţii Mei, zice Domnul Dumnezeu; sabia fiecăruia se va întoarce împotriva fratelui său. Îl voi judeca prin ciumă şi sânge, printr-o ploaie năpraznică şi prin pietre de grindină; voi ploua foc şi pucioasă peste el, peste oştile lui, şi peste popoarele cele multe, cari vor fi cu el. Îmi voi arăta astfel mărimea şi sfinţenia, Mă voi face cunoscut înaintea mulţimii neamurilor, şi vor şti că Eu sunt Domnul“ (Ezec. 38:17-23).

Capitolul 39 al cărții lui Ezechiel conține o descriere mai amănunțită a conflictului dintre Dumnezeu și Gog, cu descrierea activității de curățire a țării, o veritabilă „decontaminare“ asemănătoare cu urmările unui conflict nuclear.

„Fiul omului, prooroceşte acum împotriva lui Gog, şi spune: „Aşa vorbeşte Domnul Dumnezeu: „Iată că am necaz pe tine, Gog, domnul Roşului, Meşecului şi Tubalului! Te voi târî, te voi aduce, te voi sui din fundul miazănoaptei, şi te voi aduce pe munţii lui Israel. Îţi voi doborî arcul din mâna stângă, şi voi face să-ţi cadă săgeţile din mâna dreaptă. Vei cădea pe munţii lui Israel, tu şi toate oştile tale, şi popoarele cari vor fi cu tine; te voi da de mâncare păsărilor de pradă, tuturor celor ce au aripi, şi fiarelor câmpului. Vei cădea pe faţa câmpului, căci Eu am vorbit, zice Domnul Dumnezeu.“ ,,Voi pune foc Magogului, şi celor ce locuiesc liniştiţi în ostroave, ca să ştie că Eu sunt Domnul. Îmi voi face cunoscut Numele Meu cel sfânt în mijlocul poporului Meu Israel, şi nu-i voi mai lăsa să-Mi pângărească Numele Meu cel sfânt; ci vor şti neamurile că Eu sunt Domnul, Sfântul lui Israel!“ (Ezec. 39:1-7)

Citiți cu atenție amănuntele din versetele următoare și vedeți ce mult seamănă ele cu o „decontaminare atomică“ urmată de transformarea deșeurilor radioactive în materie primă pentru centralele energetice:

„Iată că lucrurile acestea vin şi se întâmplă, zice Domnul Dumnezeu! Aceasta este ziua, despre care am vorbit. Atunci locuitorii cetăţilor lui Israel vor ieşi, vor arde şi vor da pradă flăcărilor armele, pavezele şi scuturile, arcurile şi săgeţile, lăncile şi suliţele; şi şapte ani vor face focul cu ele. Nu vor lua lemne de pe câmp, şi nu vor tăia lemne din păduri, ci vor face focul cu armele. Vor jăfui pe cei ce i-au jăfuit, şi vor prăda pe cei ce i-au prădat, zice Domnul Dumnezu.“

„În ziua aceea, voi da lui Gog un loc de înmormântare în Israel: valea călătorilor, la răsăritul mării moarte, şi mormântul acesta va astupa trecerea călătorilor. Acolo vor îngropa pe Gog cu toată mulţimea lui, şi vor numi valea aceasta: „Valea mulţimii lui Gog.“ Şapte luni îi va îngropa casa lui Israel, ca să cureţe ţara. Tot poporul ţării îi va îngropa, şi i se va duce vestea, în ziua când voi fi proslăvit, zice Domnul Dumnezu.“ Apoi vor alege nişte oameni cari vor cutreiera neîncetat ţara, şi cari vor îngropa trupurile rămase pe faţa pământului, ca să cureţe ţara; după şapte luni vor începe să cerceteze. Cei ce vor străbate ţara, o vor cutreiera, şi când unul din ei va vedea oasele unui om, va pune un semn lângă el, până îl vor îngropa groparii în „Valea mulţimii lui Gog“. Tot acolo va mai fi şi o cetate numită Hamona (Mulţime). Aşa vor curăţi ţara“ (Ezec. 39:8-16).

Să fie oare o simplă coincidență faptul că centrul israelian de cercetare nucleară aflat în deșertul Negev, pe drumul dintre Berșeba și străvechea Sodomă, se numește azi … Dimona ?

Scopul conflictului dintre Dumnezeu și Gog

Nu trebuie să bâjbâim prea mult ca să identificăm pentru ce va face Dumnezeu această nimicire a lui Gog. Ezechiel ne spune că spectacolul va fi grandios iar mesajul va fi pentru tot pământul. Toată natura este invitată să asiste și să învețe din ceea ce se va întâmpla. Profeția folosește termenul „jertfă“:

„Fiul omului, aşa vorbeşte Domnul Dumnezeu: ,,Spune păsărilor de orice soi, şi tuturor fiarelor câmpului: „Adunaţi-vă, şi veniţi! Strângeţi-vă din toate părţile, pentru jertfa Mea, pe care o junghii pentru voi; jertfă mare este pe munţii lui Israel! Mâncaţi carne, şi beţi sânge, mâncaţi carnea vitejilor, şi beţi sângele voivozilor pământului, sânge de berbeci, de miei, de ţapi, de tauri îngrăşaţi din Basan! Mâncaţi grăsime până vă veţi sătura, şi beţi sânge până vă veţi îmbăta, din jertfele mele, pe cari le voi junghia pentru voi. Săturaţi-vă la masa Mea de carnea cailor şi a călăreţilor, de carnea vitejilor şi a tuturor oamenilor de război, zice Domnul Dumnezeu“ (Ezec. 39:17-20).

Dumnezeu publică cele trei scopuri ale cumplitului masacru:

Ca să cunoasă toate Neamurile cine este Stăpânul adevărat și absolut al lumii.

„Îmi voi arăta slava între neamuri; şi toate neamurile vor vedea judecăţile pe cari le voi face, şi pedepsele cu cari îi va lovi mâna Mea“ (Ezec. 39:21).

Ca să-i întoarcă pe cei din Israel la Sine. Israelul va ajunge în sfârșit să vadă că Domnul este acela care-i iubește și-i izbăvește.

„Cei din casa lui Israel vor şti că Eu sunt Domnul, Dumnezeul lor, din ziua aceea şi de atunci înainte“ (Ezec. 39:22).

Ca să știe Neamurile că pedepsirea lui Israel nu a fost o dovadă de neputință a Dumnezeului lor, ci o disciplinare temporară.

„Şi neamurile vor cunoaşte că din pricina nelegiuirilor ei, a fost dusă casa lui Israel în robie, din pricina fărădelegilor ei, săvârşite de ea împotriva Mea; de aceea le-am ascuns Faţa Mea, şi i-am dat în mâinile vrăjmaşilor lor, ca să piară toţi ucişi de sabie. Le-am făcut după necurăţiile lor şi după fărădelegile lor, şi le-am ascuns Faţa Mea“ (Ezec. 39:23-24).

Izbăvirea viitoare va aduce în Israel o pocăință curățitoare. Evreii vor vedea sfințenia lui Dumnezeu și vor intra cu entuziasm în țara și destinul lor preoțesc de popor al Legământului.

„De aceea, aşa vorbeşte Domnul Dumnezeu: „Acum voi aduce înapoi pe prinşii de război ai lui Iacov, voi avea milă de toată casa lui Israel, şi voi fi gelos de Numele Meu cel sfânt. Atunci îşi vor uita ocara, şi toate fărădelegile pe cari le-au săvârşit împotriva Mea, când locuiau liniştiţi în ţara lor, şi când nu-i turbura nimeni.

Când îi voi aduce înapoi dintre popoare, şi îi voi strânge din ţara vrăjmaşilor lor, voi fi sfinţit de ei înaintea multor neamuri. Şi vor şti că Eu sunt Domnul, Dumnezeul lor, care-i lăsasem să fie luaţi prinşi de război între neamuri, şi care-i strâng iarăşi în ţara lor; nu voi mai lăsa pe nici unul din ei acolo şi nu le voi mai ascunde Faţa Mea, căci voi turna Duhul Meu pentru casa lui Israel, zice Domnul Dumnezeu“ (Ezec. 39:25-29).

Despre aceste transformări duhovnicești extraordinare și despre realitățile fizice prin care se vor materializa vom citi împreună în ultimele capitole ale profeției lui Ezechiel.

Autor: Daniel Brânzei, 21August 2013, https://barzilaiendan.com/2013/08/21/16-ezechiel-gog-si-magog/