Draga Europa!

Draga Europa, as vrea sa stii ca cei care te conduc nu-ti pot oferi nici painea nici securitatea. Banii acum nu mai au nici o valoare, banii nu pot cumpara viata in fata unui sinucigas kamikaze, si nici viata vesnica daca nu ti-ai asigurat-o.

Draga Europa, as vrea sa stii ca oricat de multi agenti de securitate ar fi intr-o tara ei nu pot ajunge nici pana la 1% din agentii de paza ai lui Dumnezeu, numiti ingeri, dar cum multi nu mai cred in ei atunci cum sa ne apere?

Draga Europa, as vrea sa stii ca solutia ta nu este intr-un Guvern comun, ci intr-un Dumnezeu atotputernic. Dar cum in ultima vreme L-ai intristat prin legi care favorizeaza crima si imoralitatea El te-a lasat sa-ti vezi de drum. Un drum pe care nu vei ajunge departe singura.

Draga Europa, un roman de-al nostru pe nume Nicolae Steinhardt a spus ca Dumnezeu nu e nevoit sa ne pedepseasca. Simpla Lui retragere din planurile noastre, pe care o face ca un gentelmen pentru ca i se cere, ne afecteaza profund, atrage nenorocirea.

Draga Europa, te indemn spre binele tau. Cheama-L pe Dumnezeu inapoi si iti va reda pacea de care ai nevoie! Cel putin sigur nu-ti vei pierde pacea sufleteasca oricat de tulburi vor fi vremurile.

Tony Berbece- https://www.facebook.com/tony.profides/posts/957750644273055

Gardul

Unul dintre cele mai comune lucruri este gardul. În orice parte ne uităm vedem garduri. Ştim că cineva deţine o proprietate undeva pentru că apare un gard. Probabil sunt zeci de mii de kilometri de garduri numai în România şi cine ştie câte milioane în lumea întreagă. De la garduri sofisticate, costisitoare, unele dotate cu senzori de avertizare şi camere de luat vederi, la simple garduri din sârmă sau din lemn, fiecare vrea să ne transmită câte ceva. În special vedem în gard o avertizare, să ştim că acolo se află un stăpân, dar uneori indică şi existenţa unui conflict. Ne-am obişnuit atât de mult cu gardul încât nici nu mai putem concepe viaţa fără el. Este un element care ne oferă o anumită protecţie şi siguranţă, sau cel puţin aşa ne place să credem.

RĂZBOIUL GLOBAL ANTI-FAMILIE ȘI POTENȚIALELE SALE CONEXIUNI NEFASTE

Pe fondul atacurilor ”pe aproape toate fronturile și din aproape toate pozițiile” asupra instituției Familiei, așa cum a lăsat-o Dumnezeu, este natural și legitim să ne întrebăm, scrutând evenimente din trecut, prezent și care se prefigurează în viitor, dacă pot fi stabilite anumite conexiuni reale între Războiul global împotriva Familiei și: (1.)”conspiraționistul” Protocol de la Toronto; (2.) aprobarea ”căsătoriilor” unisex din Canada; (3.) Agenda 2030 pentru Transformarea Lumii și (4.) abuzurile Serviciului Barnevernet din Norvegia.

Pornim în temerarul nostru demers de la un text biblic, Ezechiel 33.6, care evidențiază marea responsabilitate a străjerului, a celui care vede pericolul venind, de a înștiința poporul: ”Dacă însă străjerul va vedea venind sabia, și nu va suna din trâmbiță, și dacă poporul nu va fi înștiințat, și va veni sabia și va răpi viața vreunui om…voi cere sângele lui din mâna străjerului.”

Surorile Mandici, Albini-Cluj

BARNEVERNET – un Gulag norvegian al copiilor

Semnele nu pot înṣela: ele spun cặ agonia s-a sfârṣit, în curând lumea veche nu va mai fi decât o amintire, Occidentul a intrat in post-democraṭie – stadiul ultim al unei lungi suferinṭe numitặ istorie. Fiara care (re)vine la viaṭặ sub ochii noṣtri este una plặsmuitặ din aliajul ideologic nazi-comunist.

Recent, dicṭionarul ororilor timpurilor moderne s-a îmbogặṭit cu un nou cuvânt. Dupa Gestapo, nazi, holocaust, Gulag si NKVD, iatặ cặ a venit vremea sặ învặṭặm sặ spunem si bar-ne-ver-net. Limba care ne-a dặruit acest ultim sinonim pentru atrocitate este cea vorbitặ în ṭara cunoscutặ pânặ nu demult ca cea a lui Grieg si Ibsen, înainte sa devinặ ceea ce este astặzi, adicặ patria lui Breivik ṣi a Barnevernetului.

CAZUL BODNARIU: MARIUS S-A ÎNTÂLNIT CU BĂIEȚII, PENTRU PRIMA OARĂ DUPĂ APROAPE TREI LUNI!

Ieri a fost o zi importantă pentru Marius și Ruth. După aproape trei luni, pentru prima oară, a putut și Marius să-și vadă băieții, pe Matei și pe Ioan. Până acum, doar lui Ruth i s-a dat voie să-i vadă o dată pe săptămână, timp de două ore. A fost emoționant: două ore pe care Marius le-a anticipat și așteptat cu nerăbdare, asteptare cu atât mai grea ținând cont că i se promisese că-l vor lăsa să-i vadă pe băieți săptămâna trecută. Dar Barnevernet a amânat cu o săptămână întâlnirea, pentru că… nu „reușise” să pregătească toate „aspectele” ce țineau de acea vizită.

ÎN SFÂRȘIT, PENTRU PRIMA OARĂ ÎN APROAPE TREI LUNI, MARIUS ȘI RUTH S-AU ÎNTÂLNIT CU FETELE, O ORĂ

Când au ajuns la locul de întâlnire, fetele au început să chiuie de bucurie, înainte să îi vadă pe părinți. Au alergat afară din biroul în care erau și au sărit pe părinți! Naomi a sărit de gâtul lui Marius, iar Eliana era mai să o dea jos din picioare pe Ruth.

Apoi, când Marius a îmbrățișat-o pe Eliana, aceasta a început să plângă. Naomi era tunsă băiețește. Au intrat cu toții în birou și au început să spună care mai de care tot felul de istorii. Vizita a fost supravegheată. Cand au trebuit să se despartă, Naomi nu voia să-i mai dea drumul lui Marius. Marius și Ruth au trebuit să le promită fetelor că se vor reîntâlni curând ca să ușureze despărțirea. La momentul respectiv nu știau, nici părinții și nici fetele că vor trebui să treacă două săptămâni până la urmatoarea întâlnire.