Legea lui Dumnezeu este o OGLINDĂ pentru sufletul tau!

Sfintele Scripturi consemnează că „înainte de Lege păcatul era în lume. Dar păcatul nu este ţinut înseama câtă vreme nu este o lege". (Rom.5:13).
Prin intermediul Cuvântului „care judecă simţirile și gândurile inimii” , sursa faptelor rele (Marc.7.21-23), Dumnezeu il conștientizează pe om de starea lui păcătoasă, și îl condamnă la moarte, care este „plata păcatului.” (Rom.6:23).
Insa „ Dumnezeu nu doreste moartea păcătosului” (Ezech.33.11), ci „voieşte ca toţi oamenii să fie mântuiţi şi să vină la cunoştinţa adevărului”. (1Tim.2:4). Adevărul este că Legea îl dovedeşte pe om vinovat înaintea lui Dumnezeu „deoarece prin Lege vine deplina cunoştinţă păcatului" (Rom.3:20), dar Legea nu poate face altceva (Gal.3.21b), decât sa-i îndrepte privirile „spre Isus Hristos ca să fie socotit neprihănit prin credinţă." (Gal.3:24).
Prin sângele Său, Isus Hristos a spălat păcatele celor ce cred în El (Efes.1.7), iar prin trupul Sau, oamenii au murit faţă de Lege(Rom.4.7) „pentru ca trupul păcatului să fie dezbrăcat de puterea lui (1 Cor.15.56), în aşa fel să nu mai fim robi ai păcatului" (Rom.6:6). Astfel a fost posibilă apariția pe scena lumii, a omului nou „care nu poate păcătui fiindca este născut din Dumnezeu" (1Ioan3:9). Căci „Dumnezeu este Duh" (Ioan4:24)şi „ unde este Duhul Domnului este slobozenie" (2 Cor.3.17) de păcate „şi acasta ca să aducă roadă pentru Dumnezeu" (Rom.7:4).
Toţi cei care au credinţa in Isus Hristos, sunt fii ai lui Dumnezeu, născuţi din nou (Gal.3.26). Aceştia nu mai sunt sub îndrumatorul Legii, ci sub călăuzirea Duhului Sfant.(Gal.3.25); (Gal.5.18); (Rom.8.4).
Legea are rolul unei oglinzi care, doar îi arată omului firesc, petele necurate, neavând, însă vreo soluţie sa le şteargă.
Reacţia oamenilor după ce s-au confruntat cu ceastă oglindă este diferită. Unii, după ce s-au perindat prin fața ei, pleacă, uitând cum arata(Iac.1.23,24), că sunt păcătoși. Acestora, care „sunt nepăsători față de o mântuire aşa de mare" (Evr.2:3), nu li s-a oferit in dar credința in Isus Hristos (Efes.2.8), îndreptându-se, astfel, spre pierzare.
Alţii, dupa ce s-au oprit înaintea ei, s-au privit cu atenție, si-au recunoscut starea, apoi au căutat mântuirea, primind prin credință, spălarea păcatelor și stârpirea rădăcinii acestora-firea pământească. Aceștia nu se mai uită în oglinda care reflecta omul vechi(1 Tim.1.9-11), ci își "ațintesc privirile spre Apostolul și Marele Preot al mântuirii, adică la Isus" (Evr.3:1), care este „Căpetenia şi Desăvârşirea credinţei lor" (Evr.12:2).
Mai exista o masă de oameni care, spre nefericirea lor, şi-au insușit numai parțial lucrarea Mântuitorului de la cruce. Aceștia au fost curățiți de petele de murdărie (păcate), dar n-au secat izvorul acestora (firea pământească). Ei persistă să privească în oglindă, la ei înșiși, cu grijă, sperand să rămână în acea stare de curăție pe care au dobândit-o când au crezut, ceea ce este cu nputință, atâta timp cât robinetul păcatului este deschis.(Rom.7.5). Dacă în continuare nu primasc prin călăuzirea Duhului adevărului, întregul plan de mântuire al lui Dumnezeu (Ioan 13.6), dus la îndeplinire de Isus Hristos(Ioan 13.6), rămân sub incidența Legii ,suportând consecințele (Gal.3.10), indiferent de confesiunea religioasă declarata. (vezi și:Gal.5.18 ;Col.2.20-23.
Noi, insă care „știm bine că omul nostru cel vechi a fost răstignit împreună cu Isus Hristos"(Rom.6:6) „nu-i mai purtăm de grijă pentru a-i trezi poftele" (Rom.13:14), ci „privim toti cu faţa descoperită, ca intr-o oglindă, slava Domnului, și suntem schimbați in același chip al Sau, din slsvă în slavă, prin Duhul Domnului"(2Cor.3:18).
Şi chiar dacă azi „Îl vedem ca intr-o oglindă, în chip întunecos" (1Cor.13:12), ştim că „atunci când se va arăta El, vom fi ca El, pentru că îl vom vedea aşa cum este" (1Ioan3:4). Din acea clipă fericită, vom fi pentru totdeauna „desăvârşiţi,după cum Tatăl nostru ceresc este desăvârşit". (Mat.5:43).
Samuel Muntean, Sighişoara-01.12.2014